Skip to main content

Cele două sau trei lucruri pe care le ştim despre alegeri

Rar ne-a fost dat să vedem o situaţie atât de limpede. Nu este vorba de prezicerea rezultatelor alegerilor, adică de numărul noilor parlamentari ai fiecărui partid. Este singurul element întrucâtva încă supus oracolelor, oricare ar fi ele. Dincolo de această necunoscută, nu vom avea parte de nici o surpriză. Agreabilă în primul rând. Nici cele rele nu ne mai pot surprinde. O rapidă privire asupra listelor de candidaţi dă imaginea fidelă a viitorului imediat al „ţărişoarei”. Aceasta va rămâne în mâna celor care o stăpânesc de nouăsprezece ani, cu mici remanieri ale pomelnicului politic, datorate în primul rând succesiunii generaţiilor.


Şirul palinodiilor la care a fost supus votul uninominal, ultimul său avatar aşa cum a fost croit, adaptat şi votat (vă mulţumim şi dvs. domnule Pârvulescu!), de fapt o năprasnică potlogărie, va duce la betonarea fără întoarcere a situaţiei actuale, cea a României luate în arendă de cea mai hrăpăreaţă adunătură ciocoiască din îngăduitoarea noastră istorie. Pe lângă aceasta, modelele pe care literatura ni le-a făcut cunoscute pot figura fără dispensă în categoria adevăratelor modele civice, sau cea a filantropilor şi binefăcătorilor.


Apropiatele alegeri parlamentare vor avea loc în ziua de 30 noiembrie potrivit noii legi electorale care prevede, în fine, o linguriţă de uninominal, în fiertura groasă a votului proporţional care se amestecă cu un polonic mare şi cu mâner lung lung. Sunt incapabil să  fac preziceri privind rezultatele alegerilor. Vor fi desigur analişti care o vor face, pronosticurile lor putând fi chiar apropiate de ceeea ce va ieşi din urne. Alţii îşi fac (sau induc) iluzii de mai bine privind peisajul politic românesc postproporţional. Cred că acestea sunt deşarte şi că numărul de parlamentari ai partidelor în viitorul Parlament nu va schimba nimic semnificativ nici în viaţa politică, nici în cea a românului lambda. Dincolo de toate aceste contingenţe, câteva realităţi inconturnabile îndreptăţesc un pesimism fără nuanţă. Cu o timidă excepţie totuşi, despre care voi vorbi ceva mai jos.

 

Astfel, noul sistem electoral zis uninominal, n-are din uninominal decât numele,  exceptând cazurile în care candidaţii obţin 50% din voturi. Vor fi tot atât de rari ca mierlele albe în copacii patriei. Cu alte cuvinte, votul jumătate uninominal-jumătate proporţional este clasica reţetă a salamului din amestecul cărnurilor de prepeliţă şi de cal, obţinut potrivit cunoscutului algoritm - un cal, o prepeliţă. Reproducem mai jos un pasaj foarte instructiv dintr-un interesant blog citit pe Google:

 

“Să luăm pe rând caracteristicile uninominalului şi (să vedem) dacă se regăsesc în legea actuală :
1. “Cel care obţine cele mai multe voturi câştigă mandatul”. Nu. Candidaţii de pe primul loc în colegiu nu obţin automat mandatul.
2. “Ceilalţi îl pierd”. Nu. Mandate pot fi câştigate şi de candidaţii de pe locul 2, 3 … etc. conform principiului proporţionalităţii.
3. “Candidaţii intră în competiţie”. Nu. Comparaţia între scorurile lor nu se ia în calcul la stabilirea rezultatelor.
4. “Circumscripţia alege un candidat”. Nu. Sistemul poate duce la alegerea mai multor  nimeni (!)“.

 

Că, cel mai probabil, noul sistem, aşa cum a fost croit, adaptat şi adoptat de cei care astfel îşi decideau soarta, este o cacealma cusută cu o frânghie albă şi groasă ca pe mână, o dovedeşte şi declaraţia, pe cât de ineptă pe atât de răspicată a dlui Bogdan Olteanu, Preşedintele “liberal“ al Camerei Deputaţilor, într-o motivaţie trimisă Curţii Constituţionale:

 

“ (...) „(există) două instituţii distincte: votul şi distribuirea mandatelor. (…) votul este un drept constituţional, a cărui exercitare este reglementată prin lege, distribuirea mandatelor este o procedură bazată pe principii matematice”. Ei bine, pe absurditatea asta manifestă se bazează legea în forma actuală. Instituţiile astea au fost făcute cât se poate de distincte, dreptul constituţional la vot se exercită după tipicul uninominal, în schimb procedurile bazate pe principii matematice de distribuire a mandatelor n-au absolut nimic de a face cu el“. (Fragment reprodus din acelaşi blog).

 

Cum domnul Olteanu este bine cunoscut pentru obiectivitatea, imparţialitatea şi angajamentul său în favoarea binelui public, aserţiunea de mai sus nu mai are nevoie de interpretare. Nimic nu va împiedica clasa politică românească să-şi păstreze dinţii înfipţi în ciosvârtă până la urechi, organ cam restrictiv după cum se vede. Nici un partid nu va permite accesul pe liste a unor candidaţi năbădăioşi ori bănuiţi măcar de cea mai mică veleitate de a mişca în front atunci când plutonul stă în poziţie de drepţi. Poate oare corul gloatei să dea răspunsuri  cacofonice măiestritelor triluri ale exersaţilor noştri tenori parlamentari? Nu poate!

 

Asta în ce priveşte noile vocaţii, tinere ori mai puţin tinere. Celor care mai cred în virtuţile renovatoare ale uninominalului de tip prepeliţă le sugerez să arunce o privire pe listele partidelor. Iată pentru început o selecţie de candidaţi ai PSD-PC. Este o lectură de o claritate cristalină. Figurează domnii Adrian Năstase, Miron Mitrea, Dan Voiculescu, Codruţ Şereş, Şerban Mihăilescu, Petre Daea, Trifon Belacurencu, şi alţi câţiva, mai puţin cunoscuţi dar tot atât de dotaţi în arta combinaţiilor şi a manipulării. Au cu toţii în comun particularitatea de a fi extrem de eficienţi în satisfacerea propriilor interese şi apetituri, şi după cum se vede, şi pe cea cu totul secundară de a fi cercetaţi sau urmăriţi penal. Aşijderea şi la alte partide. Liberalii se laudă cu Fenechiu, Adomniţei, Morega, Păcuraru, Chiuariu etc. Nici PD-L nu stă cu mult mai bine, dar, ca inamic politic nr. 1. el este ciuca bătăilor, adică piticul mediatic de serviciu. De altfel, în absolut, o şi merită. Cum de se poate mânji cu Talpeş, Bădălan şi cu mulţi alţii ejusdem farinae, ştiind bine ce aşteaptă lumea de la el? Ce va aduce partidului altceva decât deriziune o nulitate fudulă ca Florin Călinescu, clonă perfectă a “politicienilor“  PRM, Irina Loghin şi Ion Dolănescu? Nu mai amintesc de lista candidaţilor maghiari; nici la ei situaţia nu-i chiar tristă. Mulţi dintre aceşti dinozauri au fost paraşutaţi în colegii în care  alegerea este o formalitate.

 

Iată acum o întrebare subsidiară şi dătătoare de fiori. Ea ţâşneşte singură după fluturarea acestor mărunte banalităţi: la ce ne putem aştepta bun de la un Parlament pe băncile căruia vor moţăi, chiuli ori vocifera iar aceeaşi corupţi, aceiaşi traseişti, aceiaşi incompetenţi, aceiaşi ciolănari, aceiaşi chiulangii, a căror primă grijă de aleşi ai poporului va fi să-şi voteze laptopuri, maşini şi privilegii noi, fără să mai vorbim de “afacerile“ aferente fotoliului?

 

Altă capcană electorală care a fost cu brio evitată de oligarhia care ne conduce, este cea a voturilor, nesigure, ale celor 2 sau 3 milioane de “căpşunari“, ca să le găsim un termen generic, care trăiesc şi muncesc în lumea largă. Ele au fost reduse la dimensiunile unui municipiu. În Europa, capacităţile de vot, ridicole, asigurate acestora este de ordinul zecilor de mii. Impactul acestor alegători va fi ca şi până acum, neglijabil. Cele două sau trei milioane de români despre care este vorba, nimeni nu ştie însă cu exactitate câţi sunt, vor fi reprezentaţi de patru aleşi în Cameră şi de alţi doi în Senat. Se repetă şi aici algoritmul cal-prepeliţă. Despre criteriile de recrutare şi de selecţie, despre eventualele consultări cu comunităţile româneşti n-am auzit nimic, nici eu nici altcineva din mulţii români cu care sunt în contact. Mai nou, secţia de vot de la Misiunea Permanentă de la Geneva a fost desfiinţată. Cu alte cuvinte, toţi românii cu drept de vot din Elveţia vor trebui să se deplaseze la Berna. Câţi o vor putea face ? Unde vor vota numeroşii români din Franţa vecină cărora le era mai la îndemână să meargă la Geneva decât la Lyon ? Aqflăm de pe site-ul Ministerului Afacerilor Exzterne că pentru românii din străinătate s-au tipărit 620.000 de buletine de vot. E greu de crezut că că cele 40 de secţii de votare noi dintr-un total de 221 azi, vor schimba radical soarta electorală a românilor din lume.

 

Dacă şi de data aceasta harababura şi amatorismul din secţiile de vot din afara ţării vor fi aceleaşi ca la alegerile trecute, prea multe din aceste buletine vor fi reexpediate la Bucureşti în ambalajul de origine. Până la cele 2-3 milioane mai va! Astfel două milioane de voturi ignorate vor fi mai utile decât cele câteva puţine, sute de mii, exprimând opinia unor oameni care au mai învăţat câte ceva despre adevărata democraţie.

 

Circumstanţă agravantă, despre lupta împotriva corupţiei nu mai vorbeşte nimeni, în afara unor voci care răsună în şi a pustiu şi pe care nimeni nu le mai ia în seamă. Lozinca la modă a momentului ar fi “Nu gândim, nu muncim, doar furăm. Cât mai mult şi pe faţă că am rămas între noi. Vă rugăm deci linişte!“ Să ne amintim că în 2004, de ochii lumii, partidele s-au făcut că se reformează. Se mai vorbea încă de un Parlament Curat. Dar asta era de mult.

 

De fapt mă-nşel, de corupţie se mai vorbeşte doar pentru a-i învinui de corupţie pe Traian Băsescu şi PD-L.

 

Spuneam la început că «noul» mecanismul electoral interzice orice speranţă de mai bine. Cu un bemol totuşi. Un foarte bun rezultat electoral obţinut de PD-L ar da morii domnului Traian Băsescu apa care-i lipseşte azi. Cu o majoritate parlamentară, chiar firavă, câteva speranţe ne-ar mai fi permise.

 

Altfel ne va rămâne o singură consolare, aceea de a constata că mirosul peştelui politic românesc este acelaşi de la cap la coadă. Perfect, vor zice unii, de acum încolo, mai rău nu va putea fi. Iată o greşeală pe care nu o voi face.

 

Ştefan Racovitză

redactor şef al Căminului Românesc

"Foaia de legătură a românilor din Elveţia"

 

 

 

 

Anonymous Wed, 11/12/2008 - 14:55

Ii multumesc domnului Racovita ca striveste, asa cum se si cade, orice speranta prosteasca in mai bine dupa alegerile acestea. Orice speranta in schimbare, orice speranta intr-o tara care sa merite numele de tara in fata lumii. Ii multumesc ca a avut rabdarea si a curajul de a scrie toate acestea.Chiar daca personal nu cred in unda de optimism continuta in penultimele doua paragrafe, adevarul este ca parerea mea nu conteaza. Asta e. Traiasca democratia si dreptul constitutional de a te face de ras votand cu oricine.

Anonymous Fri, 11/28/2008 - 20:43

1. Calinescu participa din partea PNL si nu din partea PDL.
2. Cu toate ca probabil sunt 2-3 milioane de romani in strainatate, la alte alegeri au votat vreo 70000 - de exemplu la referendumul de suspendare a lui Basescu au votat 72156 de persoane in toata lumea, iar in Elvetia, 756. Asa ca nr. de mandate pt. diaspora pare normal.