Skip to main content

Experienta Strainatatii si Cresterea Interioara

Experienţa stăinătăţii şi creşterea interioară

 

 

Experienţa străinătăţii ne pune faţă în faţă cu ceea ce am putea fi, dincolo de ceea ce suntem deja. Ne oferă miraculoasa şansă de a descoperi putinţe interioare de care nu ştim. Începem astfel să activăm mai mult din resursele noastre de libertate. Libertatea însă presupune responsabilizare. Şi ce poate fi mai important decât experienţa noului şi acceptarea frustrării ca etapă necesară a propriei noastre creşteri? E vorba de o creştere discretă, fără trompete şi fluiere. E vorba de o creştere profundă ce pătrunde ca o sevă vitală în toate fibrele fiinţei noastre. De cele mai multe ori nu o conştientizăm tocmai pentru că se întâmplă subtil, organic, asimilând întreaga fiinţă pe îndelete şi durabil. O resimţim uneori, când, relaxati, dăm curs unui gest pe care înainte nu l-am fi făcut decât cu prea mult efort. Îl resimţim spontan în timp ce mergem liniştiţi pe stradă, când fără să ştim de ce, ne simţim învingători. Şi nu ne înşelăm. Cucerirea prin responsabilizare a unei fărâme în plus de libertate este o victorie esenţială de care sufletul nostru se bucură sincer înflorind. Sunt o mare adeptă a convingerii că pierderea ocazională a reperelor este vitală pentru evoluţia noastră spirituală. Atât de vitală încât dacă nu se întâmplă firesc, ca o consecinţă naturală a unui context real, găsirea ei trebuie forţată. Cu cât experimentăm mai des noul şi debusolarea în contact cu el, cu atât învăţăm să găsim mai des reperul ultim în noi înşine şi să conştientizăm prezenţa în interiorul nostru a unor resurse de energie nebănuite care aşteaptă latent doar momentul în care noi să le activăm. În definitiv, experienâa străinătăţii este o călătorie spre centrul nostru, mai aproape de realitatea noastră promiţătoare ce aşteaptă să fie inventată în concret.

Câtă încredere în sine, satisfacţie onestă şi bucurie autentică nu capătă oare cel care se caută pe sine în afara zonei sale de comfort, anume în zona necunoscută încă a unor potenţialităţi miraculoase pe care acela le-ar putea proba printr-o simplă opţiune.

În altă ordine de idei, departe de ţară ne este mai usor să conştientizăm forţa sentimentului de apartenenţă la un/o popor/patrie, să observăm lucrurile pozitive şi să fim mai recunoscători. De asemenea, în contextul străinătătii, fiecare reîntoarcere acasă este ca o călătorie spirituală: toate lucrurile cunoscute sunt revalorizate, sunt reapreciate tocmai pentru că ne vom afla în prezenta lor pentru o perioadă limitată de timp, ştiută. De asemenea, probabil că tocmai atunci când ne reîntoarcem acasă simţim cel mai bine diferenţele transformării noastre în fiinţe mai libere. Mergem pe aceleaşi străzi pe care mergeam şi înainte să plecam, trecem pe lângă aceleaşi parcuri şi locuim în aceleaşi blocuri. Însă calitatea prezenţei noastre diferă. Suntem mai conştienţi. Atitudinea şi starea noastră generală diferă. Poate ne simţim mai înalţi decât noi cei dinainte de plecare, poate resimţim o mai mare libertate fizică în corp. Sub orice formă am resimţi-o, această schimbare a avut loc în profunzimea noastră şi ne-a îmbogăţit fără să ştim, viaţa.

Indiferent dacă ne-am adaptat sau nu ţării de ‘adopţie’, indiferent dacă sau nu câştigăm mai bine sau avem o poziţie ierarhică mai importantă, am devenit, cu siguranţă, mai liberi. Şi asta pentru simplul fapt că am trăit şi am trecut prin experienţa noului, învăţând să găsim repere înauntrul nostru. Se numeşte curaj şi se referă la capacitatea noastră de a ne avânta în necunoscut, în ciuda fricii de nou. Indiferent de rezultat, vom ieşi mereu învingători în singura luptă care contează: aceea cu noi, cei care uităm adesea că libertatea presupune responsabilizare şi că aceasta depinde de noi.

Raluca Matei

Giorgia Thu, 10/13/2011 - 22:19
Comment

Aceasta fraza: "Sub orice formă am resimţi-o, această schimbare a avut loc în profunzimea noastră şi ne-a îmbogăţit fără să ştim, viaţa."  - are ceva special !Frumos scris :)