Skip to main content

Bianca Sârbu: "Elveția reprezintă țara unde m-am integrat cel mai bine în afara granițelor României"

Ești absolventă a Facultății de Administrarea Afacerilor la ASE București și în curs de a finaliza Comunicare și Relații Public la SNSPA București. Ai o experiență internațională consistentă și amintesc doar Masterul de Cercetare în domeniul Studiilor Comparative și Internaționale de la Institutul federal de Tehnologie (ETH) din Zürich. Așadar, business orientation, expertize în communication and global vision - sunt ingredientele pentru succesul tău de astăzi? Cum s-a întâmplat decizia pentru fiecare dintre aceste parcursuri academice? Și au vreo legatură cu ceea ce-ți doreai să te faci când vei fi mare :)?

Educația este evident foarte importantă pentru dezvoltarea fiecăruia dintre noi. Consider însă că nu atât disciplinele pe care le-am studiat (administrarea afacerilor, științele comunicării, studii comparative și internaționale, studii de securitate) au reușit să mă formeze așa cum sunt în prezent, ci mai ales mediile diferite în care am studiat și am trăit în ultimii 7 ani.

La vârsta de 18 ani absolveam Colegiul Național George Coșbuc din Năsăud și oscilam între Facultatea de Litere din cadrul UBB Cluj și pe vremea aceea, Facultatea de Studii Economice în Limbi Străine (SELS), Secția Germană din cadrul ASE București. Am ales a doua variantă pentru că îmi oferea mai mult decât studiul limbilor străine. Mai exact, la finalul unui liceu cu profil umanist simțeam că îmi doresc mai mult decât competențe lingvistice foarte bune. Acesta a fost de altfel și declicul evoluției mele ulterioare.

Bucureștii m-au ajutat să îmi depășesc timiditatea, să devin o persoană deschisă și comunicativă, să devin tot mai curioasă cu privire la oportunitățile de studiu, de experiența profesională, de dezvoltare socială, culturală etc. În acest fel am luat contactul cu mediul guvernamental, lucrând în prima parte a anului I de facultate ca și colaborator extern la Comisia pentru Drepturile Omului, Culte și Minorități din cadrul Senatului României. În anul III universitar plecam cu o bursă DAAD (Deutscher Akademischer Austausch Dienst/German Academic Exchange Service) la studii în Germania, iar imediat după aceea cu o bursă Erasmus pentru un semestru în Portugalia. Dorința de a studia în străinătate cu aceste burse venea dintr-o curiozitate tot mai mare de a cunoaște alte societăți, alte sisteme educaționale, alți oameni, de a aprofunda și dobândi noi abilități lingvistice în afara cunoștințelor de specialitate din domeniul economic și politic. Trebuie să adaug faptul că tot acest parcurs academic - presărat cu o serie de stagii de practică și muncă de voluntariat - era gândit să-mi creeze competențele necesare unei cariere diplomatice. Cât privește masteratul, el a venit în continuarea studiilor anterioare. A fost o alegere informată în situația în care îmi doream un masterat aplicat, într-un grup restrâns dar internațional, cu focus pe cercetare. Pe toată perioada masteratului în Zürich, am lucrat ca asistent cercetător pentru a-mi putea acoperi o parte din costurile cu traiul și evident pentru a acumula experiență.

În momentul de față, ca delegată de tineret a României la ONU pot să spun că am facut primul pas real spre lumea diplomatică. La New York voi lucra cu Misiunea Permanentă a României (în octombrie a.c. și respectiv, februarie 2009). Țin însă să subliniez faptul că în calitate de delegată de tineret a României la ONU lucrez ca voluntară (non-profit). În ce masură acest mandat îmi va deschide ulterior drumul spre cariera diplomatică (visul meu din copilărie), rămâne de văzut.


Ce înseamnă experiența academică în Romania și cea din afara țării? Văzute în paralel, unde trebuie să lucreze România pentru a-și îmbunătăți performanțele în general?

Fiecare sistem educațional are, evident, particularitățile lui. Personal, am studiat în 4 sisteme diferite de învățământ și faza de adaptare a constituit de fiecare dată o provocare. Trebuie însă să menționez că toate experiențele academice - atât cele din țară cât și cele din afara țării - au contribuit mult la îmbunătățirea și diversificarea bagajului meu de cunoștinte.

Pentru mine, experiența academică în România a fost mai ales una teoretică: multe cursuri, seminarii, proiecte, însă toate rămâneau oarecum la un nivel ideatic. Cunoștințele furnizate nu își regăseau concretețea în viața reală, deși studiam economie și politică. Mai mult, cursurile bazate în general pe un manual al profesorului (ca suport de curs) ofereau o viziune mult prea limitată asupra unui domeniu de specialitate. Bibliografiile selective trebuie să însoțească fiecare disciplină în parte; mai precis, suportul de curs trebuie să includă articole, studii, rapoarte, capitole din manuale diferite, aparținând unor autori diferiți care să ofere perspective contradictorii, complementare, alternative. Cu alte cuvinte, o privire de ansamblu asupra literaturii de specialitate mi-a lipsit la majoritatea disciplinelor studiate în România. Consider că perspectivele trunchiate - axate exclusiv pe un manual (care uneori se întâmplă să mai fie și 'ne-updatat 'de câțiva ani de zile, deși poate fi republicat chiar în anul curent) conduc până la urmă la decalajul dintre sistemul educațional și de cercetare din România și cel corespunzător țărilor occidentale.

În mediile universitare din Germania, Portugalia și Elveția am apreciat întotdeauna aplicabilitatea studiilor. Curriculele sunt într-o transformare continuă pentru a ține pasul cu evoluția pieței, există un focus puternic pe creativitate și inovație, se investește efectiv în cercetare și dezvoltare (R&D), se creează stimulente pentru sistemul de învățare continuă, se aplică metode eficiente de educație formală și non-formală. Volumul de muncă este considerabil mai mare - cel puțin în domeniul științelor economice și politice, însă cunoștințele acumulate la finalul unui curs sunt pe măsură.

Cred că există într-adevăr elemente din sistemele educaționale occidentale pe care România ar trebui să le ia în considerare - îndeosebi la nivelul racordării programelor universitare la cerințele de pe piața muncii și implicit, la trendurile emergente într-o societate globalizată. Imitarea sistemelor educaționale occidentale nu va aduce nimic benefic pentru societatea românească - reformarea sistemului educațional românesc trebuie realizată prin adaptare la și ancorare în contextul românesc, cu viziune pe termen lung.

 

 

Cum te-a redefinit perioada petrecută în Elveția, atât profesional cât și social și personal?

 

Mă simt bine în Elveția: e o societate foarte dezvoltată care oferă multe oportunități pentru oamenii cu studii și experiență vastă. Mă simt integrată atât profesional cât și social și personal.

Din punct de vedere profesional, în domeniul de cercetare politică am învățat foarte mult într-un timp foarte scurt. Ce învățăm în masterat aplicăm ca asistent cercetător - astfel că utilitatea studiului și mai ales, a eforturilor depuse era indiscutabilă. În plus, am avut întotdeauna satisfacția de a-mi putea asigura independența financiară într-o oarecare măsură.

Din punct de vedere social am avut șansa de a fi în permanență în grupuri internaționale: pe de o parte, la masterat; pe de altă parte în centrele de cercetare unde am lucrat - Center for International Political Economy și Center for Security Studies (ambele din cadrul ETH Zurich). În general, mediile internaționale conduc la o integrare rapidă și facilitează mult socializarea. În același timp, ca voluntară în Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) am avut contact cu mulți români din Zürich și împrejurimi. În sfera privată am câțiva prieteni foarte apropiați pe care i-am cunoscut și de care m-am atașat în Elveția, care m-au susținut mult și mă susțin în continuare în ceea ce fac.

De altfel Elveția reprezintă țara unde m-am integrat cel mai bine în afara granițelor României. M-a format mult din ceea ce sunt în prezent.
 
 
Cum ai decis să candidezi pentru poziția de Delegat de Tineret la Națiunile Unite și care sunt perspectivele, dorințele, obiectivele tale în acest rol?

Interesul pentru poziția de Delegat de Tineret a României la Națiunile Unite a venit din dorința de a mă reîntoarce în țară și de a contribui la dezvoltarea economică și socială a României. Perspectivele pe termen scurt (însemnând pe perioada mandatului: septembrie 2009 - mai 2010) se prezintă în felul următor: ca reprezentantă la ONU voi negocia alături de colegul meu, Adrian Solcan, și alături de alți delegați pe un draft de rezoluție pentru tineret (privind 2 clustere din World Programme of Action for Youth to the Year 2000 and Beyond: "Youth and Their Well-being" și "Youth in Civil Society") și, de asemenea, voi participa la o serie de alte dezbateri formale și informale. În afara lunilor octombrie 2009 și februarie 2010, implicarea mea se dorește a fi la nivel național prin informarea tinerilor cu privire la politicile de tineret de la nivel mondial. Se vor organiza o serie de seminarii/sesiuni de informare, dar în același timp intenționez să particip alături de ONG-uri și alte instituții partenere la diferite evenimente în vederea activării și a responsabilizării tinerilor cu privire la rolul pe care îl joacă în dezvoltarea societății românești.

 


Cum te putem susține noi (mă gândesc la tineri în general, apoi la structurile instituționale, academice, la media etc.) ca să ajungi acolo unde trebuie în cadrul acestui mandat?

Susținerea trebuie să vină în primă instanță la nivelul consultărilor, al informării din partea tinerilor pe care îi reprezentăm. În acest sens am lansat un forum pentru consultări online și, cu titlu personal, am lansat o platformă socială de networking. Am încercat astfel să adresăm o serie de întrebări tinerilor - în așa fel încât fiecare individ să se poata exprima, să își poată arăta nemulțumirile, frustrările, doleanțele, interesele, idealurile etc. Deși platformele de comunicare au fost relativ puternic mediatizate, participarea tinerilor lasă de dorit.

La nivelul structurilor instituționale, la sfârșitul lunii septembrie vom avea o serie de întâlniri consultative cu reprezentanți ai partenerilor instituționali și consultativi ai programului Delegat de Tineret al României la ONU  însă și cu alți reprezentanți ai diferitelor organizații de tineret.

La nivel academic (dar și instituțional) ar fi cu adevărat utilă o sesiune de training cu experți în domeniul politicilor de tineret la nivel mondial privind arii concrete de specialitate - așa cum este cazul priorităților din cele 2 clustere ale WPAY despre care vorbeam mai devreme. Se așteaptă de la noi ca delegați de tineret ai României la ONU o cunoaștere foarte avansată a documentelor și a limbajului din domeniile respective, ceea ce este foarte greu de asimilat în mod invidual în decurs de o lună.

La nivel media este evident nevoie de mai multă mediatizare a programului, care este la a patra ediție în România. Din păcate însă se știe foarte puțin despre acest program în rândul tinerilor, al organizațiilor de tineret și chiar în instituțiile publice de la nivel național.

Nu în ultimul rând, pentru ca acest program să funcționeze cu adevărat, este nevoie de finanțare. Pentru a putea înțelege cu adevărat problematicile legate de politicile de tineret la nivel mondial, pentru a putea înțelege mecanismul de funcționare a negocierilor multilaterale la ONU, pentru a ne crea o imagine cât de cât obiectivă cu privire la zona diplomatică, o perioadă de ședere mai lungă de 2 luni la New York ar fi realmente recomandabilă. Date fiind constrângerile de natură financiară (voluntariat înseamnă finanțare prin surse proprii în cadrul programului de Delegat de Tineret al României la ONU), în momentul de față nu este posibil așa ceva. Instituțional programul va trebui sa dețină fonduri pentru a fi funcțional. Competiția pentru selectarea delegaților de tineret ai României la ONU este foarte acerbă, așteptările sunt foarte mari, volumul de muncă este cu adevărat impresionant - motiv pentru care susținerea financiară a delegaților pe perioada mandatului nici nu ar trebui să intre în discuție.

Mai mult, trebuie adăugat faptul că, în afara celor două sesiuni din octombrie 2009 și februarie 2010 de la New York, delegații de tineret ar trebui să mai participe la o serie de seminarii și conferințe cu alți delegați de tineret în diferite țări, unde evident se discută politici și programe pentru tineri cu aplicabilitate la nivel național. Ca urmare a situației actuale a programului, nu întrevăd personal posibilitatea de a participa la asemenea activități - ceea ce devine evident frustrant pentru că se pierde foarte mult din ceea ce ar trebui să însemne acest mandat. În afară de plus-valoarea pe care seminariile și conferințele respective ar aduce-o la nivel de conținut, ar fi evident foarte utile și pentru noi ca tineri la nivel personal (în sensul de dezvoltare socială, networking).

 

 
Care sunt obiectivele tale pe termen lung, în urma finalizării mandatului de Delegat de Tineret al României la ONU?
După cum cum spuneam, visul meu este de a urma o cariera diplomatică. Așa cum se prezintă lucrurile în momentul de față și având în vedere nevoia de a-mi asigura independența financiară, nu pot să promit nimic legat de implicarea mea ulterioară în dezvoltarea României. Actualmente sunt responsabilă de mandatul care mi s-a acordat și pe care doresc sa îl duc cu mult succes la îndeplinire. Ulterior, rămâne de văzut în funcție de ceea ce îmi oferă România.

Liviana Mustafa, Bellinzona
Interviu realizat pentru www.strada32.com