Skip to main content

Blestemul hârtiei igienice: “Serviţi vă rog!“

Numele meu este Aghiuţă. Sunt de profesie impostor. Caut tot ce-mi provoacă repulsie. Îmi râd în pumni când descopăr minciuna.” Cam aşa aş putea să descriu personalitatea celui care nu are altă treabă mai bună de făcut decât să ajungă să blesteme hârtia igienică. Odiseea blestemului începe cam aşa...

Impresionată de prezenţa reprezentanţilor MAE veniţi în Elveţia cu ocazia Sommet-ului Francofoniei în octombrie 2010, impresionată de disponibilitatea acestora de-a dialoga deschis cu românii stabiliţi în Elveţia (amănunte aici), sensibilizată de frumoasele prospecte „etalate” la standul României cu aceaşi ocazie anterior menţionată, mă las furată de nostalgie şi decid spontan vizitarea ţării mele de origine, România. Acum, revenită în Elveţia, mă roade palma să scriu; la EDA, sau poate la Blick, sau poate celor care se ocupă cu derularea programului „Q” – program de creştere a calităţii serviciilor turistice. Fiind încă îndrăgostită, de ţară, prefer să-mi vărs naduful... acasă. Sperând că poate data viitoare, când voi vizita România, măcar atunci să se schimbe ceva.

Omul de rând, omul obişnuit, mai pleacă spre România şi cu maşina, avionul fiind totuşi, uneori, un lux. Trecut de vamă, direcţia Arad, asculţi cu mare plăcere Radio România Actualităţi. Asculţi cum Ministrul Turismului investeşte câteva milioane de euro în refacerea stadionului Lia Manoliu; asculţi aceste ştiri, în timp ce maşina riscă să-şi rupă osia. Apoi, primeşti informaţii despre diverse proiecte de lege, despre diverse dezbateri din Parlament, ca nu mult după să asculţi declaraţia unui om lipsit de creier,  cu numele de Ponta: „Când vom reveni noi la putere, toate deciziile şi legile luate în ultimii ani vor fi anulate !” Dar posibil să nu fi auzit eu bine, din cauza zguduiturilor la care era supusă maşina !

 

Oricum ar fi, se pare că în timp ce unii încearcă să scoată ţara din mocirlă, alţii nu mai ştiu cum să facă s-o bage înapoi. Închizi radioul dar şi ochii. Drumul Deva-Sebeş, dacă-l parcurgi noaptea, poţi mulţumi lui Dumnezeu dacă ai scapat întreg şi nevătămat. Ajuns însă în zona Sibiului, rămâi cu ochii la lună, descoperind că totuşi se poate să circuli pe o stradă europeană, mai corect spus, pe o centură dată de curând în folosinţă. Bravo lor, aşa DA! Cu optimismul refăcut ajungi la destinaţia propusă, în cazul meu Braşov.

Cu încredere în textele tipărite, nu de un ziar, ci de un site oficial la care are acces oricare cetăţean străin, doritor de-a vizita România: „Sezonul turistic de iarnă se desfăşoară anual sub cele mai bune auspicii, vacanţa de sărbători atrăgând cel mai mare număr de vizitatori din ultimii 20 de ani, practic întreaga capacitate de cazare fiind ocupată cu turişti români şi străini” (de aici), mă aventurez în a vizita Castelul Bran, Castel promovat intens de birourile turistice din România, dar nu numai. Taxa de intrare adulţi: 20 RON. Obiectiv turistic retrocedat de curând Familiei Regale a României, respectiv celor trei moştenitori ai Prinţesei Ileana. Bunele auspicii, însă, se pare că nu au nimic în comun cu necesităţile omului de rând. Altfel nu-mi pot explica lipsa hârtiei igienice într-o toaletă curată, cu apă caldă la dispoziţie. Enervată de surpriza neplăcută la care am fost supusă, salvându-mă singură din penibilul situaţiei create, descoperind precum arheologii exaltaţi ultimul serveţel ascuns în buzunarului pantalonilor, ies înfuriată la primul om de pază al măreţului castel întrebând: „Dumneavoastră vi se pare normal să nu aveţi hârtie igienică la toaletă ?” Răspunsul lui: „ Cum nu este ? Mă mir, probabil tocmai s-a terminat. O să spun să se rezolve problema.” Am mulţumit şi am continuat vizitarea acestui frumos locaş istoric. Curiozitatea însă nu m-a oprit să verific la plecare dacă problema, între timp, s-a rezolvat. Surpriză însă: NU ! Iar cea care verifica toaleta, cea care avea atribuţia de-a o curăţa, îmi răspunde la aceaşi întrebare pusă de mine: „ Cum nuuu, aveem, doar că acum s-a terminat stocul, dar aveeemmmm!” Cum nu, sigur au, furată însă de vampiri! Lor poate le foloseşte la ştergerea sângelui supt...

Trezită fiindu-mi astfel vigilenţa, n-am mai plecat din casă fără hârtie-n buzunar.

Surpriza însă continuă. În centrul Capitalei, în Pasajul Universităţii, toalete deschise, curate, cu apă şi uscător însă... fără hârtie. Încep să cred că e o modă nouă, europeană, încep să mă întreb oare alţii în locul meu ce-or folosi ?! La ieşire însă constat că există o rolă, mixtă, cu o menţiune pe ea: serviţi vă rog hârtie igienică! No bine sorooo, după ?! Încep să fiu mândră de mine că am hârtia cumpărată, în buzunar. Urăsc cuvântul ELITĂ. Pentru că se pare că doar ea, elita, a prins secretul folosirii toaletei fără hârtie. Mă simt incultă, mă simt un nimeni, mai ales când mi se spune: „Măi Giorgia dar tu cu ce pretenţii absurde porneşti la drum?!”  Răspund: „Păi eu, la mine, la ţară, folosesc hârtia, voi nu ?!” . Brusc, îmi aduc aminte de ultima mea vizită la Ambasada din Berna, interesantă coincidenţă, acolo însă era hârtie, doar instalaţia cam defectă, aşa încât nu puteai trage apa. Penibil ! Mai ales când, după ce am sesizat persoanei responsabile „disfuncţionalitatea”, primesc răspuns: „E, şi dumneavoastră acum, la noi aşa e, se mai întâmplă”! Adevăr grăit-a onorabila doamnă, mai mult ce pot să spun?!

Ba, ceva tot pot să spun, câteva cuvinte adresate domnului Baconschi şi doamnei Udrea:

Stimaţi miniştri ai poporului român, fie-vă milă de turiştii străini, refaceţi frumoasele prospecte în care promovaţi România adăugând: „La noi în România hârtia igienică e un lux, vă recomandăm s-o cumpăraţi singuri.” Apoi, când va mai fi un loc vacant de Şef Misiune Diplomatică, poate în cerinţele de ocupare a postului să fie menţionat: „Căutăm adevăraţi români, care ştiu totul, pot totul, fac totul. După vechiul model comunist, angajatul nostru trebuie sa fie: diplomat, politician, bucătar, instalator, om de pază şi de ce nu... şi redactor” -  pentru înfuriaţii care sar ca arşi în sus, când citesc articole scrise în ziare de 1 franc, indignaţi de marile descoperiri ale elveţienilor în oraşul Cluj, dar care nu-s capabili să pună ei mâna pe stilou sau tastatură, să scrie singuri, în propria formulare, ce îi indignă mai exact, însă ştiu să ceară imperios altora să ia atitudine!

Altfel:

Băsescu e de vină ca mamele nu-şi găsesc dădace capabile la pruncii lor, deci, el să le ţină acasă 2 ani, de frica lui Ponta! Ambasadorul e de vină că angajaţii ambasadei nu-şi fac treaba pentru care sunt plătiţi! Ministrul e de vină că bagă banii la presiunea partidelor comuniste - scuze, a urmaşilor acestora - în proiecte majore, lăsând la urmă necesităţile omului de rând. Care sunt alea ? Hrana, igiena şi educaţia. Ce ar fi să începeţi de aici? Cu sau fără acordul lui Ponta !  Noroc cu restaurantele Mc Donald's, acolo poţi: mânca, folosi toaleta şi sta la masă civilizat. Ciudat doar că angajaţii tot români sunt, oare funcţionează după alte... proiecte de lege ?! Sau doar după celebrul de acum: Yes we can! ?

 

bigchris Wed, 01/05/2011 - 14:37
Comment

Buna Giorgia,
 
imi place felul tau de scrie, si, ma incumet si eu, sa comentez 'pe tema'.
Eu sunt de 31 de ani plecat din tara, si, pina acum 12 ani am fost nevoit sa ma duc 
1-2/ an si in Romania... in ultimii 12 ani, ma lipsesc... :-)
Oricum, trebuie sa stabilesc din cele relatate de tine, ca s-a schimbat foarte mult inspre bine...
Imi amintesc de timpurile cind erai tinut cu orele pe la vama Moravita, unde 'casuta cu pricina'
era inundata de canal, in asa fel, ca nu puteai- nici chiar ca barbat' sa-ti 'vezi de treburi'...
Te bucurai cind se intuneca, sa mergi in sfirsit in spatele casutei...
Sau, la un mare restaurant din Timisoara, sa constati ca toaletele sunt pur si simplu inchise...
'out of order'...
Dar, pe cind s-au deschis autostrazile in Ungaria, s-a intimplat si acolo, ca in popasuri sa nu functioneze (inca) canalazirea cum trbuie, si sa fie totul inundat...
Adevarul este... probabil ne-am domnit noi... si in asa fel... sesizam aceste 'amanunte'... :-)
Probabil mai e nevoie de inca multi ani inainte, pina se va ajunge si acolo la standarturi internationale, dar,
precum scrii... sunt pe drumul cel bun.
A propos de ambasada de la Berna... ai avut noroc, ca nu teö-a dat afara!!! 
Mi-a povestit un domn, care este frecvent pe-acolo... din Lucerna- precis stii despre cine vorbesc- a vrut in Septembrie
sa arate unui prieten din Romania Ambasada la Berna, si, intrind in curte, a fost pur si simplu dat afara de paznic... 'afara, afara'... fara un buna ziua, fara sa intrebe, daca cumva ai ceva probleme... deci vezi... mai sunt si alte deficite... nu ma mai surprinde nimica...
Inchei tema, si mai doresc si un LA MULTI ANI...
 
... si 'cele bune
 
Christian/ Berna

Giorgia Wed, 01/05/2011 - 18:59

In reply to by bigchris

Comment

Buna Christian si multumesc pentru cuvintele tale. Da pot spune cu mana pe inima ca s-a schimbat foarte mult, in bine. Doar ca, mentalitatea oamenilor inca e "centralizata" sau altfel spus: de turma ! Adica, cum poti sa fi nemultumit de ceva si sa nu...ripostezi ? De ce mereu e nevoie sa vina X sau Y sef, incepand de la presedinte pana la sef de gara, ca sa modifice ceva ce nu sta in atributia lui ?! E simplu sa iti arati nemultumirea doar dand din gura, insa pentru o schimbare reala e nevoie de o atitudine activa. Aceea insa....lipseste :) INCA. In ceea ce priveste Ambasada, da stiu la cine faci referire ;). Teama insa nu-mi este ca as fi data afara pe un simplu considerent: nu ma duc nicaieri....neinvitata, sau cel putin neanuntata ! Ambasada nu e "ograda" mea chiar daca sunt cetatean roman. Si slava Domnului....in Elvetia e pace ;) Insa, acest neprevazut se putea rezolva pe un ton elegant cu explicatiile de rigoare; civilizat. Deci lipsa educatiei nu poate fi pusa pe seama institutiei ci a celui in cauza, a celui care a reactionat. Parerea mea :) O zi buna si La multi ani :) Giorgia