Credit Agricole Suisse Open Gstaad (Scurt istoric)

În anul 1915, instituţia ce purta atunci numele  de "Royal Hotel, Winter & Gstaad Palace" a organizat primul turneu de tenis pe zgura din Oberlandul bernez. Este de notat faptul că luxuosul hotel fusese construit cu numai doi ani
înainte, iar astăzi, în acest an 2013, va fi sărbătorit centenarul său.

În 1930, a fost înfiinţat Lawn Tennis Club (LTC) Sarina, al cărui prim preşedinte a fost Walter de Siebenthal. Remarcabilul jurnalist Eric Walter, autorul unei lucrãri extrem de bine documentate (1) -  din care am extras o serie de date pentru aceastã notă -  face o observaţie pe cât de interesantă, pe atât de surprinzătoare pentru ziua de astăzi: "Cotizaţia anuală (la LTC Sarina) era de 5 franci, iar pentru a juca, membrii plãteau 1 franc si nemembrii, 2."

Gstaad solicită şi obţine acordul de a organiza, în 1937, Campionatele internaţionale de tenis ale Elveţiei, la care au participat jucători bine cotaţi din Marea Britanie, Italia, Franţa, Austria etc şi, bineînţeles, Elveţia. Turneul are loc pe terenurile de la Place Hôtel Gstaad, disputându-se în nu mai puţin de cinci probe "clasice": simplu bărbaţi, simplu femei, dublu bărbaţi, dublu femei şi dublu mixt.

Este demn de reţinut faptul că Turneul de tenis de la Gstaad a fost organizat chiar şi în timpul celui de al Doilea Război Mondial, o excepţie notorie, dacă ne gândim că o serie de competiţii (campionate mondiale de fotbal, Jocuri olimpice etc) nu s-au disputat în acea perioadă. Evident, statutul de neutralitate al Ţării cantoanelor explică amintita excepţie.

Începând cu anii '50-'60, nume celebre apar înscrise în analele Turneului de la Gstaad: Jaroslav Drobny şi Cernik - ambii din Cehoslovacia, care în 1949, cu ocazia acestui turneu, au refuzat să se întoarcă în ţara lor unde se instaurase dictatura comunistă -, americanii Earl Bucholz şi Budge Patty, australienii Neale Fraser, Lewis Hoad, Roy Emerson (astăzi terenul central de la Gstaad poartã numele de "Roy Emerson Arena"), Rod Laver, italienii Nicola Pietrangeli şi Sirola, spaniolii Andres Gimeno şi Manolo Santana, olandezul Tom Okker etc. Dintre femei: domnişoara Reynolds (Rep. Africa de Sud), Yolanda Ramirez (Mexic), Maria-Esther Bueno (Brazilia), Françoise Durr (Franţa), Billie-Jane King (SUA) etc.

În anii '70-'80, pe lângă participarea iugoslavului Nikki Pilici şi a australianului John Newcombe - între alţii - sunt de reţinut numele a trei români. Ion Ţiriac: semi-finalist în 1972 (meci pierdut în faţa lui Adriano Panatta) şi finalist în proba de dublu bărbaţi împreunã cu Guillermo Vilas (partidă pierdutã în fata australienilor Edomonson şi Marks). Ilie Năstase, câştigătorul turneului în 1973 (finala împotriva australianului Roy Emerson) şi finalist în turneul "fostelor glorii" (1984, meci pierdut în faţa americanului Marty Riessen). Virginia Ruzici, câştigătoarea a două ediţii: 1978 (contra elveţiencei P. Delhees) şi 1980 (contra nemţoaicei S. Hanika); Ruzici a fost finalistă în 1982 (meci pierdut în faţa Claudiei Khode/RFG) şi a câştigat proba de dublu femei (împreunã cu C. Tanvier, Franţa).

În 2006, perechea Andrei Pavel şi Jiri Novak (CZ) au învins în finală pe Marco Chiudinelli şi J.-C. Scherrer (Elveţia);
Victor Hănescu a câştigat turneul de la Gstaad în 2008 (în faţa rusului Igor Andreev), iar în 2009, Horia Tecău, asociat elveţianului Yves Allegro, a pierdut semifinala probei de dublu, contra perechii elveţiene, câştigătoare a turneului, Marco Chiudinelli şi M. Lammer.    (va urma)

Dan Ottiger Dumitrescu  (Fribourg)
Jurnalist free lance


Nota (1) - infrapaginal
"50 Ans. Jahre. Years. 1937-1987. Gstaad" de Eric Walter. 1987 Rado Swiss Open Gstaad". Gstaad