Interviu cu Raluca Ciulei- Despre cum implicarea activă aduce schimbarea

Interviu cu Raluca Ciulei- Despre cum implicarea activă aduce schimbarea

Trimis de Livia B la Mie, 03/09/2016 - 08:40

The interview is available in English as well.

 

Sâmbătă la prânz, într-o cafenea din Zürich, o mână de entuziaști punea țara la cale. Așa am găsit-o pe Raluca Ciulei, o persoană cu inițiativă și viziune, de la care avem de învățat și la ale cărei proiecte ne putem aduce cu toții un aport.

 

Casa-Romanilor.ch (C.R.): Am făcut cunoscută inițiativa ta de a ajuta copiii din zonele defavorizate printr-un proiect de educație non-formală. Acum suntem curioși să aflăm mai multe despre tine.
Raluca Ciulei (R.C.): În prezent lucrez ca analist la o companie energetică în Berna, după un lung periplu în lumea largă, început la vârsta de 16 ani în Germania pentru tenis de performanță și continuat în SUA unde am avut șansa să studiez la o universitate Ivy League, susținută de bursă de merit. Am făcut vreme de 2 ani înconjurul lumii pentru tenis profesionist, iar într-un final am ajuns în Elveția unde am studiat matematica și unde în prezent locuiesc.

 

Este ceva ce vine din mine și care a fost mereu în mine - un imbold, un impuls, o viziune să aduc o schimbare acolo unde simt ca este nevoie ea, schimbare ce va ajuta multă lume pe termen lung.


C.R.: Tu nici 18 ani nu ai apucat să trăiești în România- comparabil mai puțin decât majoritatea românilor din Elveția, abia aterizați aici pentru muncă sau studii. Ce te determină să faci lucruri pentru țara natală?
R.C.: Este ceva ce vine din mine și care a fost mereu în mine - un imbold, un impuls, o viziune să aduc o schimbare acolo unde simt ca este nevoie ea, schimbare ce va ajuta multă lume pe termen lung. România are nevoie de schimbare. Cred că în Romania, și de altfel în orice societate sau comunitate în lumea aceasta, dacă începem prin a avea grijă de copiii ei, putem spera la o schimbare în bine. Iar eu îmi doresc să încep cu copiii sărmani, cei cu care soarta nu a fost așa de darnică.

 

 

Raluca (dreapta) cu Laurențiu și Livia.  Fotografie realizată de Mădălina Tenea

 

C.R.: Ai antecedente antreprenoriale? Să pornești un proiect de o astfel de anvergură de la zero necesită o oarecare doză de curaj și ambiție, lucruri pe care nu orice student al unei universități de top sau nu orice performer le are.
R.C.: Nu am mai întreprins astfel de proiecte, dar tot ce am realizat în viața mea am realizat prin forțe proprii, fără ajutorul nimănui, am învățat făcând. Totul a venit din mine și tot ce mi-am dorit și am simțit, am pus în aplicare. Întotdeauna am simțit că la un moment dat, din inițiativa mea, voi porni și așa ceva.

...dacă vrei să aduci o schimbare într-un loc, trebuie să începi prin a avea grijă de copiii locului. Printr-o participare activă, pe un timp îndeajuns de îndelungat- pentru a avea impact, progresul va fi vizibil.

C.R.: Felicitări! Acum spune-ne ceva mai mult despre proiect, despre viziunea ta.
R.C.: Așa cum spuneam mai sus, simt că dacă vrei să aduci o schimbare într-un loc, trebuie să începi prin a avea grijă de copiii locului. Printr-o participare activă, pe un timp îndeajuns de îndelungat- pentru a avea impact, progresul va fi vizibil.
Pe viitor, mi-aș dori ca această idee și proiectul în sine să se răspândească.

 

C.R.: Este un proiect complex, de educație non-formală. Poți dezvălui câteva detalii?
R.C.: În această etapă a proiectului, programul nu este strict stabilit, dar activitățile care se vor desfășura vor permite copiilor să se bucure, să se descopere pe sine și să învețe lucruri pentru viața lor. Învățarea se va face prin propriile experiențe pe care sperăm să le putem înlesni. De asemenea, copiii vor învăța din exemplele pe care le vom da noi, voluntarii coordonatori, prin noi, prin felul în care ne purtăm cu noi înșine și cu ei, prin felul în care lucrăm, prin felul în care suntem. Prin joc, prin sport, prin interacțiunile cu noi și dintre ei, prin călătorii, copiii vor începe să se descopere pe ei și bogăția ce se află în interiorul lor, vor învăța să se ajute și să se susțină unul pe celălalt, vor învăța să aibă grijă de mediul înconjurător și de comunitatea lor. Chiar ei vor dicta încotro vor să meargă, ce ar vrea să învețe, noi doar încurajându-i să descopere singuri lucruri.

 

Educația cum am trăit-o noi livrează răspunsuri, impune algoritmi de rezolvare, se bazează mult prea mult pe teorie- în contrast, această nouă formă, permite copiilor să capete încredere în sine, să devină autonomi ajungând la răspunsuri la propriile întrebări, cu entuziasm, curaj, creativitate și curiozitate. 


C.R: De unde întreaga idee de educație non-formală?
R.C.: Experiența mea la facultățile de elită la care am fost, experiența din câmpul muncii și cea cu oamenii cu care am interacționat de-a lungul vieții, mi-au arătat că educația și societatea în ziua de azi ne impun prea multe restricții, reguli și crezuri despre ce e bine sau nu să facem, reguli care ne suprimă creativitatea, curajul, entuziasmul, ne înrobește libertatea, ne transformă în competitori și în sclavi ai muncii până ne îmbolnăvim și realizăm că alta ar fi trebuit să fie calea cea bună. Propria mea experiență stă, așadar, în spatele ideii mele. Pentru a vedea exemple de educație alternativă, am asistat la ore în cadrul școlii Steiner/Waldorf (orientate pe educație autonomă) și la programe de învățare naturală în școlile LAIS, unde copiii sunt încurajați să descopere totul singuri, în ritmul lor, să se învețe unul pe celălalt. Cred că educația din ziua de azi se bazează prea mult pe teme impuse, fără a da frâu liber curiozității pe care copiii o au. Educația cum am trăit-o noi livrează răspunsuri, impune algoritmi de rezolvare, se bazează mult prea mult pe teorie- în contrast, această nouă formă, permite copiilor să capete încredere în sine, să devină autonomi ajungând la răspunsuri la propriile întrebări, cu entuziasm, curaj, creativitate și curiozitate. Copiii nu trebuie întrerupți, nu putem continua să le tăiem elanul. Pedagogii au rolul doar de a-i observa și a-i ghida, eventual răspunzându-le cu o altă întrebare atunci când sunt în impas.

 

C.R.: Crezi că această abordare ar avea succes în România pentru că reușește să contrasteze foarte bine metodele deja aplicate și chiar lipsa de profesionalism dintr-unele straturi ale sistemului educațional?
R.C.: Cred că educația non-formală are efect indiferent de ce societate vorbim. Și în lumea vestică și în România ideea de succes ar trebui redefinită: nu le putem repeta continuu că dacă vor fi -de pildă- medici, vor fi oameni realizați. Câtă vreme faci ce te pasionează și ții vie dorința de a explora, ai succes în ceea ce faci și ești la rându-ți o persoană de succes. Poate că asta ar fi calea către o lume cu mai puține depresii, cu oameni care nu sunt constrânși să urmeze o profesie, care își aleg liber drumul în viață.

 

Practic, acești copii au doar bogăția din ei și bucuria de a se avea unul pe celălalt. 

 

C.R.: Dar atunci de ce se aplică programul în zonele defavorizate?
R.C.: Copiii de aici au parte poate de atât de puțin suport, sunt aproape ignorați de societate- care uneori îi privește doar din prisma unei statistici, văd atât de puțin din lumea aceasta mare. Practic, au doar bogăția din ei și bucuria de a se avea unul pe celălalt. Vrem sa îi ajutăm să descopere tocmai aceste două lucruri pentru a deveni mai târziu încrezători în sine și auto-suficienți, pentru a se avea unul pe celălalt.

 

Țin toate evidențele și voi demonstra oamenilor că banii ajung unde trebuie să ajungă.


C.R.: Cum pot susține cei interesați proiectul în acest stadiu?
R.C.: Fiind prima dată când organizăm acest program, contăm pe ajutorul unei asociații din România, Tășuleasa Social, care ne va pune la dispoziție locuri de cazare, masă, pădure pedagogică, voluntari ș.a. Toate acestea ne vor costa 35 de euro pe zi, pe copil. Voi merge acolo săptămâna viitoare personal să cunosc oamenii, să văd facilitățile care ne vor fi puse la dispoziție si să stabilesc programul pentru cei 30 de copii pe care îi vom avea în grijă. Pentru cei 5500 euro necesari concretizării proiectului, am pus la rându-mi 1500, au contribuit și alții cărora le mulțumesc din suflet, așa încât în momentul de față mai este nevoie de 3400 euro. Țin toate evidențele și voi demonstra oamenilor că banii ajung unde trebuie să ajungă. Contribuțiile cu jucării și hăinuțe, sunt de asemenea bine-venite; sau de ce nu, cu un contact către un posibil sponsor.

 

Mai multe despre proiect și despre Raluca găsiți pe site-ul ei:
http://www.ralucaciulei.com/projects.html

 

Puteți aduce donații în bani aici
https://www.indiegogo.com/projects/active-support-of-underprivileged-chi...

 

Și puteți lua legătura cu Raluca direct aici http://www.ralucaciulei.com/contact.html

 

Interviu realizat de Livia Bălăcescu

Zürich, martie 2016

Add comment

Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii

 


 Despre noi    Termeni de utilizare    Abonarea la ştiri    Donaţii    Implică-te şi tu!    Contact         Hosting by