Delicatese româneşti de primăvară
Dragii mei, cu toate că timpul Ţării cantoanelor stă în loc şi iarna nu s-ar zice că şi-a scuturat încă toate cojoacele, luna martie, luna mărţişorului şi-a ghioceilor, ne deschide uşile caselor.
Mirosul de ierburi proaspete şi de muguri ne îmbie să depănăm câte un fir din răsucitul şnur al amintirilor. Poate din copilărie sau tinereţe, ori doar din povestirile celor dragi.
Vă mai aduceţi aminte de ciorba mamei?
Cea cu urzici si lobodă, cea cu ceapă verde şi ştevie...?! dar de spanacul cu ou?
Am întâlnit prin călătoriile mele mulţi români şi, oriunde ar fi ei, oftează după gustul acela de acasă, poate că o fi doar de acasă, sau poate că într-adevăr savoarea mâncării româneşti rămâne unică. Uneori farfuriile erau mai pline, alte dăţi mai sărace, dar era mâncarea mamei sau a bunicii, era felul cu care eram învăţaţi şi pe care îl vom purta cu noi până-n eternitate.
Ah, m-am pierdut!
Întorcându-mă la primăvara asta zglobie, m-am gândit că ar fi bine să vă destăinui un secret, un secret pe care probabil nici Hercule Poirot nu ar mai fi capabil să-l descopere, căci împăturite şi transmise din generaţie în generaţie, reţetele bunicilor noastre, doar noi mai suntem capabili să le dezlegăm.
Spanacul cu ou....
Ingrediente:
500g de spanac proaspăt
1 ceapă tăiată mărunt
1 căţel de usturoi
2 linguri de ulei
4 ouă proaspete
Preparare:
Se curăţă spanacul şi se spală în câteva ape. Într-o tigaie se prăjeşte ceapa în ulei până devine aurie, se adaugă usturoiul şi spanacul. Se acoperă cu un capac, se lasă să fiarbă. Din când în când verificăm să nu se ataşeze de tigaie, la nevoie adăugăm puţină apă sau lapte, după gust.
Sărăm, piperăm. Când spanacul este moale şi fiert, tocăm cu o lingură de lemn să devină ca o pastă, spargem ouăle şi lăsăm încă 2-3 minute tigaia acoperită pe foc. Ouăle trebuie să fie moi.
Se serveşte cald cu o felie de pâine proaspătă.
Poftă bună!
În funcţie de zona ţării reţeta poate fi puţin modificată.
Pe curând !
Amy Zampetti-Iordache, Lausanne