Skip to main content

Mai mulţi români stabiliţi în Elveţia, mai puţină criminalitate

Cu o suprafaţă de 41.285 km pătraţi şi cu o populaţie ce în curând va depăşi 7,8 milioane de locuitori, Elveţia se numără printre ţările cu cel mai mare număr de străini din Europa: 21,7%. În acest context nu este de mirare succesul partidului naţionalist SVP (Schweizerische Volkspartei), partid ce nu scapă nici o ocazie de-al face pe „străin” responsabil de tot răul existent pe meleagurile idilice ale Elveţiei. Ceea ce însă, la prima vedere, pare a fi doar un lobby politic de acaparare a noilor simpatizanți, este, în realitate, temerea reală a cetăţeanului de rând elvețian, temere atinsă cu subtilitate psihologică dar şi bădărănism provincial de „Macher-ii” acestui partid care deţine 58 de locuri în Consiliul Naţional (lăsând deoparte reprezentarea la nivel cantonal).

 

Una din isprăvile SVP-ului este iniţiativa lansată parlamentului elveţian în 2008 şi acceptată de către acesta în iunie 2010, aceea de expulzare a străinilor care comit anumite ilegalităţi pe teritoriul Elveţiei. După îndelungi discuţii cu privire la „legalitatea” acestei iniţiative, Consiliul Naţional a adus o contra-propunere legislativă ce menţionează strict ilegalităţiile care pot duce la expulzare, adăugând şi noi măsuri de integrare pentru străini. Aceasta va fi, împreună cu iniţiativa originală a SVP-ului, votată de poporul elveţian la 28 noiembrie 2010.

 

În ciuda stuporii ce poate cuprinde firea sensibilă a vechiului şi noului membru european, atât îniţiativa SVP-ului, fiind înaintată parlamentului cu peste 200.000 de semnături, cât şi contra-propunerea Consiliului National reflectă îngrijorarea faţă de cifrele mari publicate de statistica criminalistică, de unde reiese că străinii comit ilegalități în procent de 36%. Fapt recunoscut şi de „adversarii” iniţiativei de expulzare a străinilor. Phillip Müller, membru al comisiei Consiliului Național reprezentând FDP în cantonul Argau: „Nu avem voie să uităm ce se întâmplă pe străzi”, aluzie la brutalitatea crimelor comise în mare parte de cetăţeni străini cu drept de rezidenţă în Elveţia, fapte mediatizate intensiv de presă. Acestea sunt aduse sub formă statistică ca argument de SVP în faţa parlamentului şi a poporului elveţian.

 

Cifra totală a românilor stabiliţi în Elveţia, cu permis B-5 ani şi permis C este de 4.925 la care se adaugă 808 români cu permise de şedere mai scurte de un an, în total 5.733 de persoane. Câteva informaţii cantonale: în Zürich au fost  înregistraţi în 2009 846 de români, iar în 2008 erau în Luzern 116 şi Berna 362. Diferenţele statistice apar datorită introducerii treptate a unui sistem unic, la nivel naţional, atât în analiza datelor criminalistice cât şi a datelor generale puse la dispoziţia Biroului Naţional de Statistică de fiecare canton în parte.

 

Astfel, în martie 2010 a fost dată pentru prima dată publicităţii prima statistică ce cuprinde date criminalistice şi de drept penal, date cumulate comparativ la nivel cantonal. Momentan nu pot fi făcute analize comparative cu anii precedenţi datorită modificării metodei de prelucrare a datelor statistice. În statistica publicată cu referire la străini, se face diferența între cetăţenii străini cu drept de şedere permanent, permis C şi B, cetăţenii străini cu cerere de azil politic şi cetăţenii străini cu drept de şedere temporar, sub 12 luni. Tot în aceeaşi categorie a celor aflaţi temporar intră şi cetăţenii străini aflaţi pe teritoriul Elveţiei ilegal.

 

Astfel, pe lista acuzaţiilor de încălcare a legii pentru droguri şi stupefiante:

  • elveţieni - total 22.566
  • Italia - total 1.940 din care 1.488 cetăţeni stabiliţi permanent
  • Franţa - total 1.924 din care 403 cetăţeni stabiliţi permanent
  • Portugalia - total 1.217 din care 937 cetăţeni stabiliţi permanent
  • Serbia/Muntenegru/Kosovo – total 1.184 din care 912 cetăţeni stabiliţi permanent
  • Germania - total 878 din care 515 cetăţeni stabiliţi permanent.

Românii nu apar pe această listă, nu direct, ci doar în coloana „alte naţionalităţi”.

 

Pe lista acuzaţilor de încălcare a codului penal elveţian:

  • elveţieni - total 41.929
  • Serbia/Muntenegru/Kosovo - total 5.496 din care 4.255 cetăţeni stabiliţi permanent
  • Italia - total 3.812 din care 3045 cetăţeni stabiliţi permanent,
  • Portugalia - total 3.072 din care 2604 cetăţeni stabiliţi permanent.
  • alte țări
  • România total 941 din care 46 cetăţeni stabiliţi permanent!

Infracţiuni contra legii pentru străini

  • Serbia/Muntenegru/Kosovo - 2.357
  • Brazilia - 1.462
  • Elveţia -1.197
  • Nigeria - 788
  • Algeria - 657
  • Turcia - 556
  • România - 551.

Serbia, Muntenegru şi Kosovo sunt luate împreună deoarece cetățenii acestor ţări/provincii încă nu au toți noile acte de indentitate, trasformate după statutul actual al ţării/provinciei din care provin.

 

În concluzie cifra totală a persoanelor acuzate în 2009 de încălcarea dreptului penal elveţian se poate împărţi astfel:  41.929 cetăţeni elveţieni şi 38.431 străini. Cifra celor ce încalcă legislaţia în vigoare pentru străini: 16.451 străini şi 1.197 elveţieni. Cetăţenii elveţieni nu pot fi acuzaţi de încălcarea legii pentru străini decât dacă au susţinut ilegalitatea acestora prin înşelarea autorităţilor, facilitarea muncii la negru, complicitate la intrarea şi şederea ilegală a străinilor pe teritoriul Elveţiei, prin falsificare de documente pentru străini

 

 

Încalcă românii stabiliţi în Elveţia legea ? Au de ce se teme de iniţiativa SVP-ului ?

 

Uneori, da. Însă cifrele sunt irelevante. Din acel total menţionat mai sus de 4.925 (cetăţeni români cu permis B sau C) - doar 46 au încălcat dreptul penal şi 9 persoane legea pentru străini, restul fiind cetăţeni români stabiliţi temporar sau chiar ilegal pe teritorul Elveţiei. De menţionat este faptul că statistica poliţiei este una asemănătoare „European Sourcebook of Crime” cuprizând acuzaţia nu şi verdictul definitiv (condamnarea), acela intrând în categoria statisticii judecătoreşti. Acea statistică nu face obiectul acestui articol.

 

 

Acum un an, una din vechile temeri ale SVP-ului era invadarea Elveţiei de catre români sau mai precis de către ţiganii români. Cu câteva luni înaintea referendumului din februarie 2009 s-au publicat diferite interviuri, opinii politice şi comentarii ce încercau sa argumeteze dezavantajele şi influenţa socială negativă ce va umbri „cerul senin“ al Elveţiei. La un an de la intrarea în vigoare a acordului de liberă circulaţie extins la România şi Bulgaria, reamintesc acele precizări pozitive:

 

Le Temps : Vă temeţi, după cum anunţă opozanţii, de o venire masivă de țigani în cazul unui da ?
Eveline Widmer-Schlumpf: Aceasta este o întrebare emoţională şi este întotdeauna dificil de a aduce argumente emoţiilor.  Chiar dacă totuşi există argumente bune de prezentat. În cazul de faţă, de ce țiganii din România ar fi o problemă particulară ? Ungaria beneficiază de libera circulaţie din 2006 şi există țigani şi în această ţară. Nu am avut nici o problemă cu ei. În plus, din 2004 țiganii din Bulgaria şi România care nu exersează o activitate lucrativă pot deja să intre în Elveţia fără viză şi să rămână maxim 3 luni, independent de libera circulaţie a persoanelor. Din punctul meu de vedere, acestă discuție ne duce mereu la cazul Italiei. Şi nu este vorba de libera circulaţie a persoanelor ci de o imigrare ilegală din întreaga Peninsulă. Deci, este cu totul un alt subiect. Țiganii nu pot pur si simplu să vină în Elveţia şi să se instaleze după placul inimii. Trebuie să distingem între cei care călatoresc și nomazi. Iar țiganii nomazi nu caută de lucru în Elveţia. (sursa)

 

Aşa este, nu caută de lucru dar norocul şi-l încearcă, dovadă grupurile de cerşetori ţigani ce agasează în primul rând locuitorii oraşelor, Basel, Berna, Geneva, Zürich. Această realitate nu poate fi trecută pur şi simplu cu vederea cu atât mai mult cu cât ea periclitează imaginea cetăţeanului român stabilit legal în Elveţia.

 

În aceeaşi perioadă au fost luate interviuri ambasadorului român la Berna, I. N. Sava şi celui bulgar Atanas Pavlov.

 

Reporter: Nu va enervează ca bulgar că ţara dumneavoastră este pusă într-o lumină defavorabilă din cauza României?

Atanas Pavlov: Nu. Nu foloseşte nimănui ca cele două ţări să fie aţâţate una împotriva alteia. În cele din urmă şi Bulgaria are peste o jumătate de milion de țigani. (sursa)


Şi conform datelor statistice publicate la sfârşitul lunii decembrie 2009 în Elveţia se află 2.876 de cetăţeni bulgari, deci nici urmă de invazie.

 

Reporter Bund: Câţi români lucrează în străinătate?
I.N. Sava: Cel mai nou raport al UE în privinţa pieţei de muncă arată faptul că muncitorii români şi bulgari reprezintă în UE doar 0,5% din totalitatea muncitorilor străini. Afluxul muncitorilor din cele 15 state UE vechi este peste tot în Europa mai mare decât al celor din noile state UE şi acest lucru este valabil şi pentru Elveţia. Acelaşi raport arată că numărul românilor care caută locuri de muncă în Europa este cu mult mai mic decât s-a speculat la început. Punctul culminant al emigrării românilor e depăşit - cine a vrut să părăsească ţara a făcut-o deja.

Reporter Bund: Anumite cercuri politice din Elveţia cred că odată cu acordarea dreptului de libera circulație vor veni mulţi români. Câţi o să vină?

I.N.Sava: Nu pot să-mi imaginez că românii o să invadeze Elveţia. Aici vin doar cei care găsesc un loc de muncă la o firmă elveţiană. (sursa)

 

Între timp, cifrele publicate confirmă afirmaţia ambasadorului român. Românii şi bulgarii stabiliţi în Elveţia au fost în număr de 6.704 la nivelul lunii mai 2009 şi 7.629 la nivelul lunii mai 2010 total  (UE-2 statistica publicată în monitorul imigraţiei din 31 mai 2010 ). Cifre ce corespund unui procent de 0.4 % în rândul străiniilor stabiliţi în Elveţia şi „menţionate” ca fiind nesemnificative în cel de-al 6-lea raport al Comisiei de Observare ce analizează impactul acordului de liberă circulaţie cu cele 27 state UE asupra societăţii elveţiene. Deci o concluzie pozitivă la adresa celor două ţări noi membre ale UE.

 

Totuşi, afirmaţia amabsadorului român: „cine a vrut să părăsească ţara a facut-o deja.” este doar parţial corectă. Românii încă doresc să plece din ţară, încă nu sunt mulţumiţi de condiţiile sociale existente în România şi încă mai speră într-o oportunitate de lucru în străinătate, fie pe o perioadă limitată sau definitivă. Acest fapt este susţinut din nou de cifrele publicate în acelaşi monitor, cu referire la epuizarea contingentelor puse la dispoziţia celor două ţări, România şi Bulgaria. Astfel, cele 362 de permise tip B au fost date (înperioada 1 iunie 2009 - 31 mai 2010) în proporţie de 100%, iar  permisele de tip L (mai mici sau egal cu 12 luni) au fost epuizate în proporţie de 90 %, concret  465 permise L au rămas nedate.


Menționez că noul tip de permis L se dă pe o perioadă de maxim 12 luni sau când angajatorul specifică în contractul de muncă o perioadă limitată. El se reînoieşte anual, sau se preschimbă cu un B (după caz).

 

Contingentele pentru perioada 2010-2011 sunt: permise tip B - 523 şi permise tip L - 4.987.

 

Deoarece „lupta” pentru obţinerea unui permis tip B pare să fie destul de crâncenă, mulţi români renunţă la oportunitatea oferită de permisul de şedere tip L. Recomand folosirea orcărei posibilităţi contractuale cu un angajator elveţian, fie şi pe o perioadă limitată de 6 luni. Elveţia nu este ţara în care să se poată migra cu rucsacul în spinare, dar este ţara în care dacă ai ajuns să fi apreciat pentu munca pe care o depui, indiferent de domeniul de lucru, vei beneficia de siguranţa unui sistem social stabil. E suficient să intri, dacă te integrezi în societatea de aici ai şanse să şi rămâi.

 

În ciuda iniţiativei pomenite la începutul articolului, angajatorul elveţian ştie să aprecieze munca de calitate prestată de cetăţenii români. De altfel, nu doar munca prestată de aceştia ci contribuţia pe plan global a străinilor la creşterea nivelului economic naţional. Teama unor elveţieni că din cauza străinilor nu au ei loc de muncă este nefondată, dovadă afirmaţia Comisiei de Observare a impactului acordului de liberă circulaţie cu UE: "forţa de muncă externă nu înlătură localnicii ci, dimpotrivă, completează cererea pieţei muncii". Nici teama de şomaj nu este îndreptăţită, cifrele analizei recente aratând că cifra şomerilor elveţieni este cu mult mai mică faţă de cea a şomerilor străini, mai ales cei din Turcia şi din ţările balcanice, care nu doar că nu fac parte din statistica acordului cu UE dar sunt într-adevăr înlocuiţi de forţele de muncă recrutate în domenii unde se cere o calificare superioară.

 

Uniunea patronală elveţiană descrie în raportul publicat în martie 2010 susținerea în continuare a procesului de colaborare început prin acordul de liberă circulaţie cu UE şi apreciază proiectul economic de lungă durată dintre UE şi Elveţia. Din acest motiv, această uniune patronală va lupta pentru continuitatea bilateralelor cu UE.

 

Recent, în cadrul celei de-a noua întâlniri a Comisiei mixte Elveţia şi UE privind acordul asupra liberei circulaţii a persoanelor, ce a avut loc la Bruxelles, delegaţia prezentă a concluzionat că anul 2009 a adus un bilanţ general pozitiv adăugând că un aspect deosebit de important este recunoşterea diplomelor şi a calificărilor profesionale. (sursa)

 

Sistemul de învăţământ al Elveţiei este coordonat de două departamente independente: sistemul de învăţământ superior intră în atribuţiile Departamentului Federal de Interne (Eidgenössiches Departement des Inneren, Staatssekretariat für Bildung und Forschung), aici fiind inclusă şi ETH Zürich, iar calificările din domeniul pre-universitar şi meseriile intră în atribuţile Departamentului Federal al economiei publice (a nu se confunda cu departamentul finanţelor !); cele 7 departamente elveţiene au echivalentul ministerelor din sistemul politic al României. Prevederile, dar mai ales demersurile ce au fost făcute de statul român referitoare la aceste schimbări şi reglementări, speram să le aflăm în curând de la reprezentanţii Ambasadei României în Elveția. Este cunoscut deja faptul că, datorită sistemului politic federalist, fiecare canton are putere de decizie independentă. Pentru cetăţenii români care doresc să lucreze sau să studieze în Elveţia este util de ştiut că unele cantoane sunt mai accesibile, altele mai puțin. Un prim pas în informare este aici.

Atât societatea elveţiană cât şi cetăţenii români stabiliţi aici au demonstrat, în decursul acestui an, că doresc să susţină activ eforturile de integrare, chiar daca treptată, pe piaţa muncii elveţiene. Şi nu doar frica de expulzare este cea care motivează cetăţenii români la respectarea legilor statului elveţian ci şi satisfacţia pe care o au trăind într-o ţară care-şi respectă cetăţenii. Chiar dacă iniţiativa SVP-ului pare a fi un afront adus altor cetăţeni ai Elveţiei, totuşi după 28 noiembrie 2010 legea pentru străini va fi schimbată, în mod restrictiv. Elveţia este o ţară mică, care reuşeşte, prin sistemul politic al democraţiei directe, să respecte voinţa alegătorului în ciuda imensului pluralism cultural şi naţional.

 

Au de ce să se teamă românii de urmările votului din 28 noiembrie ? Răspuns categoric: NU !

 

Pentru că, nici elveţieni nu au de ce să se teamă de români. Sper doar ca cifrele publicate de statistica elveţiană în anul următor să fie la fel de pozitive ca acum.

Giorgia Seeholzer, Lucerna


Bibliografie:
Statistica imigratiei, Monitorul oficial din 31 mai 2010
Statistica criminalistica raportul anual 2009 - publicat în martie 2010
Initiativa SVP - Argumentarium
Articole publicate în NZZ-online în datele 9 mai 2010, 9 august 2010 și în Tages Anzeiger în datele 21 mai 2010 și 2 iunie 2010
Rapoarte publicate pe site-ul oficial al Asociației naționale a patronatului elvețian
Comunicatul de presă al Comisiei de politică externă al Consiliului Național, pct.2
Cel de-al 6-lea raport al Comisiei de observare a acordului dintre Elveția și UE cu referire la libera circulație a persoanelor, raport realizat cu sprijinul SECO, BFM, BFS și BSV
Raportul anual al Biroul național de migrație

 

mvserban Sun, 10/24/2010 - 20:27

Giorgia, Itzi multzumesc pentru rezumatul (care îmi da impresia de foarte documentat) de mai sus si mai ales pentru timpul pe care banuiesc ca l-ai investit ca sa aduni toate datele. Consider ca tema imigratziei este o tema centrala in multe tzari europene (vezi Franta "Identite nationale", Germania-cartea lui Sarrazin, Olanda)  Mihai

Giorgia Tue, 10/26/2010 - 10:41

In reply to by mvserban

Mihai si multumesc. Da nu pare ci chiar este foarte documentat. Fara falsa modestie, o astfel de tema nu poate fi facuta publica fara a fi documentata. Este adevarat ca am fost indecisa in a alege si cifrele condamnariilor sau nu, insa daca acuzatiile sunt mentionate, daca numarul acestora este scazut, condamnarile nu pot fi mai mari, cel mult mai mici sau egale. Insa, o realitate ramane, anume a incalcarilor legilor acestei tari de "delicventi turisti" aceia sunt cei care pun autoritatiile in dificultate si care au acelasi pasaport romanesc ca cetatenii legal stabiliti si corecti. Am citit in presa despre opinile lui Sarrazin si cartea "Deutschland schafft sich ab"  teme nu doar actuale dar si provocatoare. Adevarul este intodeauna undeva la mijloc...el trebuie doar identificat :) Giorgia