Parohia ortodoxă din Zürich

Cu puţin timp īn urmă, am aflat că īn Zürich există o parohie ortodoxă. Locuiesc aici de mulţi ani, am īntīlnit sporadic romāni, dar n-am cunoscut nici un fel de comunitate. Săptămīna trecută, una dupa alta, am fost la un botez şi la hramul parohiei.

Preotul Romică Nicolae Enoiu şi preoteasa Milica Enoiu sunt tineri. Este sīmbătă după-amiaza şi se pregăteşte botezul. Īn cripta bisericii catolice Sfīnta Katerina din nordul Zürich-ului, aranjamentul simplu şi modern īncepe să se modifice. Acoperăminte strălucitoare sīnt aşezate pe pupitre iar deasupra lor se pun icoane ortodoxe. Vreau să ajut şi din nebăgare de seamă urc o treaptă. Simt cum tīnarul care ajută preotul se uită foarte neliniştit īn ochii lui după ajutor, neīndrăznind să-mi spună direct ce gīndeşte. Cu blīndeţe preotul īmi explic㠄Stiţi la noi, la ortodocşi, femeile nu au voie īn altar“. „Pardon“ … spun stīnjenită. Īmi dau seama că treapta aceea simplă şi modernă marchează de fapt altarul şi ar trebui considerată o catapeteasmă. „Ştiu. Şi eu sunt ortodoxă, bunicul meu a slujit ca preot 60 de ani īntr-un sat de munte īn judeţul Argeş“ īncerc să mă disculp. Dar īn acelaşi timp, neīndrăznind nici eu să spun ce gīndesc, mă īntreb cīt de importante sunt oare aceste reguli omeneşti faţă de adevărata credinţă, adevărata convingere, adevăratul respect pentru divinitate.

Pe peretele lateral punem un drapel romānesc, se aprind cīteva lumīnări iar atmosfera este gata pentru prunc şi alaiul său bicultural. Tatăl zīmbitor, săritor şi elveţian aduce apă caldă īn cristelniţă. Mama frumoasă, elegantă şi romāncă pregăteşte „păgīnaşul“ şi botezul īncepe. Totul se desfăşoară conform regulilor. Preotul slujeşte cu atenţie, dăruire şi din cīnd īn cīnd, şoptit, explică fiecăruia ce trebuie să facă. Īn cele din urmă Adrian e creştinat şi toată lumea este mulţumită. Se mănīncă tartine cu zacuscă, se bea vin. Străbunica pruncului, elveţiancă, īşi revine cu greu din uimirea de a-l fi văzut gol-goluţ īn cristelniţă şi de fi asistat la o slujbă de aproape o oră: „La noi durează doar vreo zece minute“.

A doua zi merg iar la biserică. Se sărbătoreşte hramul „Sf. Nicolae“ şi un an de la crearea parohiei. Cripta este plină şi lumea continuă să vină, slujba este ţinută de preotul paroh iar preoteasa şi cīteva tinere dau cu evlavie sinceră răspunsurile cīntate. Se respiră ortodoxie.

După slujbă, lumea se adună īntr-o sală din apropiere pentru a face cunoştinţă, a vorbi şi a se īnfrupta din bunătăţile „cu dezlegare la peşte“ aduse de fiecare. Se spune o rugăciune, se binecuvīntează şi fiecare īşi alege un loc la masă. Eu īl aleg līngă preot ca să īl pot īntreba despre parohie. „Nu a fost uşor. Am bătut la multe porţi pīnă să găsim această criptă. Dumnezeu ne-a ajutat să fim primiţi gratuit. Pentru moment īmpărţim spaţiul cu o comunitate italiană şi slujim din două īn două săptămīni. Orice parohie ortodoxă de peste hotare se află īn dependenţă canonică de o mitropolie, Elveţia revine celei de la Paris. Mitropolitul nostru este IPS Iosif Popa.

La slujba de inaugurare a parohiei noastre acum un an a luat parte episcopul vicar al Mitropoliei, PS Siluan. Am pornit cu 40-50 de enoriaşi iar numărul creşte continuu“ īmi spune cu vizibilă mīndrie. Este deschis, prietenos şi foarte doritor să comunice. Īi spun că dacă ne ajută Dumnezeu povestea parohiei va apare īntr-un ziar din Romānia. Atunci īşi lasă mīncarea de o parte şi-mi dedică cu īnsufleţire toată atenţia. „Chiar aşa? īntreabă interesat, „eu citesc mult pe internet, „Dilema“, „22-ul“, „Formula As“ vreau să fiu la curent. Vă rog mai notaţi ceva important: aici ne bazăm īn mare măsură pe tineri, dintre care cel puţin trei sferturi sīnt licenţiaţi. Zürich-ul este un centru universitar renumit pe plan internaţional şi atrage mulţi doctoranzi. Aici cred că avem vreo doisprezece, īn matematică, fizică sau chimie şi avem multe cupluri tinere. De la Paşti pīnă acum am avut 7 botezuri, peste două săptămīni mai am unul şi īn ianuarie altul. Aşa ceva e rar uneori chiar şi īn Romānia“ spune cu entuziasm. „Ştiţi? aceasta este singura parohie romānă din spaţiul de limbă germană al Elveţiei, mai sunt două īn Geneva, una īn Lausane, una īn Sion şi una īn Lugano. Avem un consiliu parohial foarte activ, alcătuit din laici, epitropul este un arhitect plecat de 38 de ani din Romānia. După sărbători ne punem serios pe treabă şi īncercăm să găsim un teren ca să construim propria biserică, una de lemn, maramureşeană. Sunt multe de făcut. Am īnceput să alcătuiesc şi o bibliotecă parohială, de fiecare dată cīnd vin din Romānia aduc cărţi noi, oricine poate īmprumuta. Cu şederea aici e dificil, Elveţia e o ţară restrictivă. Deocamdată am permis pentru studii. Cu timpul sper să obţin de la autorităţi recunoaşterea ca slujitor de cult, odată recunoscut, voi avea un statut important“. Apoi mai aflu că preoteasa, modesta cīntăreaţă din biserică, şi-a luat doctoratul īn farmacie īn Franţa, la Nancy şi este cercetător ştiinţific la Universitatea din Zürich.

Īnainte de a pleca mai arunc din uşă o ultimă privire. Las īn urmă o mulţime veselă, zgomotoasă īn care īntr-adevăr predomină tinerii. Fiecare are povestea sa, fiecare este o piesă dintr-un puzzle care nu se va mai recompune niciodată īn forma iniţală, fiecare - suspendat mental şi emoţional īntre „aici“ şi „acolo“ - īşi construieşte cu grijă bucăţica lui de mulţumire, īmplinire şi legătură cu spiritualitatea. Doamne Ajută!



Ultima actualizare: 18 decembrie 2009



īnapoi prima pagină