"Viaţa ca relaţionare perpetuă"

Uneori, viaţa iţi trimite răspunsuri pe căi convenţionale. Alteori, coincidenţa scoate în evidenţă mesaje care par să fi fost scrise doar pentru tine. Textul citit de curând în broşura "Flacăra Credinţei" - a parohiei ortodoxe din Lucerna, mi-a uns sufletul, mi-a luminat mintea şi nu în ultimul rând mi-a redat încrederea în mine. În mine, accea persoană imperfectă, care are de învăţat de la semenii săi printr-un proces perpetu. Mulţumesc autoarei textului ce-l redau mai jos, pentru frumoasele şi înţeleptele cuvinte. Sper să vă ajute şi pe voi la fel de mult cum m-a ajutat pe mine:

„Viaţa noastră este formată din relaţiile noastre, este suma relaţiilor nostre. Relaţia cu noi înşine, cufamilia noastră (părinţi, copii, soţi, parteneri, fraţi, surori, bunici şamd), colegi, profesori, vecini, mediul înconjurator, natura, societatea, legea, banii şi nu în ultimul rând relaţia noastră cu Dumnezeu. Suntem permanent în relaţie cu tot ceea ce este în jurul nostru dar cu toate acestea uneori nu avem nici un fel de educaţie emoţională.O viaţă frumoasă, împlinită, în bunăstare şi linişte sufletească presupune existenţa unor relaţii sănătoase, frumoase si de bună calitate. Relaţiile se nasc din dorinţa de a crea legături, conexiuni, apropieri, alăturări, potriviri. Totul în viaţă este despre crearea de legături, este ca şi cum construim poduri care ne unesc unii cu alţii. Ca să construim un pod trainic între persoane e nevoie de patru piloni puternici, patru din valorile fundamentale ale umanităţii: încrederea, respectul, sinceritatea şi egalitatea. Dacă acesti piloni sunt puternici şi susţin podul nostru, pe el va incepe să circule dragostea care va înfrumuseţa relaţia şi în acest fel viaţa noastră. Cu cât podul nostru este mai puternic cu atât va putea susţine mai multă dragoste, şi în cele din urmă Dragostea absolută, iubirea divină, care ne face să ne simţim uniţi şi întregiţi.

Pentru ca dragostea să se nască şi să creasă într-o relaţie este nevoie ÎNCREDERE. Atunci când simţim încredere ne simţim apropiaţi de cealaltă persoană. Când avem încredere ne putem exprima nevoile şi sentimentele fără frica că vom fi judecaţi, analizaţi, criticaţi şi că ne vom simţi răniţi. Pentru ca dragostea să sporească într-o relaţie este nevoie de ONESTITATE, SINCERITATE. Este important în orice relaţie să fim „noi înşine”, aşa cum suntem cu adevarat, nu „cum credem că ar trebui să fim”. Dacă încercăm să fim aşa cum credem că ceilalţi aşteaptă să fim, ne bazăm relaţia pe un neadevăr, pe o minciună. Încercând să părem altfel decât suntem cu adevarat ne minţim pe noi şi totodată pe ceilalţi şi în cele din urma trăim o iluzie care va duce la suferinţă. Dragostea nu poate exista fără RESPECT, respectul este inerent oricărei relaţii bune. Cealaltă persoană este la fel ca noi o fiinţă umană, cu nevoile sale, cu valorile sale care se cuvin respectate. Nu este „un obiect” care ne aparţine, pe care îl stăpânim sau de care ne folosim. Lipsa de respect produce automat o reacţie de apărare în celălalt facându-l să se îndepărteze de noi şi astfel legătura este slăbită si relaţia suferă. Al patrulea pilon al relaţiilor bune este EGALITATEA. Nu este unul mai important decât celălalt, nu este unul mai deştept, mai bun, mai nobil decât celălalt, regulile nu sunt valabile doar pentru unii şi nu se aplică la fel pentru toţi. Avem aceleaşi drepturi în relaţia noastră pentru că relaţia noastră pleacă din dorinţa comună de a construi o unire, o aliere şi nu un câmp de luptă pe care se dau bătălii, în care unul este învingător şi celălalt învins, supus, obligat să facă cum vrem noi pentru că „avem dreptate”, pentru că aşa sunt regulile.

Multe relaţii sunt distruse din nevoia de „a avea dreptate”. Suntem „programaţi” în familie, şcoală, societate, religie, politică cu un set de reguli, de convingeri ( „aşa se face”, „aşa e bine”, „aşa trebuie facut dacă vrei să fie bine”). Dacă încercăm să impunem regulile noastre celorlalţi, convinşi fiind că facem bine, dovedind că dreptatea este de partea noastră, că regula noastră este mai bună şi singura valabilă, atunci relaţia va suferi. Distrugem relaţia de dragul regulilor, a convingerilor noastre. Apoi suferim pentru că ne simţim singuri, deconectaţi, neînţeleşi. Şi nu ne dăm seama că suntem victimele propriilor convingeri, că ne creăm singuri suferinţa. Repetăm aceleaşi greşeli de-a lungul vieţii din nou şi din nou, în mod automat. Uităm că ţelul nostru comun este să ne facem viaţa frumoasă şi să simţim bucuria de a trăi, să ne simţim bine împreună, nu să avem dreptate. Alegem să fim fericiţi sau să avem dreptate? Sau poate ar fi mai înţelept să ne retragem o clipă, să ne dăm deoparte şi să ne încredem cu adevărat şi sincer în dreptatea lui Dumnezeu, în dreptatea divină. Şi să spunem: „…facă-se voia Ta”.

Cea mai importantă între relaţiile noastre este cea cu noi înşine, ea se oglindeşte în toate celelalte relaţii ale noastre. Tot ce se întâmplă în relaţiile noastre este despre noi. Dacă convingerile noastre sunt aliniate cu valorile sufletului nostru, cu ceea ce este important pentru noi, cu ceea ce simţim şi vrem cu adevărat, atunci viaţa noastră este împlinită  şi binecuvântată cu dragoste. Dar dacă convingerile noastre sunt în contradicţie cu valorile sufletului nostru şi încercăm să dezvoltăm „false virtuţi”, atunci vom crea suferinţă, sub forma de resentimente, furie, mînie, tristeţe, dezamăgire. De aceea făurirea relaţiilor frumoase implică cunoaşterea şi respectarea nevoilor sufleteşti personale, cunoaşterea de sine. Cunoaşterea de sine devine posibilă doar prin intermediul relaţiilor noastre, ne putem cunoaşte pe noi înşine doar privindu-ne în oglinda relaţiilor personale. Viaţa noastră nu este „ceva ce ne-a fost dat” ci este ceea ce noi înşine creăm în fiecare moment, prin calitatea relaţiilor noastre. Noi nu suntem victime ale vieţii ci suntem total responsabili pentru modul cum ne trăim viaţa.“

Dr. Simona Sekler

http://www.biserica-luzern.ch/Revista%20Nr%208%202011%20Leseformat.pdf