Skip to main content

Angela Flury - și totuși există oameni fericiți!

În spațiul helvetic iernile sunt lungi, zilele reci și întunecate multe la număr pun la încercare buna dispoziție chiar și a celor ce se autodefinesc optimiști, dorința ca în sfârșit soarele să răsară și în partea noastră, să vină vara, cerul să strălucească albastru dimineața când deschidem fereastra este pentru mulți ultimul gând seara la culcare după o zi încărcată.
 
Și îndată ce dorința devine realitate și soarele strălucește pe cer într-o zi de vară toridă se aud din nou glasuri nemulțumite: este prea cald, este prea mult soare, aerul condiționat din mașină sau din birou nu este optim, fenomen déjà vu? Trăim într-o lume în care realizăm tot mai mult material dar în același timp casa sufletului nostru se golește pe zi ce trece, avem tot mai multe facilități dar din ce in ce mai puțin timp, comunicăm virtual de jur împrejurul globului dar nu găsim timp pentru ruda care nu are internet sau vecinul de vis-a-vis care trăiește singur. Ochii noștri se uită numai în depărtare acolo unde se întâmplă evenimente cu ecou răsunător la care vrem neapărat să participăm, pierdem astfel din vedere că în imediata noastră apropiere se întâmplă mereu lucruri minunate: păsările ce vestesc ziua care începe prin cântecul lor, simfonia de culori pe cerul unui apus de soare, acel trifoi cu 4 foi, operă perfectă a naturii pe care îl vom găsi cu siguranță dacă renunțăm pe timpul plimbării la gândurile cotidiene, dacă ne oprim din goana dintre laptop, handy, GPS și ascultăm glasul naturii ce ne așteaptă.
 
În această lume în care se aud mereu glasuri nemulțumite dintr-un motiv sau altul am întâlnit o voce clară care afirmă hotărât : « sunt fericită !» , este vocea Angelei Flury.
Angela Flury 
Așa începe o poveste a zilelor noastre: un elvețian din Grüsch a urmat chemarea inimii sale până în regiunea Botoșanilor unde a cunoscut-o pe Angela, și-au unit drumurile prin căsătorie și au venit să locuiască în casa cu grădină din Grüsch, cu pădurea în apropiere și mirosul de cetină de brad ce-i aduc mereu aminte Angelei peisajele copilăriei, o fac să se simtă acasă. Angela și soțul ei sunt membri ai echipei locale de tenis, se antrenează și dispută meciuri de tenis interclub, participă la vacanțe de tenis alături de colegii de club. Prin tenis Angela a învățat mai repede limba germană, și-a făcut prieteni, s-a integrat în modul de viață al comunității în care locuiește și nu în ultimul rând, datorită activității fizice depuse în tenis, Angela se simte mulțumită, împlinită în viață, aducându-ne aminte de dictonul « mens sana in corpore sano ».

În rândurile următoare este relatată discuția pe care am purtat-o cu Angela despre tenis și nu numai:

 
- Cum arată o zi obișnuită din viața ta ?
- Nelipsita cafea și ziarul, rezolvarea treburilor casnice și diferitele programări pe care le am în ziua respectivă.

 

- Care este trăsătura ta principala de caracter ?
- Sinceritatea, la care pot adăuga optimismul și modestia.

 

- Ce autori preferați ai și ce gen de literatură ?
- Mihai Eminescu, literatura populară în general (din păcate nu prea citesc în ultimul timp).

 

- Dar stil de muzică ?
- Muzica ușoară și populară românească dar și rock.

 

- Care este cea mai grea alegere pe care a trebuit s-o faci ?
- Probabil plecarea din țară; o altă grea alegere nu a fost, spre norocul meu.

 

- Ce apreciezi cel mai mult la viața din Elveția?
- Păstrarea tradiției, patriotismul, sistemul social, corectitudinea, curățenia...

 

- Ce îți place mai puțin la viața din Elveția?

- Nu are ce să nu-mi placă aici unde aproape totul este perfect.

 

- Este tenisul doar un hobby sau ai ambiții mai mari ?
- Tenisul este un hobby foarte frumos, scopul meu este de a întreține relații cu oamenii de aici și de asemenea de a face mișcare, deviza mea este "mișcare în aer liber".

 

- Ce te motivează să practici tenisul ?
- În primul rând frumuseţea şi eleganţa acestui sport, mişcarea armonioasă dar şi plăcerea de a câştiga cât mai multe meciuri.

 

- Ce beneficii îţi aduce mişcarea în tenis?
- Fiecare dintre noi ştie ce înseamnă să faci mişcare şi care sunt beneficiile pentru sănătate. Personal mă bucur de acea oboseală pe care o simt după fiecare meci sau antrenament, de liniştea şi satisfacţia interioară pe care o simt după un meci câştigat.

 

- Ce proiecte de viitor ai pentru lunile ce urmează ?
- Îmi doresc un loc cât mai bun în clasamentul Campionatului clubului Bellinzona, al cărui membră sunt (în perioada 20-22 august 2010) şi în primăvara viitoare rezultate cât mai bune în întrecerile Interclub atât pentru mine personal cât şi pentru întreaga echipă. Anul acesta am câştigat locul 3 deci anul viitor vom lupta pentru un loc şi mai bun.

 

- Ai îndemnat persoane cunoscute să urmeze exemplu tău şi să practice tenisul ?
- De multe ori "virusul" s-a răspândit făra să insist eu, cu siguranţă că entuziasmul şi pasiunea mea vorbesc de la sine, în România l-am înscris la cursuri de tenis pe nepotul meu care îşi doreşte foarte mult să joace un meci cu mine.

 

Te-a ajutat hobby-ul tău să te integrezi în viața din Elveția ?
- Da, m-a ajutat să mă integrez în viața comunității de aici și chiar și la învățarea limbii germane

 

- Descrie-te în trei adjective !
- Amabilă, prietenoasă, romantică.

 

- Starea actuală de spirit ?
- Împlinită, fericită, mulțumită.

 

- Deviza de viață ?
- Nu risipi timpul căci din timp este facută viața.

 

- Doreşti să adresezi un mesaj cititorilor noştri ?
- Le doresc tuturor românilor din Elveţia putere de a trece peste orice obstacol, integrare uşoară, viaţă frumoasă şi cât mai multă bucurie de a face sport.

 

 

Povestea Angelei este prin simplitatea ei, prin optimismul ei, un exemplu pentru noi toți, pentru cei optimiști este o confirmare că fericirea există, pentru cei pesimiști este un îndemn să găsească calea spre fericire, în tenis sau în alt hobby sau preocupare, important este doar faptul că drumul spre mulțumire stă în puterea fiecăruia din noi, viața constă din timp ce trebuie trăit și nu risipit.

 

Multumesc Angelei pentru timpul pe care mi l-a acordat și îi doresc mult succes în viață și în tenis, avantaj la fileu Angela !

 

Daniela Weibel, Lucerna


Anonymous Wed, 09/22/2010 - 13:49

am ramas surprinsa de sa-ti vad articolul,esti tare si tine-o  tot asa,exista si Romani care incearaca sa ridice prestgiul Romaniei iesti tare si bafata in continuare 

Anonymous Thu, 09/23/2010 - 23:35

Buna Daniela,As fi curios sa comparam acest interviu cu unul luat dupa 10 ani(cel putin) de viata in Elvetia. Dar, poate si atunci este relativ, totul depinde de caracterul fiecaruia, de evolutia lui in timp si de n factori...nu poti da exemplu pe cineva anume, niciodata nu va reprezenta o referinta pt romanii stabiliti aici in CH.Eu îi urez lui Angela o fericire eterna oriunde si langa oricine ar fi ea.Nu-mi pot ascunde placerea de a citi prima parte a articolului tau, atat de adevarat si foarte frumos expus...BRAVO !Cu mult respect,Viorel

Anonymous Sun, 09/26/2010 - 05:47

In reply to by Anonymous

  Salutari la toata lumea, Sint de acord sa comparam acest interviu chiar si dupa 10 ani(sint de v-reo 6-7ani in aici)si depinde intradevar de multe criterii dar si norocul vietii.Si eu sper,peste 10ani sa fie la fel.(nu avem de unde sti ce e peste atitia ani si totusi speram)Eu sint data ca un exemplu pozitiv...deci fiecare percepe intr-un mod anume insa...eu  cred in sansa vietii si ar trebui sa fie totusi un exemplu.Nu conteaza ce sport(sau alte activitati).. practici;nu?important e sa te poti integra(de buna voie).Totul este relativ si totul depinde de...si de...de...dar pina la urma totul depinde si de tine.Multumesc de urari,deasemenea!Daniela a relatet foarte placut si-i multumesc:Mersi mult Daniela!Pentru comentariu ii multumesc si lui Viorel foarte mult!Tuturor va doresc tot ce e mai bun

Anonymous Sat, 09/25/2010 - 15:32

In reply to by vichro

 Imi pare bine ca randurile pe care le-am scris ti-au placut, este pentru mine o satisfactie  sa stiu ca cineva citeste ceea ce scriu si se regaseste cu placere sau nostalgie in imaginile pe care le-am vazut eu, multumesc pentru comentariu.Si ideea este foarte buna: vom face acelasi interviu in zece ani, de ce nu? Daniela