Unele drumuri sunt paralele, altele se incruciseaza...

Unele drumuri sunt paralele, altele se incruciseaza...

Trimis de Giorgia la Dum, 10/09/2011 - 16:58

Consider de bun simt sa aduc la cunostinta romanilor acest text gasit acum pe net:


Scrisoare deschisă revistei „Căminul Românesc”

Berna, 31 iulie 2011

 

Domnule redactor-şef Dan Ottiger-Dumitrescu,

 

Mă adresez dumneavoastră şi, prin intermediul Căminului Românesc - una dintre cele mai vechi şi apreciate publicaţii din diaspora -, comunităţii româneşti din Elveţia. Vă transmit rugămintea de a aduce la cunoştinţa membrilor comunităţii această scrisoare.

 

Stimaţi concetăţeni, dragi români

 

A fost un privilegiu pentru mine să reprezint România în Elveţia într-o perioadă în care relaţiile bilaterale au cunoscut o intensificare evidentă, după admiterea ţării noastre în Uniunea Europeană. Acest fapt a corespuns cu numirea unui nou ambasador la Bucureşti (în septembrie 2007) şi a subsemnatului la Berna (în decembrie acelaşi an) şi a reflectat dorinţa celor două guverne de a fructifica în mod oportun contextul european.

 

În această perioadă, România s-a aliniat, în relaţiile cu Elveţia, celorlate ţări membre ale Uniunii Europene. O serie de acorduri reflectă această evoluţie: acordul de readmisie (semnat în iunie 2008), libera circulaţie (iunie 2009), contribuţia financiară elveţiană pentru România (în valoare de 181 milioane franci, acord semnat în septembrie 2010), aderarea României la Cern (2010) şi acordul de schimb de informaţii fiscale (februarie 2011). Se adaugă o serie de acorduri sectoriale în educaţie, cercetare, Schengen ş.a. Vizita preşedintelui Traian Băsescu la Berna în decembrie 2007 şi a preşedintelui Micheline Calmy-Rey la Bucureşti în iunie 2011 jalonează această perioadă. Practic, 2007-2011 a reprezentat una dintre cele mai prolifice perioade pentru relaţiile politice, economice şi culturale româno-elveţiene.

 

Ca expresie a potenţialului celor două ţări, în prima parte a acestui an relaţiile comerciale s-au revigorat semnificativ. Acest lucru înseamnă mai multe contacte şi schimburi care implică persoane, bunuri şi resurse. De aceea, cred că dezvoltarea raporturilor dintre ţările noastre trebuie să se reflecte şi asupra românilor din Elveţia. Vă asigur că am avut permanent în vedere acest lucru. În prezent, în Elveţia sunt puţin peste 6.000 de români. Numărul cetăţenilor noştri care au beneficiat de libera circulaţie după 1 iunie 2009 (permise de lucru, liber profesionişti, stabilirea reşedinţei sau studii) a crescut, de asemenea. Chiar dacă reprezintă mai puţin de unu la sută din totalul străinilor stabiliţi în ţara cantoanelor şi chiar mai putin din totalul lucrătorilor UE, obţinerea unui tratament egal pentru români a reprezentat o preocupare constantă pentru ambasadă. Statistica locală arată că românii sunt concentraţi în zonele Zürich şi Lausanne şi cantoanele aferente. Indiferent însă de localizarea lor, am fost impresionat de calitatea profesională şi umană a românilor din Elveţia care, deşi puţin numeroşi, au o contribuţie remarcabilă la economia, societatea şi cultura helvetă. Le mulţumesc pentru acest lucru.

 

În prima parte a anului 2011, România a întreprins demersuri, în cooperare cu Comisia Europeană, pentru ca Elveţia să ridice restricţiile pentru cetăţenii români în ce priveşte libera circulaţie de la 1 iunie 2011 (eliminarea contingentelor, recunoaşterea diplomelor, accesul egal pe piaţa muncii elveţiene şi la studii). Datorită unui context european marcat de criză şi încertitudini, la care s-au adăugat o serie de temeri interne, specifice de altfel oricărui context electoral european, aceste restricţii vor fi reanalizate abia în 2014. Am fost informat şi de critica unor membri ai comunităţii pronunţată chiar în această perioadă. Nu a afectat însă capacitatea noastră de ne promova obiectivele. Personal sunt mulţumit de ceea ce am realizat împreună în ultimii ani şi consider că, realist vorbind, am reuşit în cea mai mare măsură.

 

Nu este însă un capăt de drum, ci doar un nou început. Mai sunt multe lucruri de făcut, cum ar fi îmbunătăţirea imaginii noastre şi identificarea de soluţii europene la problematica rroma, îndeosebi în zona romandă. Sunt încredinţat că, prin intermediul unui dialog consolidat cu autorităţile elveţiene, vom avansa şi în acest domeniu.

 

Cred că este îndreptăţit să considerăm că ţările noastre marchează în acest an 100 de ani de relaţii diplomatice într-un context bilateral dintre cele mai propice. După cum este cunoscut, la 11 mai 1911 este numit prin decret regal primul reprezentant diplomatic în capitala elveţiană. În 1924 are loc vizita regelui Ferdinand la Berna, prima vizită de stat în Elveţia. Din acelaşi an, Schlösslistrasse 5 (sediul legaţiei României, mai târziu reşedinţa ambasadorului, astăzi Casa Universitarilor, aflată în patrimoniul Unesco) devine o locaţie de referinţă în mediul diplomatic elveţian. Diplomaţi de prestigiu, precum Nicolae Petrescu-Comnen, Nicolae Lahovary, Lucian Blaga şi Constantin Brăiloiu au ilustrat de-a lungul timpului prezenţa noastră politică şi culturală în capitala elveţiană.

 

Ambasadele de la Berna şi Bucureşti au organizat o serie de evenimente pentru a celebra centenarul relaţiilor româno-elveţiene. Transmit aprecierile mele asociaţiilor, parohiilor şi persoanelor care au contribuit la reuşita unor evenimente precum cele de la Vevey (ianuarie), Zürich (martie), Lugano (aprilie), Basel şi Geneva (mai), Berna, Neuchâtel, Rapperswil şi Bucureşti (iunie). Evenimente similare sunt în curs de organizare şi în a doua parte a anului. Printre acestea un concert în memoria lui Dinu Lipatti şi Clara Haskil şi o expoziţie ce reuneşte, pentru prima dată, artiştii români din Elveţia. (În treacăt fie menţionat, diminuarea bugetului diplomaţiei române şi aprecierea puternică a francului nu au afectat decât în mică măsură calendarul manifestărilor dedicate centenarului. Au afectat însă indemnizaţia lunară a ambasadorului şi a diplomaţilor la post în Elveţia, prin scăderea cuantumului alocat.)

 

În sfârşit, dar nu în cele din urmă, diplomaţii vin şi pleacă! Guvernele român şi elveţian au decis schimbarea ambasadorilor de la Berna şi Bucureşti în cursul lunii august 2011. Înainte de mă întoarce în ţară, doresc să exprim satisfacţia mea pentru privilegiul de a fi în serviciul dumneavoastră. A fost o deosebită plăcere pentru mine să cunosc românii din Elveţia, să particip la diferite acţiuni, să beneficiez de sprijinul şi încurajarea dumneavoastră. Mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine şi solicit îngăduinţa celor care, direct sau indirect, în public sau în privat, nu impărtăşesc acest punct de vedere.

 

Doresc tuturor românilor din Elveţia succes în activitatea profesională, fericire personală şi împlinirea proiectului pentru care au decis să se stabilească în această ţară binecuvântată ce stă sub semnul Sonderfall-ului. A fi un bun elveţian cred că înseamnă, în egală masură, a fi un bun român.

 

Vă asigur, încă o dată, de întreaga mea consideraţie.

 

Urez „Căminului Românesc” viaţă îndelungată.

 

Cu deosebită stimă,

 

                 Ambasador

                 Ionel N. Sava

Add comment

Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii

 


 Despre noi    Termeni de utilizare    Abonarea la ştiri    Donaţii    Implică-te şi tu!    Contact         Hosting by