Primul voiaj afară, după şapte milenii
Obiectele deloc primitive ale artei neolitice au impresionat publicul... Gânditorul de la Hamangia şi perechea sa milenară au făcut pentru prima dată în lunga lor existenţă o călătorie dincolo de graniţele gliei unde au văzut lumina zilei, însoţiţi de o suită pe cât de numeroasă, pe atât de prestigioasă. 1.112 piese, 200 dintre ele inestimabile comori naţionale, culese din 36 de muzee din întreaga Românie, se regăsesc în Muzeul de Istorie al oraşului elveţian Olten.
Potrivit descoperirilor arheologice şi a cercetărilor istorice, precursorii revoluţiei neolitice în Europa s-au aflat pe actualul teritoriu românesc, modelele lor de viaţă iradiind ulterior dincolo de Balcani şi partea orientală, către apusul continentului.
Vestitele culturi Vinca, Vadastra, Hamangia, Boian, Gumelniţa, Cucuteni, Cernavodă, alături de multe altele, deşi fundamentale pentru înţelegerea începutului şi a evoluţiei acestei perioade preistorice şi implicit a procesului de indo-europenizare, sunt complet necunoscute publicului occidental.
Iniţiativa de a dezvălui o astfel de bogăţie culturală, fără de care construirea identităţii europene nu poate fi pe deplin gândită, aparţine Asociaţiei „Hellas et Roma" din Geneva. În 2004, o parte dintre membrii săi, cu prilejul unei vizite în România, a fost sedusă de patrimoniul neolitic autohton, năzuind în acelaşi timp a-l face cunoscut şi dincolo de ţara sa de origine.
Proiectul a fost dirijat de arheologul Laurent Chrzanovski, mandatat să colaboreze cu reprezentanţii muzeelor româneşti, între care Crişan Muşeţeanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie al României, precum şi Peter Kaiser, directorul Muzeului din Olten.
Acesta din urmă ne-a mărturisit că este una dintre cele mai importante expoziţii pe care le găzduieşte şi care atrage foarte mulţi vizitatori, iar la realizarea ei şi-au dat concursul cei mai buni specialişti români şi elveţieni. Nu întâmplător ea se bucură de înaltul patronaj al preşedinţiei elveţiene şi al primului-ministru român, fiind totodată plasată sub egida UNESCO şi a Uniunii Europene.
Continuarea articolului poate fi citită pe site-ul "Adevărul literar şi artistic".
Simona Rădulică Montserrat, Neuchâtel