Discursul ambasadorului I. N. Sava la deschiderea Lectoratului Sturdza din Zürich

Excelenţa Voastră Ştefan Sturdza,
Domnule Rector Fischer,
Domnule Decan Platon,
Stimate doamne şi domni,
Profesori, Studenţi,
Dragi oaspeţi,
 
Deschiderea lectoratului pentru studii sud-est europene la Universitatea din Zürich este un moment aşteptat. Importanţa acestui eveniment completează marcarea în acest an, la 11 mai, a 100 de ani de relaţii diplomatice între România şi Elveţia, astfel continuându-se tradiţia Seminarului de Romanistică. În acelaşi timp şi a tradiţiei profesorilor care au predat în ultimii 30 de ani, cu devotament, cursuri de lingvistică, istorie şi cultura românească. Aici pot fi menţionaţi profesorii şi docenţii: Svetlana Paleologu-Matta, Alfred Sutter, Christina Vogel, Christian Seidl precum şi Meda Gautschi. Comunitatea românilor din Zürich îşi aduce şi astăzi aportul la viaţa culturală a oraşului. Tot de Zürich ne leagă şi amintirea cunoscutului avangardist european, Tristan Tzara, pe care îl vom aniversa în acest an, cu ocazia centenarului relaţiilor diplomatice dintre România şi Elveţia.
 
Bursa profesorală Sturdza permite invitarea anuală a unui profesor din România. Acesta va preda, în limba română, cursuri de lingvistică, istorie, sociologie sau economie. Biblioteca Seminarului de Romanistică dispune deja de o colecţie de cărţi în limba română ce se află la dispoziţia profesorilor şi studenţilor. Colaborarea academică pe parcursul celor 100 de ani este una deosebit de complexă.
 
La 8 mai 1930, în cadrul unui discurs la Universitate, istoricul român Nicolae Iorga, menţionează afinităţile istorice dintre Elveţia şi România. Câteva zile mai târziu, istoricul român ţinea un discurs, în Berna, despre rolul societăţii rurale în formarea statelor moderne. La discurs au participat preşedintele Elveţiei Jean-Marie Musy şi ministrul de externe al acelei perioade, Giuseppe Motta.
 
Numele acestei burse are, în plus, un înţeles la nivelul intelectual european. Familia Sturdza este cunoscută în primul rând datorită implicării sale pe plan politic şi diplomatic pe o perioadă de peste două sute de ani. Există, de asemenea, un intelectual important în familie, a cărui performanţe academice au influenţat  ştiinţele moderne. În acelaşi timp, activităţiile politice ale acestuia având urmări şi pentru Elveţia. 

Este vorba de Alexandru Sturdza, care a editat în 1815, la Viena, Tratatul de pace, fundamentul real în recunoaşterea neutralităţii permanente a Elveţiei. Alexandru Sturdza este, de asemenea, iniţiatorul unei teorii despre rolul ştiinţelor sociale în consolidarea instituţiilor politice, economice şi sociale în Europa după Revoluţia franceză. Performanţele sale sunt similare, chiar precedente, celor lui Auguste Comte, fondatorul pozitivismului, ca fundament al tuturor ştiinţelor moderne. Printre altele, Auguste Comte pune bazele Ştiinţei sociale. Despre Pozitivismul lui Comte s-a spus că ar fi "catolicism minus religie", sau o religie unde Ştiinţa este Dumnezeu. Alexandru Sturdza are însă viziunea unei Ştiinţe sociale care nu-şi are baza în catolicism ci în ortodoxie. El susţine că modernismul în Europa este modernizarea Tradiţiei. Aceasta datorându-se posibilei inspiraţii creştino-ortodoxe din estul  Europei. În acelaşi timp, aceasta este îndreptăţită, fiind cel puţin egală influenţei creştine vestice, să ofere o viziune competitivă a societăţii.
 
Progresul pozitivismului de Vest, în forma industrialismului în Occident şi a ideologiei în Est, a pus pentru un timp mesajul viziunii prezentate de Alexandru Sturdza în fundal. Sper ca în cadrul acestui lectorat, să se reia discuţiile academice despre contribuţia societăţiilor estice asupra culturii şi civilizaţiei vestice.
 
Imi exprim considerentele mele Excelenţei Sale Dimitrie şi Stefan Sturdza. Încurajez Universităţile din Iaşi şi Zürich să iniţieze un parteneriat pentru educaţie.

Doresc profesorilor şi studenţilor români şi elveţieni, care contribuie la funcţionarea Lectoratului pentru Studii Româneşti în cadrul Universităţii Zürich, mult succes.
 
Ambasador I.N. Sava
Zürich, 30 martie, 2011

Traducere: Giorgia Seeholzer, Lucerna