Elveţia nu mai este El-Dorado-ul evaziunilor fiscale, nici pentru România
Elveţia – solitară şi mândră că nu este membră UE, are o relaţie mai deosebita cu noile state care au aderat de curând blocului comunitar, principalul partener de afaceri al Elveţiei. Berna a încheiat cu Uniunea Europeană acorduri bilaterale ce reglementează relaţiile de natură politică, socială, dar mai ales economică.
Având nevoie de Europa ca piaţă de export, Elveţia a decis chiar să contribuie financiar la efortul general de integrare a noilor membrii. Ideea care stă la baza unei astfel de strategii este simplă: România şi Bulgaria măresc automat perimetrul pieţei de desfacere, o necesitate stringentă, chiar şi pentru Elveţia.
În 26 noiembrie 2006, populaţia Confederaţiei Elveţiene a aprobat noua lege federală privind cooperarea cu ţările Europei de Est. Este vorba de o contribuţie de 1 miliard de franci elveţieni pentru cele zece state care au aderat la UE la 1 mai 2004. Suma este destinată proiectelor care reduc discrepanţele econmice dintre aceşti membri inegali.
Decizia pentru România şi Bulgaria a venit la sfârşitul anului trecut, suma alocată celor două ţări fiind şi ea considerabilă. Vorbim aici de 257 milioane de franci elveţieni, din care României îi revin 181 milioane de franci elveţieni. Contribuţia financiară acordată României este reglementată prin Acordul-cadru bilateral care a fost semnat la 7 septembrie 2010. Sumele sunt dedicate în mare parte sectorului economic, infrastucturii, educaţiei, culturii, securizării frontierelor, domeniului social, dezvoltării relaţiilor internaţionale, dar şi pentru domeniul privat.
Unde este vorba de afaceri bilaterale şi banul joacă un rol important, au şi băncile un cuvânt de spus, de aceea pasul ce a urmat a fost unul natural.
Totuşi, abia la sfârşitul lunii iunie anul curent, presedintele Romaniei, Traian Băsescu, a declarat că: "România a semnat în luna februarie un protocol cu Guvernul elveţian, prin care, începând cu 1 ianuarie 2012, are acces în cadrul procesului de schimb de informaţii între cele două state, la informaţii bancare, aşa cum ele sunt puse la dispoziţie în baza legilor elveţiene. Altfel spus, ca să fie lucrurile simple, dacă autorităţile române vor suspecta că cineva a făcut evaziune fiscală şi că ar fi depus banii într-o bancă elveţiană, vor primi răspuns de la autorităţile elveţiene", a spus Traian Băsescu, după o întâlnire cu preşedintele Elveţiei, Micheline Calmy-Rey.
Mai mult decât atât, Preşedintele Confederaţiei Elveţiene a adăugat că autorităţile româneşti vor putea face o "cerere de informare" Elveţiei, care va avansa informaţia respectivă. Tot el a adăugat că: "Este un subiect complicat. De-o parte, există un acord de fiscalitate cu UE, de cealaltă parte sunt relaţiile bilaterale între România şi Elveţia"
Aceste afirmaţii au fost făcute de doamna Micheline Calmy-Rey ca răspuns la întrebarea dacă s-a renunţat la secretul fiscal în ceea ce îi priveşte pe cetăţenii americani şi dacă acest lucru se poate întâmpla şi în cazul Romaniei. În plus ea a asigurat că informaţiile pe care Elveţia le poate pune la dispoziţie în cadrul unor acorduri nu vor încalca secretul fiscal. "Elveţia nu a renunţat la secretul fiscal în ceea ce priveşte SUA şi nici vreo bancă din Elveţia nu a renunţat la secretul fiscal în privinţa SUA. A existat un acord între Elveţia şi SUA, dar el nu a depăşit cadrul legal existent. Ştiţi că există în sânul UE un acord privind fiscalitatea, care leagă Elveţia de UE prin posibilitatea prelevării de impozite asupra capitalurilor din Elveţia. Elveţia şi UE discută în acest moment posibilitatea de a renunţa. În interiorul UE, există în acest moment o discuţie cu privire la acest acord de fiscalitate, de revizuire a lui şi odată ce UE se va pune de acord, ne vom arăta disponibilitatea în acest sens."
Simona Anomis, Thun