Interviu
Interviu cu poetul francez de origine peruană FERNANDO TORRES-GARCIA
Autor Daniela Voicu
Viaţa ca un etern al descoperirii
DANIELA VOICU: Domnule Fernando Torres – Garcia cum aţi debutat ca artist ?
FERNANDO TORRES-GARCIA: Arta a venit de tânăr. Scriam încă de la vârsta de 15 ani, dar jurnalul meu nu îl arătam nimănui, pentru că eram o persoană secretă. Unele dintre aceste poeme le-am publicat în prima carte,” Viaje de olvidos” 2007 în Peru, ediţie bilingvă spaniolă– franceză. Pictura a început prin 1983, pictam în Peru, dar era pentru recreere. În Paris am înţeles că este o altă latură a sensibilităţii mele, ca o formă de exprimare. Dansul mă încantă la fel ca şi pictura, ca şi poezia, am descoperit că pot dansa salsa, apoi în 1989 am învăţat tangoul la Paris.
Iubesc cele trei forme de exprimare. Mă pot exprima cu intensitate, cu bogăţia cromatică pe care fiecare artă o necesită.
D.V.: Ce vă consideraţi mai mult: pictor, poet sau dansator?
FERNANDO TORRES-GARCIA: Două perioade din viaţa mea mă definesc: una în care m-am exprimat în tablouri mici, iar a doua , din 1986 când am început să pictez în format mare.
Sunt eu însumi, folosind diferite forme de exprimare, atingând o formă sensibilă, un ritm, o culoare. Ca să te poţi exprima, trebuie să găseşti culoarea, respiraţia. Sunt perioade pentru care am pictat mai mult, sau altele în care am scris mai mult.
Nu mă închid în această lume de creaţie. Actul de creaţie fiind un act solitar, nu am sentimentul că sunt singur, deoarece subiectele vin din viaţa reală.
Sunt eu însumi: pictura , poezia, dansul. Scriu lucruri care mă inspiră din ceea ce citesc… Dacă merg la dans şi văd cum lumea dansează, improvizez şi dansez…
Sunt eu insumi: poet, pictor şi dansator în egală măsură.
D.V: Cât se scrie şi cât se citeşte în Franţa?
FERNANDO TORRES-GARCIA: Se spune că lumea nu citeşte, dar în final, lumea citeşte. Concret în Franţa în luna septembrie s-au vândut mai mult de 500 de apariţii, apoi în iunie – iulie alte 500 de noi titluri. Este o producţie imensa de carţi. Există această ofertă pentru că şi cererea este mare. Sunt două tipuri de poezie care sunt publicate official. În Paris cunosc un poet peruan care publică făra a fi ajutat financiar. Deci sunt persoane care publică independent. Această lume a poeţilor publicaţi official, este o comoară, iar poezia franceză contemporană mi se pare o bogăţie surprinzătoare, dar şi poezia latină, americană este excelentă.
D.V.: Care credeţi că este destinul scriitorului?
FERNANDO TORRES-GARCIA: Scriitorul nu se va schimba, va trebui să scrie istorii, să inventeze, să relateze. Scriitorul deţine mai multe căi prin care işi exprimă ideile: online, direct cu cititorul, sau scrisul de mâna, care nu se mai utilizează foarte mult. Eu scriu . Am poeme pe care nu le public încă online, iar în primăvară voi începe să pictez din nou. Momentan lucrez la un proiect pentru o nouă carte despre un pictor renascentist.
D.V.: Ce ar fi viaţa fără artă?
FERNANDO TORRES-GARCIA: Este imposibil să existe viaţă fără artă, deoarece viaţa este artă şi cultură. Necesită totul. Arta şi cultura sunt ceea ce trebuie să respectăm ca să trăim.
D.V.: Credeţi într-o renaştere globală a literaturii şi a artei ?
FERNANDO TORRES-GARCIA: Fără îndoială mereu va fi artă. Suntem creatori, fiecare epocă are renaşterea ei, mai ales în această epocă modernă.
D.V.: Cine vă insipiră ?
FERNANDO TORRES-GARCIA: Muzica barocă, Bach, italiană, franceză, din literatură foarte mulţi scriitori, filosofi ca şi din pictură … pictura care mă inundă de sentimente… muzica baroca vine, te atinge, te face să simţi lucruri intense, este ca un aliment al sufletului pentru mine… Toate acestea mă inspiră în actul de creaţie.
D.V.: Ce este viaţa pentru dumneavoastră?
FERNANDO TORRES-GARCIA: Pentru mine, viaţa este un etern al descoperirii.
Daniela Voicu
Paris, Ianuarie 2010
Pictură în ulei 1m/1m, 1995, Fernando Torres – Garcia