Fidelitatea românească la cea a suta "Îmbrăţişare" diplomatică a Elveţiei

Fidelitatea românească la cea a suta "Îmbrăţişare" diplomatică a Elveţiei

Trimis de aliona la Joi, 05/12/2011 - 00:06

Un eveniment de amploare a adunat personalităţi ilustre a două popoare la serata de aniversare a centenarului de relaţii diplomatice dintre Elveţia şi România.


Ambasada României în Elveţia şi Consulatul onorific român din Lugano a organizat în 16 aprilie 2011, în Palazzo dei Congressi Lugano, o manifestare la nivel diplomatic-cultural, sub egida căreia s-au întrunit demnitari de stat, oameni de artă, promotori ai culturii şi valorilor naţionale româneşti şi elveţiene: Viorel Badea (senator, Parlamentul României), Eugen Tomac (secretar de stat, Guvernul României, Departamentul pentru Românii de pretutindeni), Doina Ofelia Melinte (preşedinte, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret), Claudiu M. Florian (secretar I, prim-colaborator, afaceri politice, Ambasada României în Elveţia), Marinela Somazzi-Safta (consul onorific al României în Lugano), Dan-Horia Maxim (ministru consilier, afaceri economice), Ignazio Cassis (parlamentar elveţian, consilier naţional), Renato Pamini (reprezentantul oraşului Lugano) ş.a.

Consulul României în Lugano, ES doamna Marinela Somazzi-Safta, a deschis ceremonia cu un discurs în limba italiană, sensibilizând publicul prin afinitatea lingvistică a limbilor română şi italiană şi prin latinitatea şi descendenţa poporului român, "căci de la Râm ne tragem"...

Ambele naţiuni s-au întâlnit 100 de ani mai târziu, după ce au pus piatra de temelie a unei fortăreţe cultural-spirituale şi au manifestat respect mutual, pentru a realiza că acea ştampilă aplicată de un centenar a unificat două state, a fost dovada propriei capacităţi a două popoare de a se trata cu prietenie, de-a lungul anilor; a fost voinţa de a se cunoaşte reciproc. Colaborarea dintre cele două naţiuni se datorează ministrului plenipotenţiar, Nicolae Cantacuzino, care a prezentat prima misiune diplomatică a României în Elveţia.

Doamna Consul a trecut în revistă sinteza relaţiilor României cu Elveţia:
- 22 iunie 1875: semnarea primului acord comercial româno-elveţian.
- 30 martie 1878: semnarea Convenţiei comerciale româno-elveţiene.
- 14 februarie 1880: semnarea Tratatului consular care prevedea stabilirea de consulate pe teritoriul celor două ţări.
- 1891: România deschide primele consulate onorifice în Elveţia la Berna, Geneva şi Zürich.
- 9 mai 1911: crearea primei misiuni diplomatice a României în Elveţia, cu gradul de Legaţie. Nicolae Cantacuzino, ministru plenipotenţiar, a prezentat scrisorile de acreditare la 16 iunie 1911.
- 12 septembrie 1916: deschiderea primei misiuni diplomatice elveţiene în România.
- 27 noiembrie 1962: solicitarea de transformare a Legaţiei române în Elveţia în ambasadă.
- 3 decembrie 1962: Vasile Dumitrescu este numit ambasador al României în Elveţia.
- 29 decembrie 1962: transformarea Legaţiei elveţiene de la Bucureşti în ambasadă; Emil Bisang devine primul ambasador al Elveţiei în România.
- 1962 - prezent: funcţionează Ambasada României la Berna şi Ambasada Elveţiei la Bucureşti.

De asemenea, au fost aduse sincere mulţumiri Comunităţii româno-ortodoxe din Elveţia, precum şi altor organizaţii şi asociaţii româneşti care funcţionează pe teritoriul Elveţiei.

La eveniment a fost aşteptată şi ES doamna Victoria Ionuţaş – consul al Republicii Moldova în Italia.

Domnul Cassis, reprezentant al autorităţii politice, consilier naţional, a militat în discursul său pentru realizarea obiectivului generațiilor trecute, prezente și viitoare de fortificare şi consolidare a relaţiilor bilaterale helveto-româneşti şi a notificat un parcurs istoric în evoluţia evenimentelor din Marea Românie: anul 1900 se caracterizează prin migrarea multor elveţieni spre România, Ticino fiind considerat unul dintre cantoanele foarte sărace, majoritatea locuitorilor fiind viticultori. Comerţul între Elveţia şi România a durat până la declanşarea celui de-al doilea război mondial, care s-a soldat cu o pauză până la căderea zidului din Germania; mai târziu, au fost preluate aceste legături prin proiecte în domeniul sănătăţii şi al finanţării spitalelor, recent decurg proiecte de construcţii şi telecomunicaţii.

ES domnul Claudiu Florian, un adevărat culturolog, istoriolog, diplomat şi politolog, a menţionat situaţia inedită de a se afla în acest colţ de ţară: "Dincolo de evenimentul care ne reuneşte în această seară aici", crede domnul Claudiu Florian, "este că suntem reprezentanţii a două ţări, care pot fi denumite, după o anumită definiţie dată într-un anumit timp, şi în continuare fiind - România şi poporul român".

Ceea ce necesită a fi descoperit la România, de către toate ţările, ar fi latura spirituală: un exemplu de bogăţie şi sete spirituală a poporului român, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o reprezintă Transilvania. Românii din Transilvania erau absolut conştienţi de originea lor latină prin mişcarea culturală a Şcolii Ardelene.
 
Un simplu ţăran, Badea Cârţan, a avut acea flacără lăuntrică de a merge în pelerinaj de trei ori pe jos până la Roma pentru a vedea Columna lui Traian şi Istoria cuceririi Daciei de către romani, de acolo întorcându-se, de fiecare dată, cu desagii plini cu cărţi, pe care îi trecea clandestin peste munţi, în Transilvania. Aşa percepea el modul de iluminare a semenilor săi, despre originea latină a poporului român. Aşa a pornit un simplu ţăran să descopere aceste origini şi să sensibilizeze întreg neamul românesc.

România a fost comparată de-a lungul istoriei cu o "insulă de latinitate într-un ocean slav".  Referitor la Elveţia, se poate spune, în mod paradoxal sau nu, că este o "insulă de latino-germanitate într-un ocean latino-german".

"În secolul al XIX-lea, mulţi cetăţeni elveţieni găseau drumul spre România, dintr-un motiv care, 100 de ani mai târziu, mulţi cetăţeni români găsesc drumul către Elveţia: anume acel al sărăciei", - este un moment şi un ciclu istoric care se va termina din punct de vedere material - crede domnul prim-colaborator al Ambasadei.

"Ca român care înţelege limba italiană", conform propriei exprimări, reprezentantul Ambasadei Române la Berna, ES domnul Claudiu Florian, s-a încumetat să dea citire mesajului de salut al domnului ambasador, ES Ionel Nicu Sava, în limba italiană.

România este ţara care oferă braţ de ajutor tuturor – cu o "Îmbrăţişare - Abbraccio" caldă românească ne-a cuprins, pe toţi cei prezenţi în Palazzo dei Congressi Lugano, artista de origine română Ioana Butu şi muzicianul Daniele dell'Agnola.

Amintiri evocate pe fondalul unui folclor românesc acompaniat şi îngrijit de Daniele dell’Agnola, o istorie narată despre perioada comunismului în România, unde natura eratică a procesului luării deciziilor, gustul pentru proiecte economice grandioase au sfârşit prin a împinge ţara la dezastru şi au născut o societate în care supunerea a luat locul demnităţii – amintiri şocante, dezastru economic adânc şi condiţii de trai cele mai inumane retrăite prin prismă scenică: România comunistă văzută prin ochii de copil ai Ioanei Butu – o piesă teatral-muzicală cu un repertoriu de Maria Tănase, sub regia Silvanei Gargiulo.

La finele "Îmbrăţişării" diplomatice şi teatrale, a avut loc şi una culinară – un Apèro cu degustare de vinuri româneşti şi diferite tipuri de brânză elveţiană şi degustare de vinuri elveţiene cu diferite tipuri de mezeluri româneşti.


Notă de reflecţie:
Unitatea naţională românească este deziderat comun al întregului neam românesc; sensibilizarea întregii populații române va fi un exemplu viabil de bună practică europeană a reunirii românilor de pretutindeni.

 
Republica Moldova este şi ea în aşteptarea unei "Îmbrăţişări" din partea României. Aceasta este prima inițiativă care angrenează organizații de pe ambele maluri ale Prutului într-un efort la nivel național. Pe parcursul anilor 2011 și 2012, Platforma Civică Acțiunea 2012 va desfășura campanii și manifestări publice de informare și sensibilizare a întregii populații din cele două state românești, cu obiectivul de a conștientiza necesitatea realizării unității naționale. Pe 16 mai 2012 se împlinesc 200 de ani de când Principatul Moldovei a fost rupt în două, iar partea lui de Răsărit a fost anexată Imperiului Rus. (www.actiunea2012.ro)



Autor: Aliona Dosca, doctor în ştiinţe, cercetător ştiinţific (Universitatea Lucerna)
Comitetul de conducere (Comunitatea moldavă în Elveţia)
Membru activ al Organizaţiei ,,Prietenii Republicii Moldova” din Elveţia (Verein ,,Freunde der Republik Moldau”)

Imagini: Virginia Gaus

 

 



 

 



 

 



 

 

 

 

Toate pozele aici


Add comment

Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii

 


 Despre noi    Termeni de utilizare    Abonarea la ştiri    Donaţii    Implică-te şi tu!    Contact         Hosting by