Skip to main content

labirintul iluziilor seductive (?) si adevarurilor iluzive

M-am trezit in miez de noapte cu o imagine ciudata in minte..... gandul m-a purtat, de capul lui, la Eminescu, stiu ca nu am veleitati de Luceafar, el ratacea precum fulgerul neintrerupt avand un cer de stele dedesubt, deasupra-i cer de stele, dar urmarind un scop, in timp ce eu m-am visat pescarus alb, cu aripi frante, zbatandu-se inutil, dureros, aproape in cadere libera, intre doua fasii infinite de albastru...... cerul si marea...... Poate va nimeri in paradisul bokononist al insulei exotice San Lorenzo sau poate se va aneantiza pur si simplu, disparand pentru eternitate in cercuri concentrice de ape, pentru el sosind ziua in care lumea s-a sfarsit..... 

In ultima saptamana, Gatsby de trei ori: cartea plus doua ecranizari la distanta de decenii (Redford este Gatsby, nimeni nu ar putea sa-i dea viata mai bine!)....... din nefericire, el ilustreaza exceptional gandul lui Faulkner: "Perhaps they were right in putting love into books... Perhaps it could not live anywhere else." La fel ca Charles Arrowby din "Marea, marea", Gatsby avea un vis de iubire........, credea ca trecutul poate fi repetat........"his dream must have seemed so close that he could hardly fail to grasp it. He did not know that it was already behind him." We never know and we always fail, don't we?