Despre cum si de ce...

- Ptiu, zise Scharaotki... si mai manca o samanta.. Ptiu!... m-ai chemat?

- Te-am chemat taica, zise romanul, ca-i vremea grea... si ma gandeam ca poate-om pune-o de-un targ!?

- Zii, romane, ce vrei? Zi-mi ce vrei, da'... stii ce tre sa dai, nu?

- Stiu, taica, stiu... Apai oi da... mi-oi da sufletu'.... ca degeaba il scot muncind... nu se vede mare lucru... traista-i goala... masa-i goala... pruncii si nevasta urla de foame si boli....ce sa mai...

- Bine, mai rumane, ia zii...ce-ai vrea? Palate, ogoare pline? Tinerete fara batranete?

- Eheheh, zice romanul, mutandu-si caciula pe ceafa... as vrea io multe...da...stii ce? Mai bine da-mi un Craciun imbelsugat si io... mi-oi pune sufletu-n sacu' ala de acolo... pe care matale il poti lua dupa Craciun...

Zis si facut! Petrece romanul un Craciun plin de bucate si voie buna... totul udat cu muzichie si tarie... trece Craciunul, vine Dracu'...salta sacu'... ajunge acasa la tatane-su... si cand deschide sacul...? Ce suflet? Ce spirit? Sacul plin cu samanta uscata...

Si iac-asa, inca o data, romanul nu se dezminte... si zicala "fa-te frate cu dracul pana treci podul"....revine in actualitate...

De la Vladica la opinca, ar trebui sa stim sa pretuim clipa, sa radem cand ne doare si sa ii ajutam pe cei mai slabi decat noi... Sa ne pastram sufletul viu chiar si atunci cand el e in primejdie...

Oriunde v-ati afla, nu va pierdeti speranta si fiti ingaduitori si buni!