Cum ramane cu branding-ul de tara ?

Lovindu-ma, ceva mai des decat o fac de obicei, de evenimente romanesti din Elvetia si incercand sa discern "de ce-ul", impactul lor, am realizat un lucru, nu prea imbucurator : ori de cate ori vine vorba de Romania si de prezentarea ei strainilor, necunoscatorilor, exista o tendinta generala de a ne limita la foarte putine simboluri, mereu aceleasi.

Ma auto-includ in grupul celor vinovati deoarece observ pe propria piele ca ori de cate ori sunt pusa in situatia de a-mi  prezenta tara intr-un timp sau spatiu restrans, tentatia de a merge spre aceleasi subiecte, ultra rodate , vine aproape instinctiv : pai, ce-am avea...hmm...Maria Tanase, manastirile din Moldova, sarmalele, palinca, tarafele... De acord, vina imi scade cu 2% din cauza ne-mentionarii lui Vlad Tepes - ma opun la modul cel mai vehement mitizarii comerciale de tip american si am ajuns sa fac alergie cand dau de automatismul Vlad Tepes-Dracula-Romania.

E usor insa de vazut de unde vine acest reflex. Ori de cate ori am asistat la o manifestare multiculturala la care participa si Romania, peste asa ceva dadeam in mod invariabil. Costume populare, dansuri populare, daca era vreo conferinta cu subiect mai "general" - auzeam invariabil de Ionescu/Eliade/Cioran/Brancusi, si cam pe acolo se oprea.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Imi place extraordinar de mult muzica populara, subiectul meu de diploma la Universitatea din Geneva a fost pe iconografia manastirilor moldovenesti, pe Eliade il citesc oricand cu placere, numai ca in momentul in care rasfrangi asupra unui intreg popor aceleasi simboluri - devenite intre timp adevarate clisee - pierzi mult la capitolul imagine. Si nu din cauza valorii acestor simboluri ci mai degraba din cauza ignorarii prezentului.

Avem o traditie frumoasa, cu datini seculare, avem o literatura interbelica de nivel mondial, un secol XVI care a dat o arhitectura unica, dar unde e prezentul in toata asta ? Oare nu putem exista, nu ne putem defini ca popor decat raportandu-ne la trecut ? Generatiile actuale traiesc mai mult decat oricand in prezent, perceptia acestuia e complet schimbata, perisabilul a intrat si se infiltreaza in toate cotloanele cotidianului cu o viteza incredibila. Nu poti prezenta la infinit o tara in mod anacronic. Devine prea riscant, se cade in desuet, rezultatul e exact contrar celui asteptat.

Sunt atatia scriitori in viata care merita promovati. Au aparut si alte genuri literare, pe care, ca le plac sau nu, cei care se ocupa cu branding-ul de tara, ar trebui sa le arate. Nu mai au dreptul la subiectivism si cu atat mai putin la cenzura, de orice fel. Atatia regizori noi, atatia compozitori contemporani! Nu am vazut nici un concert rock la promovarea imaginii Romaniei in lume, si totusi formatii exista, public, nu mai spun.

E pacat sa ne intepenim si sa ne limitam exclusiv la trecut - odata pentru ca riscam sa dam impresia unui popor al carui prezent ori nu merita mentionat ori nu exista si in al doilea rand, pentru ca procedand asa, riscam sa pierdem segmentul cel mai important - acela al generatiei tinere, al prezentului.