La cumpana dintre ani.

La cumpana dintre ani.

Trimis de Giorgia la Vin, 12/30/2011 - 15:37

Pentru unii dintre noi, "cumpana anilor" e o metafora. Pentru altii, ea poate fi balanta decisiva. Cu atat mai mult cu cat talerul din stanga incarca 7 ani de ploi, de vant si iarna. Cu raze ale soarelul stinghere, anii ce au trecut par sa atarne greu in talerul simbolic. Ce ar putea aduce echilibrul in talerul din dreapta al anilor ce vor urma?! Reorientarea, trasul cortinei sau altfel spus ce-a fost s-a dus si nu se va intoarce!

 

 

Pe drumul vietii, menirea lunii este sa lumineze calatorului cararea.Harta, este schitarea experientelor trecute, deci daca drumul n-a fost "drept" acum el poate fi schimbat.Compasul, ar trebui sa indice directia. Pentru asta insa ar trebui sa stim incotr-o vrem a ne indrepta. Cumpana asteapta sa fie pusa in echilibru... Este adevarat ca drumul fiecaruia dintre noi este unul individual. Drumul vietii incepe si se va termina cu tine insati. Esti singura persoana responsabila de viata sau "cararea" ta. Nu pot acuza luna ca nu mi-a luminat la timp cararea; nici harta ca poate anumite vai nu erau trecute pe ea; compasul imi indica punctele cardinale; pe care-l caut insa, este alegerea mea, deci nu-i el vinovat de micile sau marile derute aparute. Totusi, oricat de individual este un drum, gasim pentru o clipa sau pentru mai mult, oameni ce ni se alatura. Unii au menirea sa ne derute. Poate involuntar. Menirea altora este sa ne sprijine, sa ne faca calatoria mai placuta, mai usoara. Printre ei insa se afla si oameni speciali. Ei nici nu deruta nici nu ne sprijina. Prin simpla lor prezenta, ei, alunga singuratatea, din inima si sufletul calatorului, pentru o zi.

 

 

Mistic vorbind, acesti oameni preiau o functie ce deseori este atribuita ingerilor. Ingerii sunt perfecti. Oamenii nu. Si totusi ei au aceasi contributie, ingereasca, asupra celui ratacit sau obosit de drum. Nu-l tachineaza, nu-l deruta, nu-l indruma, ci doar pasesc alaturi de cel aflat pe drum. La cumpana dintre acesti ani 2011 / 2012, doresc sa multumesc celor ce au fost mereu alaturi de mine. Unii poate nici nu vor ajunge sa citeasca acest text, dar gandul meu sper sa-i ajunga din urma. Oricat de mari sau nesemnificative sunt deficitele drumului deja parcurs, balanta trecutului este pozitiva. O punte peste o apa sau vale nu s-ar putea realiza, fara cele doua "poluri opuse".

 

Un an nou fericit!

 

 

Giorgia Seeholzer

Add comment

Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii

 


 Despre noi    Termeni de utilizare    Abonarea la ştiri    Donaţii    Implică-te şi tu!    Contact         Hosting by