La mulţi ani Românie !
Un mesaj elegant, ar suna cam aşa:
„Dragi români de pretutindeni, cu ocazia Zilei naţionale a României, vă doresc să fiţi sănătoşi, să vă bucuraţi de familie şi de prieteni, oriunde vă aflaţi.“
Dar cum nu fac parte din nici o grupare oficială poate s-ar potrivi varianta următoare, adresată în primul rând românilor din Elveţia, nu ca o urare ci ca o împărtăşire de gânduri...
Ştiu că simţim la fel chiar dacă:
- trecem pe străzi unii pe lângă alţii ferindu-ne de a ne desconspira ţara de origine. Vorbim doar cu cei pe care-i trecem bine prin sită, cu cei pe care i-am testat, cu cei cu care nu vom risca să ne facem de ruşine! Petrecem în grupuri interne, scuzându-ne că suntem francofoniţi, germanizaţi, italienizaţi, sau unii mai catolici decât Papa, sau şeful altui cult, recunoscut sau nu. Ştim ce lipseşte ţării mume, stim de ce fugim: de hoţi, de mitocani, de „cloaca politică“ coruptă, de lipsa bunului simţ. Tot noi, privind în stânga şi în dreapta, scrâşnim din dinţi – dar pe ăsta/asta cine a adus-o aici? Are servici? Mai bun sau mai prost plătit ca mine?
- toţi ducem dorul rudelor, al fraţilor, al prietenilor. Am vrea să ştim că au şi ei norocul pe care-l avem noi, în ciuda greutăţilor cu care ne confruntăm zilnic. Ştim că suntem umiliţi, fie la locul de muncă, fie în anumite anturaje, însă răbdăm cu stoicism; oricum ar fi, nu se compară cu „răul“ ce pare a sălăşui acolo unde doar muntele şi marea par a şti cui aparţin. Noi ne-am pierdut, însă, identitatea! Sau ne amăgim că ea doar în limbă şi cultură se poate regăsi. Vorbim maghiară, germană sau română, suntem bruneţi sau blonzi, cu şcoli înalte sau doar cu o meserie, români, uniţi, ce nu vrem – uneori- să acceptăm că suntem totuşi extrem de diferiţi.
Acesta este motivul cautării de asemănări. Acesta este motivul dezbinării, al urei, al idiferenţei, de ceea ce nu-mi corespunde, ce nu mă reprezintă, ce nu e... de nasul meu! Dacă doresc ceva României, doar ei, nu mie, nu prietenilor, nu familiei, este: ţara mea dragă, imi este dor de tine, de ceea ce tu poţi fi.
Să ai parte de linişte, pace şi fericire, Românie!
Giorgia Seeholzer, Lucerna
Da :)
Buna Ruxandra, din punctul meu de vedere cand accentul este pus pe mancare, fie ei mici, sarmale, bere, sau alte specialitati, atunci nu ma mira ca oamenii nu stiu ce serbeaza :). Din pacate, multe institutii atrag "atentia" prin oferte culinare pentru ca se pare ca e singurul interes....constant. Politica, problemele sociale, lipsurile, mentalitatea invechita, toate se uita, adica tot ce nu e in regula se uita repede la o sarma si o bere. :) Sper ca autorul acestui citat nu se supara ca l-am preluat insa, exprima ceea ce ar putea fi realmente facut, asa incat raspunsul la intrebarea ta sa fie DA ! "O tara nu se schimba pana nu se schimba si oamenii care pot sa o faca. Si acestia nu sunt politicienii, ministrii sau primarii, ei n-o vor face niciodata. Noi, cei care i-am ales, acum ar trebui sa-i ignoram si sa nu mai asteptam nimic de la ei. Ei nu sunt “ca afara”, ei sunt pe dinafara…" Deci, ignor nestiinta concetatenilor, ignor "pacaleala" autoritatilor, si incerc sa fac un compromis cu mine insami: nu mai astept de la nimeni nimic, ci procedez asa cum ma indeamna pe mine constiinta !! Daca va fi bine, voi vedea...curand. Giorgia
România
Ultimii ani au arătat că românii şi-au pierdut interesul pentru celebrarea Zilei Naţionale, 1 Decembrie reprezentând prilej de bucurie doar pentru faptul că marchează o altă zi nelucrătoare, contextul istoric fiind cel mai adesea trecut cu vederea. Mai dureros este că mulţi concetăţeni prezenţi la „evenimentele” organizate de primării cu mulţi mici şi bere, întrebaţi fiind ce anume sărbătoresc, ridică nepăsător din umeri, inventează poveşti sau încurcă datele istorice. Crezi că mai poate România deveni ceea ce ne dorim noi? Ruxi BALEA Fotografin Rudenzweg 70 8048, Zurich Mob: +41 799 044 302 Internet: http://www.ruxi.me E Mail: ruxi@ruxi.me