Karin Hender: "Doresc să termin cu succes diploma pedagogică"

"Doresc să termin cu succes diploma pedagogică"
Interviu cu Karin Hender - studentă la conservatorul din Zürich, clasa de violă a profesorului Michel Rouilly

- De unde veniţi din România, de cît timp vă aflaţi în Zürich şi cum aţi ajuns aici ?
- Sunt originară din Bucureşti. Dorinţa de a studia la un conservator renumit mi-a îndreptat paşii spre Zürich. În urma unui examen de admitere, în vara anului 2001, am fost acceptată pentru a studia la Conservatorul din Zürich ("Hochschule für Musik und Theater Zürich"). Am început studiul în toamna anului 2001 - dată de la care mă aflu în Zürich. Am beneficiat de o bursă de studii din partea unor fundaţii din Elveţia.

- Care sunt impresiile dumneavoastră cu privire la acest oraş, aţi putea face o scurtă paralelă cu oraşul dumneavoastră natal ?
- Este foarte greu de făcut o comparaţie între cele două oraşe. Fiecare are farmecul său aparte.

- Studiaţi viola la conservator. Ce fel de pregătire muzicală aţi avut înainte de a începe studiul la acest instrument, ce motivaţii au stat în spatele hotărârii de a studia viola ?
- Am urmat şcoala de muzică nr. 1 (1989-1996), apoi liceul de muzică "George Enescu" (1996-2000). La vârsta de 8 ani, am început studiul viorii. Dupa 6 ani, am "schimbat" instrumentul şi am trecut la violă pentru că mi-a plăcut mai mult sonoritatea şi m-am simţit atrasă de multitudinea de posibilităţi de a lucra cu sunetul acestui instrument.

- Cum aţi rezuma în câteva cuvinte felul în care sunt organizate cursurile la conservator ?
- Două aspecte apreciez foarte mult la sistemul de învăţământ din Zürich. În primul rând, orientarea susţinută a cursurilor spre partea practică. De exemplu, la cursul "Teoria muzicii", pe lângă însuşirea cunoştinţelor teoretice, dictatul muzical se bazează pe exemplele din sala de concert (cum ar fi un anumit număr de măsuri dintr-o sinfonie, concert sau suită) şi nu pe o compoziţie a unui profesor. Pentru un dictat melodic, armonic sau polifonic, se foloseşte aparatura hi-tech. Pentru solfegiu este folosită literatura de canto. În acest fel, la cursul de "Teoria muzicii" instrumentiştii pot face o trecere prin istoria muzicii vocale. În plus, exemplele pentru solfegiu sunt extrem de variate: de la literatura de muzică bisericească până la a doua şcoală vieneză: Schoenberg, Berg şi Webern.

În al doilea rând apreciez libertatea acordată fiecărui student în parte de a alege şi planifica cursurile pe parcursul studiului. Nu suntem obligaţi să urmăm aceleaşi cursuri. Avem un anumit număr de cursuri de parcurs pe întreaga durată a studiului dar ele pot fi alese şi planificate în funcţie de interesele pe care ni le dezvoltăm pe parcurs. Putem alege şi domenii noi. De exemplu aprofundarea stilului baroc la vioară sau violă studiind "Regole per ben suonar il violino" de Tartini şi "Introducere în dansul baroc". Apoi, în funcţie de durata fiecărui curs (1 până la 4 semestre), examenele se programează de obicei la sfârşitul acestuia, din toata materia studiată.

- Care sunt materiile care vă interesează cel mai mult ?
- Nu pot spune ce mă interesează mai mult. La ora actuală în muzică, ca în orice alt domeniu, este bine să ai cât mai multe specializări şi cunoştinţe. Pe mine mă interesează deosebirile dintre cântatul în orchestră, muzică de cameră, solo şi predare. Un muzician bun, după părerea mea, se caracterizează tocmai prin capacitatea de a practica aceste specialităţi dându-şi seama de cât mai multe diferenţe dintre acestea, deşi sunt oarecum apropiate. Ca subiect teoretic mă preocupă tema "manifestarea legasteniei în cadrul orei de vioară".

- Cum vi se par profesorii? Aveţi vreun preferat ?
- La conservator cel mai important profesor este profesorul de instrument. În cazul meu pot zice că am avut noroc, deoarece mă înţeleg foarte bine pe plan profesional cu profesorul meu de violă.

- Cu ce vă ocupaţi în timpul liber ?
- Nu am foarte mult timp liber deoarece studiez între 5 şi 7 ore pe zi la violă excluzând pauzele. În puţinul timp liber rămas mă documentez cu privire la legastenie - subiectul lucrării mele de diplomă, care mă preocupă foarte mult în ultimul timp. Legastenia (în limba germană: Lese-Rechtschreibschwaeche LRS / Dyslexie) se manifestă prin greutatea de a învăţa cititul şi scrisul în ciuda condiţiilor de şcolarizare foarte bune şi a ajutorului sistematic al părinţilor. Legastenicii dispun de nişte calităţi deosebite cum ar fi: au gândire în imagini (este de 400-2000 de ori mai rapidă decât cea verbală, în cuvinte), au o fantezie foarte bogată, dorinţa de cunoaştere este foarte mare, analiza şi viziunea tridimensională (de ansamblu) sunt foarte dezvoltate. Printre cei mai renumiţi legastenici se numără W. A. Mozart, A. Einstein, W. Disney, H.Ch. Andersen. Mi-am ales acest subiect deoarece nu a fost deloc investigat în domeniul muzical. Am considerat interesant şi benefic să pot identifica şi analiza dificultăţile precum şi atuurile specifice unui muzician legastenic.

- Ce legătură păstraţi cu România ? Dar cu români în Elveţia ?
- Legătura cu România o păstrez prin intermediul telefonului şi al internetului. Merg destul de rar în România în principal din lipsa banilor şi a timpului liber. La Conservator şi în căminul studenţesc unde locuiesc sunt destui români cu care, evident, ţin legătura.

- Ce înseamnă pentru dumneavoastră "acasă" ?
- Locul unde mă simt cel mai bine.

- Care eveniment v-a marcat cel mai profund de cînd vă aflaţi în Elveţia ?
- La începutul anului 2005 am putut achiziţiona un instrument foarte bun. Costul instrumentului a fost achitat prin intermediul Conservatorului din Zürich de o persoană care a dorit să rămână anonimă. Faptul că mi s-a oferit această şansă cu totul specială, de a beneficia de un instrument de înaltă calitate, m-a motivat foarte mult şi în acelaşi timp m-a impresionat profund.

- Care sunt planurile dumneavoastră de viitor ?
- În viitorul apropiat, doresc să termin cu succes diploma pedagogică pe care tocmai am început-o. Evident, după aceea, aş dori să debutez în cariera profesională într-o orchestră sau la o şcoală de muzică. Ca membră a cvartetului "Pausa - Quartett" din Zürich mă preocupă muzica de cameră care a jucat şi joacă un rol foarte important în cariera mea profesională.


a consemnat
Alina Mondini, Zurich