Maseurul orb a murit

Cărţile i-au fost lumină

Maseurul orb, Ioan Timiş Palatinus (57 de ani) s-a stins din viaţă vineri, 7 aprilie 2006, în urma unui infarct.

Personaj de carte („Der blinde Masseur“, Cătălin Dorian Florescu), dar şi de film („Văzduh“ în regia lui Robert Şerban), Timiş a pregătit cu succes tineri pentru Facultatea de Filozofie din Timişoara şi a organizat tabere de filozofie în Moneasa, judeţul Arad.

„Văzduhosu“ (omul care vede cu duhul), cum era Timiş poreclit, putea fi văzut în fiecare zi în piaţa principală din staţiunea Moneasa, în faţa unei tonete din lemn plină de cărti. „Obiectivul meu nu e să fac bani din cărţi. Am vrut să demonstrez că atunci când librăriile mor la oraş, eu pot să fac treaba la ţară. Cât despre furat, nu îmi e teamă. Cine fură cărţi în ziua de azi? Dacă aş vinde alcool, ar fi altceva“. Întrebat de cum i-a venit ideea să deschidă o minilibrărie printre multe alte tarabe pline de kitsch-uri, Ioan Timiş Palatinus a declarat: „Hotărâtoare pentru a face librăria au fost câteva cuvinte ale lui Gabriel Liiceanu, rostite într-o emisiune la Radio Europa Liberă, în '90. Trebuie să-i dăm poporului român să citească ceea ce i s-a oprit să citească, a spus filozoful. La fel ca Liiceanu, şi eu am considerat că pot să ajut oamenii să se apropie de lectură.Cartea e comoară, pentru că la început a fost cuvântul“

Scriitorul Cătălin Dorian Florescu care a scris o carte inspirată din biografia filosofului din Moneasa, „Maseurul orb“, crede că Timiş a fost ucis de „birocraţia oarbă din România”. „A murit într-un moment de efervescenţă în viaţa lui, dupa ce devenise cunoscut. Totuşi, Timiş lupta continuu cu mizeriile zilnice“, a spus Florescu.

„Vineri dimineaţa, înainte de a deceda, a fost la Oficiul de Pensii din Arad pentru a obţine un supliment la pensie, având gradul I de invaliditate, şi a fost tratat cu aroganţă de o funcţionară, care i-a cerut tot felul de acte, deşi acestea existau in dosar. S-a intors în Moneasa teribil de supărat pe birocraţia barbară şi oarbă. Dupa-amiază a murit”, a declarat Florescu cotidianului „Evenimentul Zilei“.

Originar din Maramureş, iubitorul de carte avea apartamentul ticsit de o colecţie impresionantă de cărţi, peste 30.000 de volume şi peste 1000 de albume de vinil din muzica clasică. „Cărţile sunt viaţa mea. Am o bibliotecă de peste 30 de mii de titluri. Mai bine de jumătate din casetele din fonoteca naţională sunt înregistrate din fondul meu de carte“.

Supravieţuind dintr-o pensie mizeră de invalid de gradul I, Timiş făcea şi masaj, iar atunci cand clienţii erau intelectuali, îi ruga să-i plătească într-un fel mai special: o oră de citit din cărţile lui atât de dragi.

În ciuda neajunsurilor financiare, filozoful din Moneasa iubea mult viaţa, se simţea împlinit atunci când reuşea "să-şi vadă“ visul împlinit. Întrebat ce bucurii are în viaţă, maseurul declara: „Însăşi bucuria de a trăi. Sunt două categorii de bucurii: bucuria de a lăsa urmaşi şi bucuria de a lăsa ceva în urma noastră. Ştiu cum am găsit Moneasa în anii '70 sub raport cultural. Prin '73 l-am întâlnit pe Traian Băncilă Nicolae, unul din cei mai mari specialişti balneari din ţară. El mi-a zis: Atât cât vei trăi nu vei vedea să se ridice din Moneasa mai mult decât pădurari şi ospătăriţe. Ei, uite, de atunci, de aici s-au ridicat filozofi, muzicologi, oameni de cultură. Am reuşit să fac în zona asta câteva biblioteci mari.“

Deşi de la vârsta de 16 ani nu a mai văzut lumina zilei, a luptat mereu şi a fost mereu un învingător. „Situaţia asta îmi creează o stare de ambiţie continuă. Mă face să vreau să realizez mai mult, să-mi depăşesc limitele.“ În luna martie, anul acesta, Timiş a fost invitat la televiziune, unde în cadrul unei emisiuni i s-a oferit un calculator special pentru nevăzători, dotat cu un program ce permite scanarea paginilor unei cărţi, iar apoi citirea textului cu voce umană. În emisiune, librarul din Moneasa a declarat referitor la orbirea sa din copilărie ca fiind „un dar dat de Dumnezeu pentru a ieşi din anonimat. Probabil că dacă nu orbeam, aş fi avut destinul unui miner din Baia Borşa sau aş fi sfârşit fără a ajuta pe nimeni, la modul serios“.

Timiş este eroul timpurilor noastre, un om care a văzut prin cunoaştere, a îndrumat căi în viaţă şi i-a ajutat pe oameni să se aproprie de lectură. S-a bucurat de ceea ce Dumnezeu i-a oferit: cărţile; iar prin ele Ioan Timiş Palatinus a redescoperit lumina.

Odihnească-se în pace!

Laura, Zürich