Interviu cu poetul francez de
origine peruană FERNANDO TORRES-GARCIA

Autor Daniela Voicu

Viaţa ca un etern al descoperirii

DANIELA VOICU: Domnule Fernando Torres –
Garcia   cum aţi debutat ca artist ?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Arta a venit de tânăr.
 Scriam încă de la vârsta de 15 ani, dar jurnalul meu nu îl arătam
nimănui, pentru că eram o persoană secretă. Unele  dintre aceste 
 poeme  le-am publicat  în  prima carte,” Viaje de olvidos”
2007 în Peru, ediţie bilingvă spaniolă– franceză.  Pictura a început 
prin 1983,  pictam în Peru, dar era  pentru recreere. În Paris am
înţeles  că este o altă latură  a sensibilităţii mele, ca o formă de
exprimare. Dansul mă încantă la fel  ca şi pictura,  ca  şi poezia, am
descoperit  că pot dansa salsa, apoi  în 1989 am învăţat tangoul la
Paris.

Iubesc cele trei forme de exprimare. Mă pot exprima cu intensitate,
cu bogăţia  cromatică pe care fiecare artă o necesită.

D.V.:  Ce vă  consideraţi mai mult: pictor, poet sau
dansator?

FERNANDO TORRES-GARCIA:   Două perioade din viaţa
mea  mă definesc:  una în care m-am exprimat în  tablouri mici, iar  a
doua , din 1986  când  am început să  pictez  în format mare.

Sunt eu însumi, folosind  diferite forme de exprimare, atingând o
formă sensibilă, un ritm, o culoare. Ca să te poţi exprima, trebuie să 
găseşti  culoarea, respiraţia. Sunt perioade pentru care  am pictat mai
mult, sau  altele în care am scris mai mult.

Nu mă închid în această  lume de creaţie. Actul de creaţie  fiind un
act  solitar, nu am sentimentul că  sunt singur,  deoarece  subiectele 
vin din viaţa reală.

Sunt eu  însumi: pictura , poezia, dansul. Scriu lucruri care  mă
inspiră  din ceea ce citesc… Dacă merg  la dans şi văd cum lumea
dansează, improvizez şi dansez…

Sunt  eu insumi: poet, pictor şi dansator în egală măsură.

D.V: Cât se scrie şi cât se citeşte  în Franţa?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Se spune  că lumea nu
citeşte, dar în final, lumea citeşte. Concret în Franţa   în luna
 septembrie   s-au  vândut mai mult  de 500  de apariţii,  apoi în iunie
– iulie alte 500 de noi titluri. Este o producţie imensa de carţi.
Există această ofertă   pentru că  şi cererea este mare. Sunt două
tipuri de poezie care sunt publicate official. În Paris cunosc un poet
peruan care publică făra a fi ajutat  financiar. Deci sunt persoane care
publică independent.  Această lume  a poeţilor publicaţi  official,
este o comoară,  iar poezia franceză contemporană mi se pare o bogăţie
 surprinzătoare, dar şi  poezia latină, americană este excelentă.

D.V.:  Care credeţi că  este destinul scriitorului?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Scriitorul nu se va schimba,
va trebui  să scrie istorii, să inventeze, să relateze.  Scriitorul
deţine  mai multe căi  prin care işi  exprimă ideile: online, direct cu
cititorul, sau scrisul de mâna, care nu se mai utilizează foarte mult.
Eu scriu .  Am poeme pe care  nu le public încă online, iar în primăvară
voi începe să pictez din nou. Momentan  lucrez la un proiect  pentru o
nouă carte  despre un pictor renascentist.

D.V.:  Ce  ar fi viaţa fără  artă?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Este imposibil să existe
viaţă fără artă, deoarece viaţa este artă şi cultură. Necesită totul.
Arta  şi cultura  sunt ceea ce trebuie să respectăm  ca să trăim.

D.V.:   Credeţi într-o renaştere globală a literaturii
şi a artei  ?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Fără îndoială  mereu va fi
artă. Suntem creatori,   fiecare epocă  are  renaşterea ei, mai ales  în
această epocă modernă.

D.V.:  Cine vă insipiră ?

FERNANDO  TORRES-GARCIA: Muzica barocă,  Bach, 
italiană, franceză, din  literatură  foarte  mulţi scriitori, filosofi
ca şi din pictură … pictura care mă inundă  de sentimente… muzica baroca
vine, te atinge, te face să simţi lucruri intense, este ca un aliment
al sufletului pentru mine… Toate acestea mă inspiră în actul de creaţie.

D.V.:  Ce este viaţa  pentru dumneavoastră?

FERNANDO TORRES-GARCIA: Pentru mine, viaţa  este un
etern al descoperirii.

Daniela Voicu

Paris,  Ianuarie 2010

Pictură  în ulei 1m/1m, 1995, Fernando Torres – Garcia