Skip to main content

„Degeaba ai şcoală dacă nu ai educaţie!“

Această frază am auzit-o cândva în copilărie, undeva în era comunismului. Pentru mine, la acea dată, era un paradox: cum poţi avea şcoală dar nu avea educaţie, şcoala înseamnă educaţie! Mi-au trebuit ceva ani buni să realizez profunzimea acestei fraze. Poate nu întâmplător una din primele experienţe avute în Elveţia au fost motorul de pornire în acel proces de regăsire. Regăsirea moralităţii, bunului-simţ şi ai celor şapte ani de acasă...


Cazată în Elveţia, în mijlocul unui grup de români, eram fericită că nu sunt singură printre aceşti străini distanţi, aceşti oameni al căror grai nu-l pricepeam, dar care păreau să aibă toţi un obicei ciudat de-a saluta un necunoscut cu acel „Gruezi“ jovial. Românii cu care locuiam erau, cu două excepţii, oameni de elită. Cel puţin în sensul cuvântului „elită“ cunoscut de mine în acea vreme ca sinonim al substantivului intelectual. Căci, altfel, cum poate fi cineva o persoană aleasă, deosebită, aparte, dacă nu una care a trecut printr-un sistem educaţional aprofundat temeinic, specializat.

În magazin fiind cu reprezentanţii acestei elite (specialişti în diverse domenii din România, cu diplome peste diplome), cu bani puţini în buzunar, extrem de puţini, priveam cu jind la diversele produse, incapabilă a mă decide la ce să renunţ. Cu aceeaşi problemă se confruntau şi însoţitorii mei. Doar că ei, probabil datorită „culturii vaste“ pe care o aveau, au rezolvat algoritmul matematic (financiar) foarte rapid şi neconvenţional. Unul dintre ei, şi-a desfăcut pantalonii, a băgat un salam foarte scump exact pe verticală, paralel cu fermoarul pantalonilor, soţia lui şi-a aranjat pieptul cu alte produse, şi nu în ultimul rând, la câteva dintre ele, au scos eticheta aşa încât să nu declanşeze la ieşire sistemul de alarmă. Trebuie să precizez că scena descrisă avea loc imediat după revoluţie, respectiv în 1991. Încercau să-mi facă curaj să procedez la fel ca ei. Nu am avut. Consternarea m-a paralizat. Am trecut toţi de casă cu bine: eu cu un iaurt şi o pâine plătite, ei...cu organe genitale, buzunare şi piept mărit.

Nici unul din aceea grupă nu era de etnie rromă, nu era neşcolit, dimpotrivă erau oameni veniţi de altfel în Elveţia pe căi legale, cu viză, într-un sistem de schimb de experienţă profesională. Ceea ce pentru generaţia de tineri absolvenţi de după anul 2000 este o procedură de rutină, pentru ei, era un lux să fie acceptaţi în astfel de programe. Încrederea acordată de elveţieni lor, era, se pare, destul de mare... Ei, însă, au dat dovadă, în acel mic episod (care de altfel s-a repetat) de lipsă de respect, de bun-simţ şi de EDUCAŢIE. A fost, cred, prima dată când am priceput diferenţa clară dintre şcolarizare şi educaţie.

Varianta inversă, educat dar neşcolit, am trăit-o şi în România, unde familii sărace de rromi, sau de ţărani, m-au cazat, ajutat sau pur şi simplu mi-au ţinut de urât, dar cea trăită în Elveţia m-a marcat profund. Oameni simpli, cu studii şi calificări în sistem profesional (cum era cunoscut de mine din România) practicau în cadrul societăţii lor, morala, bunul-simţ dar mai ales respectul faţă de cei din jurul lor, indiferent cine sunt, cum sunt sau de unde vin ei. Prejudecăţile păreau că nu există. Legendele, da, ele existau şi încă există, dar totuşi, cumva, par a se potrivi descrierii altora, nu celor care tocmai trecuseră cu-n zâmbet de superioritate „intelectuală“ de privirea naivă dar blândă a celei ce lucra la casă.

Sâmbătă 28 mai 2011, cu ocazia marşului ce a avut loc în Lucerna, m-am străduit din răsputeri să provoc. Chiar dacă pe cale paşnică, recunosc, am sperat că voi reuşi să trezesc „vigilenţa“ localnicilor la apariţia unui... român. Am dansat pe stradă, am oprit ceva lume, am luat „poziţie“ de cerşit... dar NIMIC !

Apariţia în peisajul helvet a lui Florin Salam a reuşit, se pare, doar prin genul său muzical, să răzvrătească elita. Elita românească. Citind mesajul postat de Ralph Kertscher la discuţile aprise anti-manele de la anunţul publicat pe pagina de Facebook a site-ului, mi-am reamintit secvenţa descrisă de mine mai sus. Şi nu încetez de atunci să mă întreb: „Oare ce mi-ar ajuta mie personal mai bine integrării aici în Elveţia, statutul de ţigan educat, sau de român şcolit?“...

Mai jos, mesajul lui Ralph în germană şi română:

"Ralph Kertscher: Als "schuldiger" für die beiden Auftritte von Florin Salam in der Schweiz habe ich die Diskussion um ebendiesen mit Interesse verfolgt - soweit mir Google als Übersetzer dabei behilflich war. Leider bin ich des Rumänischen ...nicht mächtig, weshalb ich mich hier in Deutsch zu Wort melde. Ich habe Florin Salam weder als Botschafter einer Nation oder einer Volksgruppe engagiert, sondern ganz einfach als Musiker, der seinem Beruf sicherlich aus finanziellen Interessen nachgeht (tun wir das nicht alle?), sondern ganz augenscheinlich auch mit großer Passion (und das tun wir definitiv nicht alle...). Dafür respektiere ich ihn - ebenso, wie die Vielzahl höchst talentierter Musiker aus dem klassischen Bereich, die aus Rumänien stammen (und meinem persönlichen Geschmack im übrigen sogar eher treffen, als der Gast vom 29. und 30. Mai) Dabei interessiert mich weder seine Nationalität, noch seine ethnische Zugehörigkeit noch die Farbei seiner Haut - wie bei allen anderen Musikern, mit denen ich Kontakt habe auch. Alles Übrige liegt im Auge des Betrachters und ist - wie bei jedem Musikstil - Geschmacksache. Ich respektiere jeden, der sich diese Art der Musik nicht anhört. Ich persönlich renne beispielsweise weit weg, wenn Schweizer Volksmusik meinen Weg kreuzt. Es würde mir aber fern liegen, deren Protagonisten in irgendeiner Art und Weise zu diskriminieren oder deren ganze Anhängerschaft der Geschmacksverirrung zu bezichtigen. Dagegen wehre ich mich ebenso vehement, wie gegen die Meinung aller meiner Landsleute, welche sämtliche Rumänen in den Topf der Kleinkriminalität, des organisierten Verbrechens oder der Zuhälterei und Prostitution werfen. Was die Frage des Charakters unseres Gastes angeht kann ich ihnen versichern, dass Herr Salam im Vergleich zu anderen Protagonisten der Szene überaus pflegeleicht ist und vergleichsweise bescheidene Ansprüche hat (ganz im Gegensatz etwa zu einer weiter oben erwähnten Künstlerin aus Ihrem Heimatland, welche nebst einer Suite im 5* Hotel, Business-Class-Flügen und anderen unnötigen Annehmlichkeiten des luxuriösen Lebens auch noch über einen eher arroganten Umgang verfügt und nach der Antwort auf meine Reservationsanfrage ebenso prompt wieder ausgeladen und auf alle Zeiten von der Liste möglicher Kandidaten gestrichen wurde). Die Gelegenheit wäre ja da, sich ein persönliches Bild in Sachen zu machen. Daher wir ich mehr als gerne bereit, 5 Tickets zur Verlosung in Ihrer Community bereitzustellen. Was die Preise der Veranstaltung anbetrifft: es waren 80 Tickets zu CHF 50.-- verfügbar (und gegenwärtig ist auf tillate.ch noch eine Gästeliste mit demselben Preis offen). Davon abgesehen ist die Preislage für ein mehrstündiges Konzert mit 10 Musikern, der entsprechenden Technik, den Sicherheitsvorkehrungen etc. absolut normal. Allen anderen kann ich versichern, dass wir in naher Zukunft auch wieder allgemein verträgliche Musiker wie DJ Sava, Andreea Banica oder Alexandra Stan im Programm führen werden."

Traducerea:

Ca organizator "vinovat" al celor 2 concerte ale lui Salam în Elveţia am urmărit cu interes discuţiile voastre - atât cât m-a ajutat traducerea prin Google. Din păcate nu ştiu româna aşa de bine, motiv pentru care mă adresez aici în germană. Nu l-am angajat pe Florin Salam ca "ambasador" al naţiunii sale, sau ca  reprezentant al unei etnii, ci pur şi simplu în calitatea sa de cântăreţ care îşi urmează profesia, sigur şi din interes financiar (nu o facem toţi?) dar, în mod deosebit din pasiune (ceea ce sigur nu mulţi fac). Pentru aceasta îl respect la fel cum îi respect şi pe talentaţii cântăreţi de muzică clasică de origine din România (stil care de altfel corespunde mai degrabă preferinţelor mele muzicale, decât invitatul din 29 si 30 mai). Pe mine nu mă interesează naţionalitatea lui, apartenenţa sa etnică sau culoarea pielii. Nici a lui, nici a altor cântăreţi cu care am contact... În rest, totul este o problemă de perspectivă şi nu în ultimul rând, ca în orice discuţie despre stilurile muzicii, gustul nu se discută. Respect pe toţi aceia care nu doresc a asculta acest gen de muzică. Eu, de exemplu, fug departe când aud muzică populară elveţiană. Cu toate acestea, nu m-aş încumeta să discreditez în vreun fel interpreţii acestui gen şi, mai ales, pe aceia care ascultă cu plăcere, să-i acuz a fi "oameni fără gust". Combat această atitudine la fel de vehement ca opinia conaţionalilor mei, care îi bagă pe TOŢI românii în aceaşi oală cu criminalii, crima organizată, proxenetismul sau prostituţia. În ceea ce priveşte caracterul invitatului meu, vă asigur că domnul Salam, în comparaţie cu alţi protagonişti din acelaşi domeniu, este un om foarte maleabil. Pretenţiile sale fiind modeste în comparaţie cu una din artistele mentionate mai sus (n.t: se referă la Inna) care, pe lângă un Suite în Hotel de 5 *, tichet de zbor la Business-Class şi alte pretenţii de "lux", răspunde arogant, motiv pentru care a fost ştearsă de pe lista invitaţilor pentru totdeauna. Acum, aţi avea ocazia sa vă faceţi singuri o părere personală. Ocazie cu care ofer comunităţii dumneavoastră 5 bilete gratuit. Referitor la preţuri: Au fost 80 de bilete în valoare de 50 chf. (momentan pe site-ul tillate.ch se află o listă cu invitaţi la acelaşi preţ). Preţul este unul normal pentru un spectacol de mai multe ore, cu 10 interpreţi, cu o tehnică corespunzătoare. Pentru toţi ceilalţi, vă asigur că în viitorul apropiat vom aduce grupe şi cântăreţi cu o muzică poate mai pe gustul tuturor, precum: DJ Sava, Andreea Bănica sau Alexandra Stan.“