Skip to main content

how dreary to be somebody

N-am putut sa tin niciodata un jurnal mai mult de cateva luni. Ultima data am renuntat in ultimul an de liceu. Scrisul iti joaca feste. Cand te pui in pagina, te transformi vrei-nu-vrei in personaj, te falsifici. Esti insuportabil de bun, profund, si, mai ales, unic. O solutie ar fi jurnalul laconic, contabilicesc: azi am facut aia, am simtit nu stiu ce, un fapt, o senzatie. Nenorocirea este ca dupa cativa ani, chiar mai putin, toate astea nu mai au nici un sens. Si se repeta. Cand iti recitesti jurnalul din adolescenta, te cuprinde plictiseala, jena pe alocuri. Cioran avea dreptate, exista experiente dupa care ar trebui sa ne schimbam identitatea. Si ele nu pot fi scrise decat foarte aproximativ. Lucrurile cu adevarat coplesitoare in viata tin de inefabil.

 

Un american a vrut sa calculeze cam cati oameni au trait pe pamant de cand exista specia noastra. I-au iesit vreo 80 de miliarde. Nu stiu cum a facut, cat de exact este numarul, oricum, fie si numai pe jumatate, este inspaimantator. E de ajuns sa-ti dai seama cat de jalnica este valoarea ta  si cate parale faci, ca "unicat" uman. O mie de raiuri, iaduri si purgatorii n-ar face fata acestui puhoi omenesc. 

Aveam aceasta senzatie dureroasa in fiecare dimineata pe cand ma urcam in metrou. O ingramadeala de trupuri si chipuri, chipuri inexpresive, blazate, desi atat de diverse, ca varsta si aspect, totusi asemanatoare in placiditatea lor. Ma intrebam cum ma vad eu din afara. Desigur, in acele momente, aproape fara trasaturi distincte. Atunci, mi se intampla sa fiu uluita ca exist, parca in pofida evidentei, ca pot sa vad, sa ma misc, ca ocup un loc in spatiu, si, mai ales, ca simt acea ciudatenie imateriala si totusi mai reala decat realitatea care este numita experienta subiectiva, viata interioara si in multe alte feluri, toate nereusind sa cuprinda nici a mia parte din ceea ce denumesc. Aceasta este una din acele experiente transformatoare dupa care ar trebui sa-ti schimbi identitatea: cand, in toata agitatia zilnica, fara sens, in toata acea masa umana, ai, pentru un moment, revelatia ca esti.