Skip to main content

A fi sau a nu fi cerşetor în Elveţia

Numărul ţiganilor veniţi din România în Geneva, la sfârşitul anului 2008, ajunsese la 130. Asociaţi frecvent cu tematici specifice, precum sărăcia şi discriminarea, acestea sunt în majoritatea cazurilor motivele care determină fenomenul migraţiei lor.

Îi întâlneşti peste tot, oriunde ai merge. Privirile lor spun totul despre ei, chiar dacă unii bravează şi fac tot felul de şmecherii pentru a-şi asigura traiul. Nu mănâncă zile la rând, dorm sub poduri sau prin canale, trăiesc la mila trecătorilor care, de cele mai multe ori, îi tratează cu indiferenţă. Fie că stau la intrările marilor magazinelor sau în zonele mai aglomerate, ei nu deranjează, dar nici nu beneficiază de bunăvoinţa oamenilor. Repulsia faţă de această etnie pleacă de la nenumăratele cazuri de comportament antisocial, ei nereuşind să se integreze în societate din punct de vedere al educaţiei şi al simţului civic. Mai multe fundaţii au încercat şi încă încearcă să şteargă această imagine creată, prin sprijinirea lor în activităţile şcolare şi extraşcolare, prin oferirea posibilităţilor de a obţine o calificare în muncă şi totodată de a obţine pentru ei un loc de muncă. Această categorie de oameni care cerşesc şi pe care îi întâlnim zilnic în locurile publice nu au ajuns aici datorită faptului că nu vor să muncească sau că le face plăcere situaţia.

 

Problema este că nimeni nu le dă o şansă să schimbe ceva în viaţa lor. Trecem zilnic pe lângă ei, iar câteodată ba chiar îi ocolim fără să ne dăm seama că, de fapt, refuzăm să vedem realitatea. Ne-am obişnuit cu ei aşa săraci şi lipsiţi de ajutor; ne simţim folositori când le dăm un mărunţiş şi apreciem că poate le-am dat prea mult. Ei fac diferenţa claselor sociale din toată lumea. Ne place să ştim că există oameni săraci, dar nu vrem să-i vedem. Nu toţi cei care cerşesc sunt ţigani, întâlnim şi români care nu au din ce trăi şi recurg la astfel de modalităţi de a câştiga bani. Sărăcia este un factor pe care îl simţim cu toţii atunci când suntem privaţi de lipsa banilor pentru necesităţi sau mofturi. Sărăcia adevărată este că aceşti oameni nu au ce mânca şi nu au unde dormi. Orice om ar spune din start că asta nu e viaţă; sau că e viaţă de câine, pentru că aceştia trăiesc pe stradă precum câinii vagabonzi. Nu este viaţă de câine... este chiar viaţa unor oameni care au avut nenorocul să nu aibă atâtea şanse la loteria vieţii precum marea majoritate dintre noi. Sunt oameni frământaţi de probleme, oameni care la rândul lor au părinţi şi care au grija zilei de mâine. Trăiesc de pe-o zi pe alta şi nu îşi permit să viseze la nimic. Pentru că nu au la ce, şi nici nu îşi permit. Pata de umbră în care trăiesc le-a întunecat toate drumurile. Pentru ei nu există un drum, pe care să ştie că dacă îl vor urma vor reuşi să răzbească.
    
Sărăcie şi Discriminare. Sunt cuvintele de care se agaţă persoanele de etnie ţigană de origine română ori de câte ori intră în conflict cu autorităţile elveţiene, atunci când se fac vinovate de săvârşirea de contravenţii sau chiar infracţiuni. Unii dintre ei recunosc că nu din cauza discriminării au plecat din ţară, ci pur şi simplu din cauza sărăciei. Că nu îi angajează nimeni în România şi nu au din ce să trăiască?! Nu cred că este vorba de discriminare... dar acesta este cuvântul cheie pe care îl folosesc atunci când ajung la poliţie sau atunci când li se iau copiii, pentru că stau pe străzi la cerşit. Ei susţin că în ţara lor sunt discriminaţi şi că nu îşi pot găsi un loc de muncă; atât lipsa unui loc de muncă precum şi faptul că nu au ce mânca, nu au unde locui şi încă multe alte neajunsuri îi forţează să plece în lume. România, ca şi stat, a reuşit să legifereze prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare prin adoptarea de către Guvern a Ordonanţei nr. 137/200 cu modificările şi completările ulterioare. Dar numai atât. S-a promovat un act normativ care nici până în ziua de azi nu se ştie prea bine la ce foloseşte. Poate doar să ne aliniem şi noi la legislaţia comunitară.

 

Dar să revenim la oile noastre. Poliţia genoveză, conform unui ziar local, a confirmat zilele trecute o creştere generală a numărului de ţigani în Geneva şi a dat asigurări că va desfăşura operaţiuni complexe de securitate ce vor avea ca scop principal împiedicarea stabilirii acestora într-o zonă anume. De asemenea, în ciuda noilor legi promulgate de statul elveţian cu privire la amenzile primite de cerşetori, ameninţaţi chiar şi cu ani grei de închisoare, poliţia nu a reuşit să găsească o soluţie pe termen-lung pentru rezolvarea problemei acestora.

Tot în scopul soluţionării acestei probleme au fost luate şi măsuri pentru protejarea minorilor care cerşesc pe străzile din Geneva. Aceştia vor fi duşi mai întâi în centre de protecţie a minorilor, care vor evalua  situaţia lor familială şi socială. În urma acestei evaluări, dacă se constată că acei copii s-ar afla în pericol,  vor fi plasaţi în ingrijire, părinţii urmând să piardă custodia acestora. Pare un plan destul de bine elaborat, dar în realitate nu se mai ţine cont de el. Da... într-adevăr, le sunt luaţi copiii, dar nu pentru a le asigura un viitor sigur, ci numai pentru a-i umili pe părinţi. Se întâlnesc frecvent cazuri când poliţia genoveză îi tratează ca şi pe animale, fără a mai ţine cont de legi. Drepturile omului nu mai funcţionează de mult în această situaţie.

Da... într-adevăr... sunt mulţi care spun că s-au săturat de ţigani şi că ar face orice să scape de ei. Aşa se întâmplă în toată lumea... nu suntem singurii care avem această problemă, dar cred că suntem singurii care ne văităm atât de mult! Nu cred că problema se pune cum să scăpăm de ei ci cum să rezolvăm o situaţie, care pentru unii pare fără nici o scăpare, cu precădere pentru cei care fac obiectul prezentului articol.  În presa elveţiană apar aproape zilnic diverse articole care ne denigrează ca popor şi nimeni nu ia nici o măsură. Toţi stăm cu mâinile în sân şi ne mirăm de ce nu suntem bine priviţi. Poate pentru că nu ştim să ne apărăm. Poate că presa românească e prea ocupată cu alte lucruri, pentru ei mult mai importante decât imaginea ţării. şi uite aşa nimeni nu face nimic şi, fără să vrem, dar nu şi fără să ştim, suntem târâţi toţi în groapa de gunoi... de unde nu prea mai vedem cerul... dar am vrea totuşi... pentru că mândria noastră de român ne-o cere. Sunt multe lucruri de spus despre mândria noastră de român...

Dar să nu divagăm de la firul problemei... care, cred, deja e despicat în patru. E şi normal, când te agăţi de un subject ca ăsta să nu îţi ajungă doar două rânduri.

 

În ultima vreme aud tot mai mulţi români că, în peregrinările lor sunt întrebaţi de unde sunt... spun că din Elveţia. De ce oare?! E foarte uşor să îţi negi originile pentru nu a mai fi asociat cu etnia ţigană, atunci când te afli peste hotarele ţării tale, dar este oare acest lucru de dorit?! Nu cred. Unora poate li se pare că sunt poate mai mult decât părtinitoare în ceea ce priveşte această minoritate, dar, după cum am spus şi mai sus este doar o părere personală şi nimic mai mult. Da, recunosc că şi mie mi s-a întâmplat să mă lovesc de ei în multe locuri dar niciodată să fie atât de agresivi aşa cum se vehiculează prin presa elveţiană. Unii spun că le-ar fi frică să mai faca acte de comerţ din cauza ţiganilor, alţii spun că nu pot să stea liniştiţi pe terasa unui restaurant, tot din cauza lor. De asemenea, sunt mulţi care spun ca aceştia, în loc sa stea în ţara lor, vin aici să cerşească pentru a-şi construi palate şi a-şi cumpăra salbe de aur. În ce măsură este adevărat... nu pot spune exact, dar nici nu cred că cei care cerşesc în Geneva, în faţa magazinelor, cu banii câştigaţi aici îşi construiesc palate în ţară.

Și da... toată lumea aşteaptă ceva de la ei. Aşteaptă să se schimbe sau pur si simplu să nu îşi mai facă simţită prezenţa pe nicăieri. Să nu îi mai vedem, să nu îi  mai auzim. Deşi de auzit, mulţi se opresc din drum pentru a asculta o melodie care le înseninează ziua şi le încânta inima. Cântată de cine?! De către ţigani! Asta da... uite că se poate... decât să stea la cerşit... Dar nu cred că asta e o soluţie, să îi punem pe toţi să cânte şi am rezolvat situaţia. Pentru că singurele menţiuni ale unor activităţi pozitive ale ţiganilor sunt, din păcate, acelea că sunt buni muzicieni.

 

Unul dintre triburile de ţigani din Romania se numeşte simplu "Lăutari", ceea ce demonstrează că muzica este mai mult decât o tradiţie pentru ei. Atât. Problema e că nu toate găinile cântă prevum privighetoarea. Deci problema rămâne nerezolvată în continuare. Nimeni nu face nimic... nu se întâmplă nimic. Doar autorităţile elveţiene se luptă cu morile de vânt, şi nu că ar vedea vreo finalitate a acestei acţiuni, dar pur şi simplu pentru că trebuie să facă ceva. Nu pot lua nici o măsură atât timp cât şi ţiganii sunt cetăţeni comunitari cu drept de liberă circulaţie şi cu drept de a se stabili oriunde în spaţiul comunitar. Iniţiativa  Ministerului afacerilor externe român în direcţia asigurării respectării drepturilor cetăţenilor români aflaţi în spaţiul european (liberă circulaţie, demersuri privind liberalizarea accesului pe piaţa muncii, acordarea de asistenţă consulară, etc) şi eliminarea acelor manifestări care contravin legislaţiei în vigoare din ţările respective, nu şi-au pus vreodata amprenta asupra faptelor care se întâmpla zi de zi în Elveţia. Au fost doar propuneri care rămân la stadiul de proiect şi care nu produc şi nu vor produce nici un fel de efect.
    
Un caz real se întâmplă chiar la mine în cartier... sunt 2 persoane, soţ şi soţie, veniţi de prin Aiud... şi stau la cerşit în faţa magazinului Coop (ea) şi Migros (el). Stau la cerşit. şi nu câstigă cine stie ce 7 CHF pe zi din care îşi pot lua o pâine. Dar au zis că în ţară nu au bani nici de pâine, şi decât să fure... preferă să iasă la cerşit în lume. Nu au dorit să fie fotografiaţi; dorm pe băncile din parc atunci când au noroc de vreme bună şi îşi văd de "treaba" lor. Să-i acuz?! Cred că nimeni nu se poate pune în pielea lor. Nu ştiu dacă sunt chiar aşa de oropsiţi în România dar cred că zicala "fie pâinea cât de rea tot mai bună-i în ţara mea" nu mai este de muuuult de actualitate. Pentru că dacă pâinea asta ar fi atât de bună... de ce am plecat din ţară atâţia?! Am fi rămas la casele noastre şi ne-am fi bucurat de prezenţa familiei şi a prietenilor.
    
În concluzie, Geneva nu este atât de minunată precum te-ai aşteptat să o găseşti. Este poate chiar mai rău decât acasă, ar spune unii. şi atunci de ce aici? Poate că aceşti oameni nu au cunoscut niciodată binele şi chiar nu ştiu ce înseamnă asta. Poate că sunt dornici ca cineva să le întindă o mână de ajutor şi să îi scoată din groapa de care vorbeam mai devreme, în care ei stau la propriu. Sunt multe fraze care ar putea începe cu "poate". Unora li se pare probabil ciudat atunci când folosesc cuvântul "ajutat" în context cu cuvântul "cerşetor"... dar consider că ciudată este doar neacţiunea noastră în sine şi nu acţiunea de a da, a face sau, după cum spuneam... A AJUTA.



 

AbraMack Fri, 06/18/2010 - 19:12

 
 
Nu-mi iubesc ţara.
 
 
 
 
Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei.  
 Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun "omul simplu, de pe stradă", omul căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde gîngurelilor unui bebeluş.  
 Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia  se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cît timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarele îşi roagă  colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).  
 Avocatul care-mi promite că va cîştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, pe care i-am dat soţului ei, venit la întîlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima  secvenţă de colaborare, fiindcă plata taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editură foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc, şi literatură erotică, pe lîngă care graffiti-urile din WC-urile şi gările publice sînt suave declaraţii de amor.
Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să-i promovezi cărţile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care încă nu s-a culcat.  Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el... Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămîni (plus în vacanţele şcolare). Redacţia la care m-am angajat are două birouri pentru redactori - unul pentru făcut sex - şi un art director care ilustrează un articol despre cartea Golful francezului cu două fotografii: una cu o lagună şi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII şi zîmbeşte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistenţele mele, multe, năduşite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Şi nici pentru corabie.Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi art şi e şi director,că numai el poate să aplice, în  Photoshop, ghiocei pe  rochia vedetei şi numai el poate să ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia - cu mîini înlănţuite.
Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie împotriva lui. 
Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe. 
Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă oricît de multe rele s-ar  întîmpla în ţara asta, oricît de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers  diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă, din cînd în cînd, o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele. 
Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor
care mă pot exclude din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare.
Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în  membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul "c'eşti copil" sau "mă laşi?!" sau a celor care transformă  iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face  complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă.
Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind, într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi. 
Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţii lălîi despre salarii enorme, furt la  factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot românul moţăie:  învîrteli, băşcălii, ogici, ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale,  incesturi de patru stele. 
Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune. 
 Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar.Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist  independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţi care devin guvernatori interesaţi.Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.  
Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii  erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1 Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circa de poliţie, înmormîntări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci  ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Paraschiva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe  marginea balconului sau a macaralei şi comentariile profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?". Mă obosesc profesioniştii televiziunilor, chiar şi fără comentarii.
Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat. 
Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii,  lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali,despre insinuările cutărui senator,despre sforăitul  din Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am obosit  să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria ,şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători-titraţi, distracţie-pe- cinste. 
Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol.
Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără.
Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care  să-i confere acest drept.
Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a  tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extra-ordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor.  
Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni. 
Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, să le cer  oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la  diferite proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi  a Daciilor în rate. 
Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic.De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara . De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale.
De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei. 
De aceea spun că nu-mi iubesc  ţara .Mi-a mai rămas,totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc.Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea. "
 
Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi, declară invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat că media românescă e vinovată pentru genocid cultural.
 
 
 
 
 
 
 
 

“Pot să mă lupt cu ţara mea, dar nu pot să o urăsc. Dacă puteţi, scăpaţi-mă de un asemenea pamflet cu care nu am nici o legătură”, ne-a transmis Alexandru Tocilescu.
După o scurtă cercetare am descoperit că textul initulat „Scrisoare către ţara mea” a fost preluat de pe site-ul Radio România Actualităţi, unde apărea sub semnătura Ioanei Dogaru lângă o fotografie a lui Alexandru Tocilescu.

Publicitate

//

 

Acolo, Alexandru Tocilescu este indicat pentru prima oară ca fiind autorul textului. Tot acolo apare precizarea că scrisoarea a fost publicată în “Dilema” şi reprezintă un manifest al “prostiei şi al prostului gust”.
Mai multe amănunte aici.

AbraMack Fri, 06/18/2010 - 22:32

In reply to by Redactia

Dacă-i pe așa, mea culpa! Presupun că atunci când m-o prinde domnul Tocilescu, mi-o rupe vreo trei mâini și doșpe picioare...
 
Eu această scrisoare am primit-o-n mail, negândindu-mă nicio clipă că nu i-ar aparține... realitatea fiind... cea descrisă în rândurile de mai sus... nimic fals... nimic ne-adevărat... 
 
PS: Cu scuzele de rigoare, poți face tu corectura (Ion Ionescu în loc de Alexandru Tocilescu), nu de alta dar eu nu mai am opțiunea modifică?! 
 
Merci!

Anonymous Mon, 06/21/2010 - 12:49

" Se întâlnesc frecvent cazuri când poliţia genoveză îi tratează ca şi pe animale, fără a mai ţine cont de legi. Drepturile omului nu mai funcţionează de mult în această situaţie."

Exemple concrete?

Anonymous Mon, 06/21/2010 - 15:11

In reply to by Anonymous

...daca nu va suparati ca va intreb!
Eu am incercat sa accesez legea de care pomeneati mai sus::::" Ordonanţei nr. 137/200 cu modificările şi completările ulterioare."     Da' nu am gasit altceva decat:modificarea ordonantei de urgenta privind o turnatorie". Eu stiu ca tiganii sunt mari mesteri in prelucrarea unor metale, dar , sincer nu am vazut legatura.
Va rog , tare mult, sa explicati!
 
 

Anonymous Mon, 06/21/2010 - 17:32

In reply to by Anonymous

       Va redau, alaturat, textul integral al Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, in varianta republicata.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

ORDONANTA nr. 137 din 31 august 2000 (*republicată*)

privind prevenirea si sancŃionarea tuturor formelor de discriminare*)

EMITENT:

GUVERNUL

PUBLICAT ÎN:

MONITORUL OFICIAL nr. 99 din 8 februarie 2007

_________

*) Republicată în temeiul
art. IV din Legea nr. 324/2006
pentru modificarea si completarea

OrdonanŃei Guvernului nr. 137/2000

 
privind prevenirea si sancŃionarea tuturor formelor de
discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006,
dându-se textelor o noua numerotare.

Ordonanta Guvernului nr. 137/2000

 
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 431 din 2 septembrie 2000 si a fost aprobată cu modificări si completări prin

Legea nr.
48/2002

 
, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002.
Ulterior adoptării si aprobării prin lege,

Ordonanta Guvernului nr. 137/2000
a mai fost
modificată si completată prin:

-

Ordonanta Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea si completarea

OrdonanŃei Guvernului
nr. 137/2000

 
privind prevenirea si sancŃionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003, aprobată cu modificări si

completări prin

Legea nr. 27/2004
, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216
din 11 martie 2004;

-

Legea nr. 324/2006 pentru modificarea si completarea

OrdonanŃei Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea si sancŃionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006.

CAP. I

Principii si definiŃii

ART. 1

(1) În România, stat de drept, democratic si social, demnitatea omului, drepturile si libertăŃile
cetăŃenilor, libera dezvoltare a personalităŃii umane reprezintă valori supreme si sunt garantate de
lege.
(2) Principiul egalităŃii între cetăŃeni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate
în special în exercitarea următoarelor drepturi:
a) dreptul la un tratament egal în fata instanŃelor judecătoresti si a oricărui alt organ
jurisdicŃional;
b) dreptul la securitatea persoanei si la obŃinerea protecŃiei statului impotriva violentelor sau
maltratarilor din partea oricărui individ, grup sau instituŃie;
c) drepturile politice, si anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viata publica si de
a avea acces la funcŃii si demnitati publice;
d) drepturile civile, în special:
(i) dreptul la libera circulaŃie si la alegerea resedinŃei;
(ii) dreptul de a părăsi Ńara si de a se întoarce în Ńara;
(iii) dreptul de a obŃine si de a renunŃa la cetăŃenia romana;
(iv) dreptul de a se căsători si de a-si alege partenerul;
(v) dreptul de proprietate;
(vi) dreptul la mostenire;
(vii) dreptul la libertatea de gandire, constiinta si religie;
(viii) dreptul la libertatea de opinie si de exprimare;
(ix) dreptul la libertatea de întrunire si de asociere;
(x) dreptul de petiŃionare;
e) drepturile economice, sociale si culturale, în special:
(i) dreptul la munca, la libera alegere a ocupaŃiei, la condiŃii de munca echitabile si
satisfăcătoare, la protecŃia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o
remuneraŃie echitabila si satisfăcătoare;
(ii) dreptul de a infiinta sindicate si de a se afilia unor sindicate;
(iii) dreptul la locuinta;
(iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială si la servicii sociale;
(v) dreptul la educaŃie si la pregătire profesională;
(vi) dreptul de a lua parte, în condiŃii de egalitate, la activităŃi culturale si sportive;
f) dreptul de acces la toate locurile si serviciile destinate folosinŃei publice.
(3) Exercitarea drepturilor enunŃate în cuprinsul prezentului articol priveste persoanele aflate
în situaŃii comparabile.
(4) Orice persoana fizica sau juridică are obligaŃia sa respecte principiile enunŃate la alin. (2).

ART. 2

(1) Potrivit prezentei ordonanŃe, prin discriminare se înŃelege orice deosebire, excludere,
restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, naŃionalitate, etnie, limba, religie, categorie socială,
convingeri, sex, orientare sexuală, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV,
apartenenŃa la o categorie defavorizată, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect
restrangerea, înlăturarea recunoasterii, folosinŃei sau exercitării, în condiŃii de egalitate, a
drepturilor omului si a libertăŃilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în
domeniul politic, economic, social si cultural sau în orice alte domenii ale vieŃii publice.
(2) DispoziŃia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este
considerată discriminare în înŃelesul prezentei ordonanŃe.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanŃe, prevederile, criteriile sau practicile
aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1),
fata de alte persoane, în afară cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate
obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează
sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup
de persoane sau o comunitate fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităŃi atrage
răspunderea contravenŃională conform prezentei ordonanŃe, dacă nu intra sub incidenta legii
penale.
(5) Constituie hartuire si se sancŃionează contraventional orice comportament pe criteriu de
rasa, naŃionalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală,
apartenenŃa la o categorie defavorizată, varsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice
alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.
(6) Orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta bazată pe doua sau mai multe criterii
prevăzute la alin. (1) constituie circumstanŃă agravantă la stabilirea răspunderii contravenŃionale
dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intra sub incidenta legii penale.
(7) Constituie victimizare si se sancŃionează contraventional conform prezentei ordonanŃe
orice tratament advers, venit ca reactie la o plângere sau acŃiune în justiŃie cu privire la încălcarea
principiului tratamentului egal si al nediscriminarii.
(8) Prevederile prezentei ordonanŃe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la
libera exprimare, a dreptului la opinie si a dreptului la informaŃie.
(9) Măsurile luate de autorităŃile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea
unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităŃi, vizând asigurarea dezvoltării lor
firesti si realizarea efectivă a egalităŃii de sanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri
de persoane sau comunităŃi, precum si măsurile pozitive ce vizează protecŃia grupurilor
defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanŃe.
(10) În înŃelesul prezentei ordonanŃe, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează
prin:
a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a
unor acŃiuni afirmative, în vederea protecŃiei persoanelor defavorizate care nu se bucura de
egalitatea sanselor;
b) mediere prin soluŃionarea pe cale amiabila a conflictelor apărute în urma săvârsirii unor
acte/fapte de discriminare;
c) sancŃionarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispoziŃiile alin. (1)-(7).
(11) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1)-(7) atrage răspunderea civilă,
contravenŃională sau penală, după caz, în condiŃiile legii.

ART. 3

DispoziŃiile prezentei ordonanŃe se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau
private, precum si instituŃiilor publice cu atribuŃii în ceea ce priveste:
a) condiŃiile de încadrare în munca, criteriile si condiŃiile de recrutare, selectare si promovare,
accesul la toate formele si nivelurile de orientare, formare si perfecŃionare profesională;
b) protecŃia si securitatea socială;
c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri si facilităŃi;
d) sistemul educaŃional;
e) asigurarea libertăŃii de circulaŃie;
f) asigurarea linistii si ordinii publice;
g) alte domenii ale vieŃii sociale.

ART. 4

În înŃelesul prezentei ordonanŃe, categorie defavorizată este acea categorie de persoane care fie
se afla pe o poziŃie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăŃenilor datorită diferenŃelor
identitare fata de majoritate, fie se confrunta cu un comportament de respingere si marginalizare.

CAP. II

DispoziŃii speciale
SECłIUNEA I
Egalitatea în activitatea economică si în materie de angajare si profesie

ART. 5

Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, condiŃionarea participării la o activitate
economică a unei persoane ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenenŃa sa la
o anumită rasa, naŃionalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv de convingerile, de sexul
sau orientarea sexuală, de varsta sau de apartenenŃa sa la o categorie defavorizată.

ART. 6

Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, discriminarea unei persoane pentru
motivul ca aparŃine unei anumite rase, nationalitati, etnii, religii, categorii sociale sau unei
categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a
acesteia, într-un raport de munca si protecŃie socială, cu excepŃia cazurilor prevăzute de lege,
manifestată în următoarele domenii:
a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de munca;
b) stabilirea si modificarea atribuŃiilor de serviciu, locului de munca sau a salariului;
c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul;
d) formarea, perfecŃionarea, reconversia si promovarea profesională;
e) aplicarea măsurilor disciplinare;
f) dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilităŃile acordate de acesta;
g) orice alte condiŃii de prestare a muncii, potrivit legislaŃiei în vigoare.

ART. 7

(1) Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, refuzul unei persoane fizice sau
juridice de a angaja în munca o persoana pentru motivul ca aceasta aparŃine unei anumite rase,
nationalitati, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate ori din cauza
convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia, cu excepŃia cazurilor prevăzute de
lege.
(2) Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, condiŃionarea ocupării unui post
prin anunŃ sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia, de apartenenŃa la o
anumită rasa, naŃionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, de
varsta, de sexul sau orientarea sexuală, respectiv de convingerile candidaŃilor, cu excepŃia
situaŃiei prevăzute la art. 2 alin. (9).
(3) Persoanele fizice si juridice cu atribuŃii în medierea si repartizarea în munca vor aplica un
tratament egal tuturor celor aflaŃi în căutarea unui loc de munca, vor asigura tuturor persoanelor
aflate în căutarea unui loc de munca accesul liber si egal la consultarea cererii si ofertei de pe
piata muncii, la consultanŃa cu privire la posibilităŃile de ocupare a unui loc de munca si de
obŃinere a unei calificări si vor refuza sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajaŃilor.
Angajatorii vor asigura confidenŃialitatea datelor privitoare la rasa, naŃionalitatea, etnia, religia,
sexul, orientarea sexuală sau a altor date cu caracter privat care privesc persoanele aflate în
căutarea unui loc de munca.

ART. 8

Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, discriminarea angajaŃilor de către
angajatori, în raport cu prestaŃiile sociale acordate, din cauza apartenentei angajaŃilor la o
anumită rasa, naŃionalitate, origine etnică, religie, categorie socială sau la o categorie
defavorizată ori pe baza vârstei, sexului, orientarii sexuale sau convingerilor promovate de ei.

ART. 9

Prevederile art. 5-8 nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a
refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerinŃelor ocupationale în domeniul respectiv,
atât timp cat refuzul nu constituie un act de discriminare în sensul prezentei ordonanŃe, iar aceste
măsuri sunt justificate obiectiv de un scop legitim si metodele de atingere a acelui scop sunt
adecvate si necesare.
SECłIUNEA a II-a
Accesul la serviciile publice administrative si juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri si
facilităŃi

ART. 10

Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, dacă fapta nu intra sub incidenta legii
penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenentei
acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasa, naŃionalitate,
etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor,
vârstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor în cauza prin:
a) refuzarea acordării serviciilor publice administrative si juridice;
b) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile de sănătate
publica - alegerea medicului de familie, asistenta medicală, asigurările de sănătate, serviciile de
urgenta sau alte servicii de sănătate;
c) refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinaŃie de locuinta, cu excepŃia
situaŃiei în care aceasta restrangere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de
atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare;
d) refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract, cu excepŃia
situaŃiei în care aceasta restrangere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de
atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare;
e) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de teatre,
cinematografe, biblioteci, muzee si expoziŃii, cu excepŃia situaŃiei în care aceasta restrangere este
justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si
necesare;
f) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de
magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alŃi prestatori de servicii, indiferent
dacă sunt în proprietate privată ori publica, cu excepŃia situaŃiei în care aceasta restrangere este
justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si
necesare;
g) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de
companiile de transport în comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai,
taxi sau prin alte mijloace -, cu excepŃia situaŃiei în care aceasta restrangere este justificată
obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare;
h) refuzarea acordării pentru o persoana sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilităŃi.
SECłIUNEA a III-a
Accesul la educaŃie

ART. 11

(1) Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, refuzarea accesului unei persoane
sau unui grup de persoane la sistemul de educaŃie de stat sau privat, la orice forma, grad si nivel,
din cauza apartenentei acestora la o anumită rasa, naŃionalitate, etnie, religie, categorie socială
sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii
sexuale a persoanelor în cauza.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica tuturor fazelor sau etapelor din sistemul educaŃional, inclusiv
la admiterea sau la înscrierea în unităŃile ori instituŃiile de învăŃământ si la evaluarea ori
examinarea cunostinŃelor.
(3) Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, solicitarea unor declaraŃii
doveditoare ale apartenentei acelei persoane sau acelui grup la o anumită etnie, care sa
conditioneze accesul unei persoane sau unui grup de persoane la educaŃie în limba maternă.
ExcepŃie face situaŃia în care în învăŃământul liceal si universitar candidaŃii concurează pe locuri
special acordate pentru o anumită minoritate si se impune dovedirea, printr-un act din partea unei
organizaŃii legal constituite a minorităŃii respective, a apartenentei la aceasta minoritate.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unităŃii ori
instituŃiei de învăŃământ de a refuza înscrierea sau admiterea unei persoane ale carei cunostinŃe
ori rezultate anterioare nu corespund standardelor sau condiŃiilor de înscriere cerute pentru
accesul în instituŃia respectiva, atât timp cat refuzul nu este determinat de apartenenŃa persoanei
în cauza la o anumită rasa, naŃionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie
defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.
(5) Prevederile alin. (1) si (2) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unităŃii ori
instituŃiei de învăŃământ pentru pregătirea personalului de cult de a refuza înscrierea unei
persoane al carei statut confesional nu corespunde condiŃiilor stabilite pentru accesul în instituŃia
respectiva.
(6) Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, orice îngrădiri pe criterii de
apartenenŃa la o anumită rasa, naŃionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie
defavorizată în procesul de înfiinŃare si de acreditare a instituŃiilor de învăŃământ înfiinŃate în
cadrul legislativ în vigoare.
SECłIUNEA a IV-a
Libertatea de circulaŃie, dreptul la libera alegere a domiciliului si accesul în locurile publice

ART. 12

(1) Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, orice acŃiuni constând în ameninŃări,
constrângeri, folosirea forŃei sau orice alte mijloace de asimilare, strămutare sau colonizare de
persoane, în scopul modificării compoziŃiei etnice, rasiale sau sociale a unei zone a tarii sau a
unei localităŃi.
(2) Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, orice comportament constând în
determinarea părăsirii domiciliului, în deportare sau în ingreunarea condiŃiilor de viata si de trai
cu scopul de a se ajunge la renunŃarea la domiciliul tradiŃional al unei persoane sau al unui grup
de persoane aparŃinând unei anumite rase, nationalitati, etnii sau religii, respectiv al unei
comunităŃi, fără acordul acestora. Constituie o încălcare a prevederilor prezentei ordonanŃe atât
obligarea unui grup de persoane aflate în minoritate de a părăsi localitatea, aria sau zonele în care
locuieste, cat si obligarea unui grup de persoane aparŃinând majorităŃii de a se stabili în localităŃi,
arii sau zone locuite de o populaŃie aparŃinând minorităŃilor naŃionale.

ART. 13

(1) Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, orice comportament care are ca scop
mutarea sau alungarea unei persoane sau unui grup de persoane dintr-un cartier sau dintr-un
imobil din cauza apartenentei acestuia la o anumită rasa, naŃionalitate, etnie, religie, categorie
socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau
orientarii sexuale a persoanelor în cauza.
(2) Prevederea alin. (1) nu poate fi interpretată în sensul restrângerii dreptului autorităŃilor de
punere în aplicare a planurilor de sistematizare si amenajare a teritoriului, atât timp cat mutarea
se face în condiŃiile legii, iar măsura luată nu este determinata de apartenenŃa persoanei sau a
grupului de persoane în cauza la o anumită rasa, naŃionalitate, etnie, religie, categorie socială sau
la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii
sexuale a acestora.

ART. 14

Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, interzicerea accesului unei persoane sau
al unui grup de persoane în locurile publice din cauza apartenentei acestora la o anumită rasa,
naŃionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la oricare alta categorie defavorizată, respectiv
din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor în cauza.
SECłIUNEA a V-a
Dreptul la demnitatea personală

ART. 15

Constituie contravenŃie, conform prezentei ordonanŃe, dacă fapta nu intra sub incidenta legii
penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propaganda naŃionalistsovină,
de instigare la ura rasială sau nationala, ori acel comportament care are ca scop sau
vizează atingerea demnităŃii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante,
umilitoare sau ofensatoare, îndreptat impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei
comunităŃi si legat de apartenenŃa acestora la o anumită rasa, naŃionalitate, etnie, religie,
categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală
a acestuia.
SECłIUNEA a VI-a
Consiliul NaŃional pentru Combaterea Discriminarii

ART. 16

Consiliul NaŃional pentru Combaterea Discriminarii, denumit în continuare Consiliul, este
autoritatea de stat în domeniul discriminarii, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub
control parlamentar si totodată garant al respectării si aplicării principiului nediscriminarii, în
conformitate cu legislaŃia interna în vigoare si cu documentele internaŃionale la care România
este parte.

ART. 17

În exercitarea atribuŃiilor sale, Consiliul isi desfăsoară activitatea în mod independent, fără ca
aceasta sa fie îngrădită sau influentata de către alte instituŃii ori autorităŃi publice.

ART. 18

(1) Consiliul este responsabil cu aplicarea si controlul respectării prevederilor prezentei legi în
domeniul sau de activitate, precum si în ceea ce priveste armonizarea dispoziŃiilor din cuprinsul
actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminarii.
(2) Consiliul elaborează si aplica politici publice în materia nediscriminarii. În acest sens,
Consiliul va consulta autorităŃile publice, organizaŃiile neguvernamentale, sindicatele si alte
entităŃi legale care urmăresc protecŃia drepturilor omului sau care au un interes legitim în
combaterea discriminarii.

ART. 19

(1) În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul isi exercita atribuŃiile în
următoarele domenii:
a) prevenirea faptelor de discriminare;
b) medierea faptelor de discriminare;
c) investigarea, constatarea si sancŃionarea faptelor de discriminare;
d) monitorizarea cazurilor de discriminare;
e) acordarea de asistenta de specialitate victimelor discriminarii.
(2) Consiliul isi exercita competentele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din
oficiu.

ART. 20

(1) Persoana care se considera discriminata poate sesiza Consiliul în termen de un an de la
data săvârsirii faptei sau de la data la care putea sa ia cunostinta de săvârsirea ei.
(2) Consiliul soluŃionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin.
(1).
(3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se considera discriminata are dreptul
sa solicite înlăturarea consecinŃelor faptelor discriminatorii si restabilirea situaŃiei anterioare
discriminarii.
(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenŃei
discriminarii, cu citarea obligatorie a părŃilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigura
confirmarea primirii. Neprezentarea părŃilor nu impiedica soluŃionarea sesizării.
(5) AcŃiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfăsoară la sediul instituŃiei
sau în alt loc stabilit de acesta.
(6) Persoana interesată are obligaŃia de a dovedi existenta unor fapte care permit a se
presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei impotriva căreia s-a
formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi ca faptele nu constituie discriminare. În fata
Colegiului director se poate invoca orice mijloc de proba, inclusiv înregistrări audio si video sau
date statistice.
(7) Hotărârea Colegiului director de soluŃionare a unei sesizări se adopta în termen de 90 de
zile de la data sesizării si cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea,
numele, domiciliul sau resedinta părŃilor, obiectul sesizării si susŃinerile părŃilor, descrierea
faptei de discriminare, motivele de fapt si de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului
director, modalitatea de plata a amenzii, dacă este cazul, calea de atac si termenul în care aceasta
se poate exercita.
(8) Hotărârea se comunica părŃilor în termen de 15 zile de la adoptare si produce efecte de la
data comunicării.
(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanta de contencios administrativ,
potrivit legii.
(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) si care nu sunt atacate în termenul de 15
zile constituie de drept titlu executoriu.

ART. 21

Prevederile art. 20 se aplica în mod corespunzător în cazul în care Consiliul investigheaza din
oficiu fapte sau acte de discriminare.

ART. 22

(1) Consiliul este condus de un presedinte cu rang de secretar de stat, ales de membrii
Colegiului director din rândul acestora, pentru un mandat de 5 ani. Presedintele este ordonator
principal de credite. Presedintele este ajutat în activitatea sa de un vicepresedinte, ales de
Colegiul director dintre membrii acestuia, pentru un mandat de 2 ani si jumătate.
(2) Raportul anual de activitate al Consiliului se dezbate si se aproba de Parlament. Raportul
de activitate se depune la birourile permanente ale Camerei DeputaŃilor si Senatului pana la data
de 15 aprilie a anului următor.

ART. 23

(1) Colegiul director al Consiliului este organ colegial, deliberativ si decizional, responsabil
pentru îndeplinirea atribuŃiilor prevăzute de lege.
(2) Colegiul director este compus din 9 membri cu rang de secretar de stat, propusi si numiŃi,
în sedinŃa comuna, de cele doua Camere ale Parlamentului.
(3) Poate fi numit membru al Colegiului director orice cetăŃean roman care îndeplineste
cumulativ următoarele condiŃii:
a) are capacitate deplina de exerciŃiu;
b) are studii superioare absolvite cu diploma de licenta;
c) nu are antecedente penale si se bucura de o buna reputaŃie;
d) are o activitate recunoscuta în domeniul apărării drepturilor omului si combaterii
discriminarii;
e) nu a fost agent sau colaborator al poliŃiei politice comuniste;
f) nu a colaborat cu organele de securitate si nu a aparŃinut acestora.
(4) La numirea membrilor Colegiului director se va urmări ca minimum doua treimi dintre
acestia sa fie licentiati în stiinŃe juridice.
(5) Membrii Colegiului director pot fi revocaŃi sau eliberaŃi din funcŃie numai în următoarele
cazuri:
a) demisie;
b) expirarea duratei mandatului;
c) incapacitate de munca, potrivit legii;
d) dacă au fost condamnaŃi definitiv pentru o fapta prevăzută de legea penală;
e) dacă nu mai îndeplinesc condiŃiile prevăzute la alin. (3);
f) la propunerea fundamentală a cel puŃin doua treimi din numărul acestora.
(6) În situaŃia în care impotriva unui membru al Colegiului director se pune în miscare
acŃiunea penală, acesta se considera suspendat de drept din funcŃie pana la rămânerea definitiva a
hotărârii judecătoresti. Dacă prin hotărâre se constata nevinovatia persoanei în cauza,
suspendarea ei din funcŃie încetează, este repusă în toate drepturile avute anterior suspendării si i
se achită drepturile bănesti de care a fost lipsită.
(7) În situaŃia prevăzută la alin. (5) lit. d) calitatea de membru al Colegiului director încetează
de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

ART. 24

(1) Propunerile nominale pentru Colegiul director se înaintează birourilor permanente ale
Camerei DeputaŃilor si Senatului în cel mult 30 de zile de la data la care mandatele au devenit
vacante. Propunerile vor fi însoŃite de: curriculum vitae, cazier judiciar si declaraŃii pe propria
răspundere ale candidaŃilor, din care sa reiasă ca nu se încadrează în prevederile art. 23 alin. (3)
lit. e) si f).
(2) Birourile permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului publica pe paginile lor de
internet candidaturile depuse si înaintează propunerile comisiilor permanente de specialitate, în
vederea audierii candidaŃilor în sedinŃa comuna. În termen de 15 zile de la publicarea
candidaturilor se pot depune la comisiile permanente de specialitate obiecŃiuni în scris,
argumentate, cu privire la candidaturile depuse.
(3) În urma audierii candidaŃilor, comisiile permanente de specialitate întocmesc un aviz
comun pe care îl prezintă în sedinŃa comuna a Camerei DeputaŃilor si Senatului.
(4) Candidaturile se aproba cu votul majorităŃii deputaŃilor si senatorilor prezenŃi.

ART. 25

(1) Membrii Colegiului director al Consiliului sunt garanŃi ai interesului public.
(2) Durata mandatului membrilor Colegiului director este de 5 ani, iar numirea acestora se
face esalonat, în funcŃie de expirarea mandatelor.
(3) În cazul în care un loc în Colegiul director devine vacant înaintea expirării mandatului,
acesta va fi ocupat de o alta persoana numita, conform procedurii reglementate de prezenta
ordonanta, pentru restul de mandat rămas vacant.
(4) Activitatea depusa de membrii Colegiului director pe perioada exercitării mandatului se
considera vechime în specialitate.
(5) În soluŃionarea cazurilor de discriminare, membrii Colegiului director au calitatea de agent
constatator care aplica sancŃiunile pentru contravenŃiile stabilite prin prezenta ordonanta. Acestia
isi pot delega calitatea de agent constatator persoanelor din aparatul de lucru al Consiliului.
(6) La solicitarea presedintelui, membrii Colegiului director licentiati în stiinŃe juridice pot
reprezenta Consiliul în instanŃele de judecata în cauzele ce privesc fapte de discriminare.

CAP. III

DispoziŃii procedurale si sancŃiuni

ART. 26

(1) ContravenŃiile prevăzute la art. 2 alin. (5) si (7), art. 5-8, art. 10, art. 11 alin. (1), (3) si (6),
art. 12, art. 13 alin. (1), art. 14 si 15 se sancŃionează cu amenda de la 400 lei la 4.000 lei, dacă
discriminarea vizează o persoana fizica, respectiv cu amenda de la 600 lei la 8.000 lei, dacă
discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.
(2) SancŃiunile se aplica si persoanelor juridice.
(3) La cererea agenŃilor constatatori, reprezentanŃii legali ai autorităŃilor si instituŃiilor publice
si ai agenŃilor economici supusi controlului, precum si persoanele fizice au obligaŃia, în condiŃiile
legii:
a) sa pună la dispoziŃie orice act care ar putea ajuta la clarificarea obiectivului controlului;
b) sa dea informaŃii si explicaŃii verbale si în scris, după caz, în legatura cu problemele care
formează obiectul controlului;
c) sa elibereze copiile documentelor solicitate;
d) sa asigure sprijinul si condiŃiile necesare bunei desfasurari a controlului si sa-si dea
concursul pentru clarificarea constatărilor.
(4) Nerespectarea obligaŃiilor prevăzute la alin. (3) constituie contravenŃie si se sancŃionează
cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei.

ART. 27

(1) Persoana care se considera discriminata poate formula, în fata instanŃei de judecata, o
cerere pentru acordarea de despăgubiri si restabilirea situaŃiei anterioare discriminarii sau
anularea situaŃiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxa
judiciară de timbru si nu este condiŃionată de sesizarea Consiliului.
(2) Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani si curge de la data săvârsirii faptei sau
de la data la care persoana interesată putea sa ia cunostinta de săvârsirea ei.
(3) Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
(4) Persoana interesată are obligaŃia de a dovedi existenta unor fapte care permit a se
presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei impotriva căreia s-a
formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi ca faptele nu constituie discriminare. În fata
instanŃei se poate invoca orice mijloc de proba, inclusiv înregistrări audio si video sau date
statistice.
(5) La cerere, instanta poate dispune retragerea sau suspendarea de către autorităŃile emitente a
autorizaŃiei de funcŃionare a persoanelor juridice care, printr-o acŃiune discriminatorie, cauzează
un prejudiciu semnificativ sau care, desi cauzează un prejudiciu redus, incalca în mod repetat
prevederile prezentei ordonanŃe.
(6) Hotărârea pronunŃată de instanta de judecata se comunica Consiliului.

ART. 28

(1) OrganizaŃiile neguvernamentale care au ca scop protecŃia drepturilor omului sau care au
interes legitim în combaterea discriminarii au calitate procesuala activa în cazul în care
discriminarea se manifesta în domeniul lor de activitate si aduce atingere unei comunităŃi sau
unui grup de persoane.
(2) OrganizaŃiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuala activa si în cazul în care
discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din urma.

CAP. IV

DispoziŃii finale

ART. 29

(1) Structura organizatorică si celelalte atribuŃii de funcŃionare ale Consiliului si ale Colegiului
director vor fi reglementate prin ordin al presedintelui Consiliului.
(2) În vederea exercitării atribuŃiilor sale, Consiliul isi constituie structuri teritoriale de control
si de monitorizare.

ART. 30

(1) Bugetul Consiliului face parte integrantă din bugetul de stat. Proiectul de buget se
întocmeste de Consiliu, cu avizul Ministerului FinanŃelor Publice.
(2) Salarizarea funcŃionarilor publici si a personalului încadrat cu contract individual de
munca din cadrul Consiliului se face la nivelul corespunzător celorlalte autorităŃi publice

autonome aflate sub controlul Parlamentului, potrivit anexei nr. I la

Ordonanta Guvernului nr.
2/2006

 
privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcŃionarilor publici
pentru anul 2006, respectiv anexei nr. I la

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2000

privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul
bugetar, cu modificările si completările ulterioare.
(3) Pentru păstrarea confidenŃialităŃii în legatura cu faptele, informaŃiile sau documentele de
care ia cunostinta în exercitarea funcŃiei, personalul din aparatul Consiliului primeste lunar un
spor de confidenŃialitate de 15%, calculat la salariul de baza brut. Categoriile de personal care
beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al presedintelui Consiliului.

ART. 31

Prezenta ordonanta intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul
Oficial al României, Partea I.

ART. 32

La data intrării în vigoare a prezentei ordonanŃe se abroga orice alte dispoziŃii contrare.
NOTA:
Reproducem mai jos prevederile art. II si III, precum si menŃiunea referitoare la transpunerea

normelor comunitare în dreptul intern din
Legea nr. 324/2006
pentru modificarea si completarea

OrdonanŃei Guvernului nr. 137/2000

 
privind prevenirea si sancŃionarea tuturor formelor de
discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006:
"Art. II. - Colegiul director se completează potrivit procedurii prevăzute în prezenta lege.
Presedintele Consiliului rămâne în funcŃie pana la încheierea mandatului.
Art. III. - (1) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul va
elabora Procedura interna de soluŃionare a petitiilor si sesizarilor.
(2) În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul va elabora Strategia
nationala de implementare a măsurilor de prevenire si combatere a discriminarii.
(3) Documentele prevăzute la alin. (1) si (2) se adopta de Colegiul director, se aproba prin
ordin al presedintelui Consiliului si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I."
*
"Prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea
principiului egalităŃii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică,
publicată în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000, si
prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea
egalităŃii de tratament, în ceea ce priveste încadrarea în munca si ocuparea forŃei de munca,
publicată în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000."
________

Anonymous Thu, 06/24/2010 - 20:48

pt articol Iordana. Frumos scris.
Ma bucur ca mai sunt si oamnei cu inima...printre noi :)
 
Giorgia

Anonymous Mon, 06/28/2010 - 22:24

In reply to by Anonymous

Multumesc frumos, Giorgia! Cat despre domnul care cere lamuriri si  luminari, fac precizarea ca acest articol nu constituie o ancheta sociala ampla, ci doar cazuri izolate ale unor oameni care au trecut prin aceste intamplari si care au relatat asa cum au putut intamparile respective. Nefiind nimic oficial,  nominalizarea persoanelor care au facut aceste marturii este imposibila. Dupa cum am precizat si in continutul articolului, acestea nu au dorit nici macar sa fie fotografiate. Iar pentru cei care intr-adevar doresc sa fie  luminati, cea mai buna informare este cea direct  de la sursa, cum s-ar spune. Sunt destui oameni nevoiasi pe strada si fiecare are povestea lui.

Anonymous Mon, 06/28/2010 - 22:46

Felicitari pentru randurile scrise!Conteaza mult ca unii oamnei mai au timp si pentru a privi la cei din jur!Bravo inca odata!

Anonymous Thu, 07/29/2010 - 12:50

Poliția din Geneva este poliția geneveză.Poliția din Genova este poliția genoveză. De ajutat sunt cei care doresc să fie ajutați, iar asta nu se face în nici un caz prin victimizarea lor, așa cum este cazul acestui articol. Puțini dintre ei sunt victime. Sub pretextul compasiunii, acest articol arată cu degetul o întreaga societate, fără a propune la randu-i vreo soluție valabilă.Mulți oameni (țigani sau nu) nu suportă constrangerile societății și aleg să rămană la margine. Este cazul majorității țiganilor cu care am avut contact de orice fel. Alții poate aspiră la o integrare, dar cu siguranță nu în societatea noastră, ci tot în societatea țigănească, care include tradiții considerate barbare (căsătorii la varste inacceptabile, mutilări etc), exibiționism (vezi loc. Buzescu din județul TR și altele similare, vezi regele Cioabă etc). A încerca să îi integrăm este echivalent cu integrarea indienilor din America în civilizația adusă din Europa: ceva cu foarte slabe șanse de a se realiza. Poate ar fi ceva de învățat de acolo. Să încetăm cu romanele cu apă de trandafiri. Dacă un text pretinde a se numi articol, trebuie să fie obiectiv și conectat la realitate.

bergamasco Sun, 08/08/2010 - 08:43

Tiganii nu au vrut sa munceasca si sa invete niciodata.Noi in Romania suntem terorizati de ei. Ei se plang in toata lumea ca sunt persecutati etnic pentru a obtine usor foloase de peste tot.Romania s-a tiganizat - nu mai este mult si ne vor domina chiar si cei care mai sunt aici. Acest fenomen este foarte ingrijorator.NU sunt rasis !!! Poate fi si albastru la piele si verde la par.............insa OM sa fie si daca se poate,de omenie.Sa munceasca si sa fie cinstiti - nimeni nu le cere mai mult.CU RISCUL DE A MA REPETA VA SPUN : SUNTEM TERORIZATI DE EI !!!NE FURA DIN CASE - NE VIOLEAZA MAMELE,COPII,SOTIILE - NE TALHARESC PE STRAZI ZIUA IN AMIAZA MARE - NE UCID FARA REMUSCARI - NE ESCROCHEAZA LA TOT PASUL - SE ALEGE PRAFUL DE LOCUL IN CARE TRAIESC EI SI PE UNDE TREC EI - FAC RAVAGII IN TARA SI PRIN TOATA LUMEA. NE-AU FACUT DE RAS PE TOT MAPAMONDUL SI CE ESTE MAI GRAV,ESTE FAPTUL CA SUNTEM ASOCIATI CU EI. NE MERITAM SOARTA DACA-I PLANGEM SI AVEM COMPASIUNE PENTRU EI.ACESTIA NU SUNT OAMENI !!!!!!!

sebaD Wed, 09/22/2010 - 15:35

 Articol sensibil dar pe o temă cu care nu pot sa rezonez. Cine doreste să îi "ajute" sau să “rezoneze” cu ei poate să viziteze Starbucks la gara din Geneva.  Intradevăr, poate ar trebui sa ne fie milă de ei si să nu ne păzim portofelul. Să mă ierte cinstitele feţe, dar ultimul mobil care il au de la mine nu a fost cadou ci nebagare de seamă.   In România se fac eforturi majore sa fie integraţi respectivii in ciuda necooperarii lor. Nu beneficiază de şcoală gratuită in românia ca toata lumea? Oare ar trebui sa fie materiile predate in limba lor maternă ca fie fie mai usor de îngurgitat? In România işi fac legea in mijloacele de transport in comun şi din cite am observat poliţia şi controlorii nici măcar nu îi intreabă de sănătate. Probabil din compasiune.   De ce oare merg ei in vest? Simplu: transport ieftin la "locul de muncă", oamenii mai sensibili şi mai avuţi. In Italia si in Franţa îi găsesti la fiecare colt de strada si in fiecare vagon de metrou (in fine poate sa fi scăpat unul, două), performind diverse numere, de la cerşetorie simplă la mici numere muzicale. Si din cauza contrastului lor, multe natiuni pune semnul de egal intre români si comportamentul lor (oare de unde vine vorba: te porti ca un ţigan?). Vă place aşa?   Anecdotic, un elveţian m-a intrebat ce face regele. Care rege? Cioabă...Domnule, acela e regele LOR nu al NOSTRU.   Personal aş sugera sa fie ajutaţi să muncească in România pentru inceput, in loc să isi etaleze alba/neagra la Geneva.  Care ar fi o soluţie corecta? Nu sint sociolog dar cred că ar putea pentru inceput sa abordeze viaţa ca toata lumea, să mearga la scoală (gratuită!), să inveţe o meserie (gratuită!), să plăteasca taxe, să nu fure si să nu cerşească. Da, nu e usor, dar cine spune că trebuie sa le fie mai usor decit altora?   La ambasada României m-am intilnit cu niste doamne din etnia respectivă in hainele lungi de piele (tradiţionale?) coborind din BMW seria 5. Nu puteau să inţeleagă de ce trebuie să urmeze acelasi proceduri ca toată lumea pentru obţinerea unui act de naştere, pentru prima dată, la 2 ani după eveniment... Nu cred că de bani duce-au lipsă.   Fiecare natiune pare să aibă propiile ei minorităti pe care incearcă să le integreze, dar nu cred că sint multe pe care aceste minorităti le reprezinta cu atit “success” peste hotare.   Nu cred că se poate numi rasism dorinta de a nu fi asimilat cu comportamentul flagrant diferit (nu discut dacă e bun sau rău, dar în mod cert este diferit) al unei minorităţi din păcate atit de vizibilă. Probabil că e greu să cerşesti pe pod, dar nici anii de scoală, liceu şi facultate nu sînt floare la ureche. Cum iţi aşterni aşa dormi.  

SERBAN PICANTA Thu, 10/21/2010 - 17:31

DoamnaEste regretabil dar sunt obligat sa va contrazic, articolul dumneavoastra nu informeaza corect cititorii, desigur sunteti libera sa aveti parerea si opinia dumneavostra in ce priveste tiganii din Romania dar daca publicati ceva trebuie sa fiti responsabila de afirmatiile pe care le faceti.Am trait in Romania patruzeci de ani, am avut colegi de serviciu tigani, la scoala am avut colegi tigani, in imobilul pe care il locuiam am fost vecin cu famiili de tigani, toti erau oameni muncitori si civilizati. Astazi tiganii sunt reprezentati in Parlamentul Romaniei, au senatori, rege si imparat. In Romania sunt enorm de multi oameni saraci, au fost si pe timpul comunismului si sunt si astazi poate mai multi si mai saraci. Dar foarte putini sunt aceia ca fura sau cersesc. Locuiesc de peste douazeci de ani in Geneva, tiganii care sunt veniti din Romania sunt mai mult cersetori decat hoti, însa autoritatile din Geneva le ofera trei mese gratuite pe zi si le-a pus la dispozitie adaposturile anti-atomice publice, echipate cu dusuri si paturi, dar ca sa inopteze acolo necesita o anumita disciplina si higiena. Nu rabda de foame cum pretindeti dumneavoastra, majoritatea tiganilor plesnesc de obezitate. Pe femei si copii ii trimit la cersit iar ei se tin de bautura. Cei care fac pe muzicantii prin tranvaie aproape toti habar n-au sa cante, de fapt este tot o maniera de a cersi. In Plainpalais unde au loc tot felul de manifestatii comerciale, piata de legume, marché aux puces, luna park etc. misuna de tigani. Dimineata se intalnesc cu zecile pe incinta terenului afectat copiilor unde ocupa toate bancile, acolo unii dintre ei petrec toata ziulica tolaniti pe banci cu canetele de bere, aici se imbata si adesea se cearta, ba se mai si bat cateodata, ce-i la gura lor numai noi romanii intelegem, elvetienii privesc consternati dar nimeni nu chiama politia, desi repet acolo este un loc destinat copiilor. Eu nu am vazut niciodata o politie agresiva cum o descrieti dumneavoastra. Este adevarat ca a fost o perioada cand politia le confiscau banii cersiti contra chitanta, dar dupa o dezbatere in parlamentul Genevei s-a hotarat sa le restitue banii, cei care au avut chitanta au primit banii inapoi, restul cu zecile au revendicat sume mari pretinzand in mod mincinos ca politistii nu le-a taiat chitanta. Nu este cazul sa afirm ca tiganii nu au venit aici sa caute de lucru. Desigur nu ei sunt singuri care fac rele, sunt georgienii mai rai care sparg apartamente, sunt tiganii iugoslavi care vin din Franta vecina, ataca, fura si pleaca. Ai nostri sunt cersetori si hoti de buzunare. In Elvetia unde traiesc de treizeci de ani sunt aproape trei milioane de straini, oameni care au muncit din greu si cinstit si la care Elvetia le-a oferit o viata decenta. Problema tiganilor apartine Romaniei. Invazia lor pe tot continentul European a polarizat sentimentele fata de Romania. Problema este grava si complexa. Care sunt ziarele din Geneva de unde va informati, numiti-le, iar cu amenzile sa fim seriosi, nu achita tigani nici-o amenda.