Cum să-i înveți zâmbetul - Interviu cu Raluca Ciulei

Cum să-i înveți zâmbetul - Interviu cu Raluca Ciulei

Trimis de Raluca-Maria Nedelcu la Mie, 05/25/2016 - 08:50
The English version of this article can be read here
 
Raluca Ciulei este inițiatoarea unui proiect de ajutorare și susținere a copiilor din zone defavorizate din România. În luna aprilie a acestui an Raluca a reușit să pună pe picioare o serie de activități specifice pentru un grup de copii, alături de voluntari și cu sprijin din partea mai multor susținători. Mai jos, un interviu cu Raluca despre întreaga experiență.
 
Reamintește-ne, te rog, ce urmărești prin proiectele inițiate de tine? 
Cred puternic că dacă ai grijă de copiii unei comunități, dacă te implici activ în comunitatea ta, poți îmbunătăți atât viața acelor copii, cât și a întregii comunități. Mai cred că fiecare copil contează. Așadar și copiii din mediile defavorizate trebuie luați în considerare și ajutați. Cred că în România se poate încă dezvolta mult cultura de implicare activă în comunitate și sper să contribui și eu la dezvoltarea ei, oferind un exemplu altora prin ceea ce fac. Cred în a conduce prin exemplu și în a învăța din experiențe, din practică.
 
Prin proiectele pe care le inițiez, îmi propun în primul rând să ajung la cât mai mulți copii cu care să fac activități de educație non-formală, activități care să le trezească entuziasmul și bucuria, să le dezvolte încrederea și curajul, sa îi ajute să se descopere pe sine și ce este în jurul lor, să îi aducă aproape unul de altul și de comunitatea în care trăiesc. Mai mult, îmi doresc să îi învăț pe acești copii să inițieze chiar ei acțiuni de ajutorare a altor copii. De asemenea, sper ca exemplele noastre sa îi inspire și pe alții care să porneasca la rândul lor activități similare, să înțeleagă puterea voluntariatului și a implicării în comunitate. 
 
În luna aprilie a acestui an, ai dus un prim proiect la bun sfârșit. Spune-ne câteva cuvinte despre el. 
A avut loc în perioada 24-28 aprilie 2016, în România. Împreună cu un grup de voluntari entuziaști am petrecut cinci zile minunate cu 24 de copii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, din Sânmihaiu de Câmpie, în campusul unui ONG românesc, Tășuleasa Social. Am avut o satisfacție teribilă să simt încântarea și bucuria din ochii celor mici.
 
Pe lângă acest proiect am desfășurat și o acțiune de o zi la o școală din județul Vâlcea, care a adus împreună copii din echipa vâlceană de handbal, condusă de Maria Ciulei, și copii de la școala din satul Pietrari. Această acțiune este prima dintr-o serie de astfel de acțiuni pe care doresc să le pornesc vara aceasta în cât mai multe județe din România, acțiuni care să fie efectuate periodic și eventual conduse de copii. 
 
Cum s-a desfășurat săptămâna la Tășuleasa? Ce activități ați organizat? Câți voluntari ai avut alături?   
A fost o săptămână magică. Am avut activități libere sau sub formă de jocuri, create chiar de către copii. Am avut ideea de a făuri „universuri paralele” pentru aceștia, fiecare univers fiind condus de către un voluntar. 
 
Universul pictorului a avut-o ca îndrumător pe Laura Munteanu, care le-a propus copiilor "Jocul Picturii" o metodă inovativă de redescoperire a spontaneității și a creativității, fără a fi constrânși, direcționați sau comparați, după metoda descoperită și brevetată de către Arno Stern. 
 
Universul sportivului a avut alături pe profesoara Maria Ciulei, campioană europeană și multiplă campioană națională la handbal feminin care i-a bucurat pe copii cu jocuri sportive. 
 
Universul naturii a avut ca îndrumător pe Stepan Andronic, inginer silvic și pedagog forestier în Pădurea Pedagogică de la Tășuleasa Social, care i-a învățat pe copii despre natură și mediul înconjurator prin povești și jocuri.   
 
Universul povestitorului l-a avut drept coordonator pe Valentin Munteanu, care le-a propus copiilor să citească povești diverse: „Micul Prinț”, „Heidi”, „Tom Sawyer”, „Colț Alb” - și să le reinventeze finalul.
 
Universul șahistului s-a bucurat să aibă alături pe profesorul de fotbal Emil Ciulei, un mare pasionat al șahului. 
 
Universul nedefinit sau al jocurilor libere a avut alături un psiholog de excepție din Cluj-Napoca, Amalia Ciucă.  Universul scriitorului a fost condus de mine. Prin jocuri și povești, prin plimbări și interacțiuni cu localnicii satului, copiii au scris și au desenat, exprimând liber ceea ce au simțit.
 
Copiii și-au ales universul dorit iar programul a alternat între sesiuni de universuri și sesiuni de jocuri împreună.
 
Proiectul a avut și susținere înainte de activitatea propriu-zisă, așa e?
Da, proiectul a avut susținere încă de la stadiul de idee. Am pornit la drum în luna ianuarie când mi-a venit această idee și rapid mulți oameni mi s-au alăturat. 
 
Le mulțumesc pe această cale tuturor voluntarilor, îi mulțumesc lui Alin Ușeriu, președintele Asociației Tășuleasa Social care ne-a pus la dispoziție superbul lor campus, Pădurea Pedagogică și voluntari minunați - îi mulțumesc pentru ospitalitatea lui! Le mulțumesc tare mult celor care au contribuit cu suport, fonduri, hăinuțe, încălțăminte, rechizite școlare, acțiuni caritabile etc: Maria Tarcsay, Lindsay Ferguson, Oleksyi Syrotkin, Bogdan Alexe, Alexandru Grădinaru, Livia Bălăcescu, Mădălina Tenea, Stela Rakipaj, Georgiana și Mario Stein, Viviana Petrescu, Melitta Cocan, Laurențiu și Celine Bercea, Walter Amadeus, Alice Kall, Cosmin Păun, Simona Negoiaș, Camelia Căpraru, Doris Müller, Rodica Roșu, Vicenzo și Monica Pezzullo, Cătălin Mihăescu, Mihai Tănăsescu, Simona Schott, Ioana Soria, Cristina Șuteu, Thorsten Panneck-Conradi, Stefan Lanz, Vidushi Maillart, Martin Bolliger, Daniel Berner, Christina Tzanetopoulou, Meropi Nassikas, Valentin Munteanu, Laura Munteanu, Roxana Vișan, Mircea P., Roxana D., Irina N., Gerhild A.
Le mulțumesc tuturor pentru implicare, suport și entuziasm! 
 
Ai deja o reacție din partea copiilor? Dar a voluntarilor? Tu cum te simți acum la final? 
Copiii au părut să se fi bucurat de fiecare clipă, de fiecare activitate. Au fost numai un zâmbet. La plecare au vărsat chiar lacrimi care ne-au emoționat și pe noi foarte tare. Voluntarii, eu, ne-am bucurat și noi cot la cot cu ei. A fost obositor, însă extrem de frumos. Satisfacția pe care o simți la final este incomparabilă. 
 
Care sunt pașii următori? Va mai fi o astfel de săptămână? Dacă da, când?
Da, îmi doresc să mai realizez o săptămână similară cândva anul acesta. De asemenea îmi doresc să fac și un „turneu” prin aproximativ 20 de județe din România, cu acțiuni de câte o zi, care să aducă împreună copii din orașe cu copii din sate, așa cum am descris mai sus. Alte idei se vor contura în săptămânile care urmeaza și voi decide ce se va întâmpla când. Sper să găsesc în continuare susținerea necesară!
 
În urma proiectului a fost realizat de către Andrei Dăscălescu un filmuleț ce poate fi vizualizat mai jos.
 

 
Raluca Ciulei poate fi contactată prin intermediul site-ului ei - www.ralucaciulei.com/contact.html.

 

Raluca-Maria Nedelcu, Dietikon

Add comment

Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii

 


 Despre noi    Termeni de utilizare    Abonarea la ştiri    Donaţii    Implică-te şi tu!    Contact         Hosting by