Convorbire cu Excelenţa Sa, doamna Anca-Elena Opriş, ambasadorul României în Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein

În ziua de 8 iunie 2011, doamna Anca-Elena Opriş - propusă de Ministerul Afacerilor Externe (MAE) pentru a îndeplini funcţia de ambasador în Confederaţia Elveţiana şi Principatul Liechtenstein – a primit un aviz favorabil (unanimitate: 24 de voturi) din partea deputaţilor şi senatorilor aleşi în Comisiile pentru politica externă din Parlamentul României. În conformitate cu  Decretul nr. 664/28 iulie 2011, semnat de preşedintele Traian Băsescu şi contrasemnat de prim-ministrul Emil Boc, doamna Anca-Elena Opriş este numită ambasador în aceste ţări. La 29 septembrie, Excelenţa Sa a fost primită în audienţă de preşedinta Confederaţiei Elveţiene, doamna Micheline Calmy-Rey, consilier federal, pentru a-şi prezenta scrisorile de acreditare.

Dan Ottiger Dumitrescu: Ce aspecte însemnate caracterizează activitatea profesională desfăşurată de Excelenţa Voastră până la numirea Sa la Berna ?

Ambasador Anca Opriş: De la terminarea Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti şi până în septembrie 2011, când am preluat mandatul de ambasador al României în Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein, activitatea mea profesională a evoluat în diferite etape. Am debutat în carieră ca profesor, am continuat cu o activitate susţinută în domeniul relaţiilor internaţionale şi al cooperării ştiinţifice la Academia Română, iar după un masterat în drept internaţional public la Universitatea «Paul Cézanne» din  Aix-en-Provence (Franţa), în 1994, m-am prezentat la concursul de admitere în Ministerul Afacerilor Externe.

A început, astfel, o nouă etapă în activitatea profesională, aceea de diplomat. Pe parcursul anilor, am continuat aprofundarea cunoştinţelor cu un master în domeniul relaţiilor diplomatice la Universitatea din Bucureşti, am urmat mai multe cursuri de specializare organizate de MAE român şi am parcurs fiecare stadiu în formarea profesională necesară promovării până la gradul diplomatic de ministru plenipotenţiar.

Am îndeplinit două mandate de diplomat la Ambasada României la Paris. Mai întâi, între 1995-2000, am răspuns, în principal, de două domenii deosebit de importante în relaţiile bilaterale România-Franţa, respectiv Cultură şi Francofonie. În al doilea mandat, între 2001-2005, am îndeplinit funcţia de adjunct al ambasadorului României în Franţa. Au fost ani de muncă intensă şi responsabilităţi multiple dar care, mărturisesc, mi-au adus şi nenumărate satisfacţii. Aş cita, printre altele, încheierea unui parteneriat strategic între România şi Franţa, materializat în realizarea unui dialog periodic şi constructiv la nivel înalt şi sectorial, concretizat între altele prin sprijinul substanţial şi constant pe care Franţa l-a acordat României în parcursul european şi euro-atlantic, instituirea unui mecanism de reuniuni periodice de afaceri şi promovare a comerţului, instituţionalizarea şi organizarea primelor două ediţii ale Forumului cooperării descentralizate, manifestări culturale de amploare care au reunit publicul francez şi străin în jurul valorilor româneşti: «La Roumanie des quatre saisons» (expoziţie de fotografii şi obiecte de patrimoniu care a ţinut afişele Palatului Chaillot din Paris timp de 6 luni) sau concertul «Etoiles de l’art interprétatif roumain» de la sala Gaveau din Paris, cu participarea marilor interpreţi români Radu Lupu, Silvia Marcovici, Carmina şi Radu Sîrbu, cvartetul Enesco şi a unei orchestre simfonice constituită din muzicieni români stabiliţi în diferite state europene, sub bagheta maestrului Lawrence Foster, dirijor american, de origine română. Aş mai aminti faptul că, urmare unor demersuri diplomatice susţinute, Bucureştiul a găzduit în 1998, Conferinţă Ministerială a Francofoniei, rămasă în istorie prin aceea că a marcat andosarea reformei Francofoniei şi transformarea Agenţiei Interguvernamentale a Francofoniei/AIF în Organizaţia Internaţională a Francofoniei/OIF şi organizarea în 2006, a celui de-al XI lea Sommet al Francofoniei, având drept temă: «Edificarea unei societăţi a cunoaşterii, prin utilizarea tehnologiilor informaţionale în învăţământ». Bineînţeles că ar fi multe de amintit dar, în sinteză, aş concluziona că m-am dedicat cu dăruire şi devotament profesiei de diplomat.

DOD: Abordaţi înalta misiune de ambasador în anul Centenarului stabilirii relaţiilor diplomatice dintre România şi Elveţia, o serie de manifestări desfăşurându-se deja după un program iniţiat de cel ce v-a precedat în acest post, ES dl Ionel Nicu Sava.
Unele din obiectivele Excelenţei Voastre expuse Comisiilor pentru politică externă din Parlament sunt sintetizate într-o ştire Agerpres din 8 iunie 2011: contacte periodice la cel mai înalt nivel politico-diplomatic româno-elveţian, cooperarea economică, încercarea de a crea grupuri parlamentare de prietenie româno-elveţiene, înfiinţarea unei Case a României în Elveţia, comparabilă cu La Maison suisse de la Bucureşti (fondată în 1940). Acordaţi o atenţie specială unora dintre proiectele Excelenţei Voastre ?

Ambasador Anca Opriş: Într-adevăr, mi-am început mandatul în calitate de ambasador la Berna, în anul aniversării centenarului relaţiilor dintre România şi Confederaţia Elveţiană. Evenimentul a fost marcat, în ambele capitale, printr-o serie de manifestări care au debutat, la 10 mai 2011, la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, prin vernisarea, în prezenţa ministrului român al afacerilor externe, a unei expoziţii de documente diplomatice din arhivele MAE român şi elveţian. Dintre manifestările culturale româneşti pe care le-am organizat la Berna cu această ocazie aş aminti expoziţia de artă contemporană «Artistes roumains en Suisse», prezentată, în octombrie 2011, la Centrul Cultural « Maison Visinand» din Montreux, şi concertul consacrat celor doi muzicieni români, Dinu Lipatti şi Clara Haskil, organizat la Chêne - Bourg/GE, în decembrie 2011.

Relaţiile politico-diplomatice dintre România şi Elveţia sunt foarte bune. Există un dialog politico-diplomatic periodic şi de calitate. Aş cita, spre exemplificare, vizita oficială în România a fostului preşedinte al Confederaţiei, doamna Micheline Calmy-Ray, la sfârşitul lunii iunie 2011, şi vizita de lucru la Bucureşti, a doamnei consilier federal Simonetta Sommaruga, şeful Departamentului federal pentru Justiţie şi Poliţie, în noiembrie 2011.

În ceea ce priveşte cooperarea bilaterală în domeniul economic şi investiţional, aş reaminti că, în prezent, toate marile companii elveţiene sunt prezente în România. În schimb, întreprinderile elveţiene mici şi mijlocii cunosc prea puţin mediul economic românesc şi nenumăratele oportunităţi de afaceri pe care le oferă ţara noastră. Este motivul pentru care ne propunem să organizăm o suită de Forumuri de afaceri şi seminarii pe teme economice, menite să faciliteze accesul oamenilor de afaceri şi întreprinzătorilor din cele două ţări la informaţii utile, să dinamizeze schimburile economico-comerciale şi să faciliteze realizarea de investiţii reciproce. Potenţiali parteneri din cele două ţări ar avea, astfel, ocazia să se cunoască mai bine şi să stabilească legături directe de cooperare. În vederea materializării acestor obiective, suntem în dialog cu Secretariatul de Stat pentru Economie (SECO), Centrul de competenţă pentru promovarea comerţului exterior elveţian (Osec), Camera de Comerţ şi Industrie Elveţia-România, cu parteneri guvernamentali şi privaţi români şi elveţieni. Astfel, sunt în curs de perfectare un seminar economic româno-elveţian la Zurich, în toamna acestui an, iar în 2013, la Bucureşti, va avea loc un Forum de afaceri organizat în cooperare cu Osec.

În condiţii de austeritate bugetară determinată de actuala criză economico - financiară la nivel european, şi nu numai, încercăm să nu neglijăm cultura. În opinia mea, România excelează în domeniu, iar valorile culturale româneşti, de ieri şi de azi, sunt insuficient cunoscute atât în Elveţia, cât şi în marea majoritate a statelor de pe mapamond. Avem numeroase proiecte de promovare a acestor valori culturale româneşti şi sperăm să reunim şi fondurile necesare pentru a le da viaţă şi a dezvălui Elveţiei şi elveţienilor una dintre cele mai frumoase şi bogate faţete ale României. Aş aminti, între altele: inaugurarea la data de 11 mai 2012, a ciclului «Artistes roumains en Suisse – Portes ouvertes», cu vizita la atelierul – expoziţie al sculptorului român Andreia Bove (Walchwil/ZG); organizarea unei expoziţii retrospective «Tipoia & Tzipoia», a unor expoziţii ale artiştilor plastici Legendina şi Devis Grebu, precum şi a expoziţiei de artă fotografică Georg Gerster – Martin Rill, «România – peisaj cultural european»; organizarea unor concerte şi recitaluri cu participarea corului de copii «Flori şi stele» (Lausanne, 16 aprilie 2012 şi Berna, 17 aprilie 2012), «Cantores amicitiae» (turneu elveţian în noiembrie – decembrie 2012), Ducu Bertzi (Zurich, Berna, Lausanne, Geneva şi Lugano – decembrie 2012); seri de film şi spectacole folclorice (ansamblul «Danubius» din Turnu-Severin, la Geneva - iunie 2012).

Apreciez că un rol deosebit în dezvoltarea relaţiilor bilaterale îl poate juca, pe de o parte, o cooperare interparlamentară mai dinamică, iar pe de altă parte, valorificarea potenţialului oferit de cooperarea existentă la nivelul colectivităţilor locale, plecând de la experienţa « Opération Villages Roumains», şi extinderea acesteia prin realizarea de noi înfrăţiri şi schimburi între localităţile din cele două ţări, între judeţele României şi cantoanele elveţiene.

Inaugurarea unei «Case a României» în Elveţia, după modelul «Casei Elveţiei» de la Bucureşti, constituie un obiectiv ambiţios, drag inimii mele, care aş dori să nu rămână un simplu proiect. În opinia mea, această «Casa a României» ar putea deveni locul de întâlnire a românilor din Elveţia, de dialog româno-elveţian, în plan politic, economic, universitar şi ştiinţific şi de diseminare a valorilor spiritualităţii româneşti. Dispunând de spaţii corespunzătoare, « Casa României » ar putea găzdui ample manifestări culturale din cele mai variate, forumuri şi seminarii economice de promovare a oportunităţilor din cele două ţări, conferinţe şi simpozioane ştiinţifice, cursuri de limbă şi civilizaţie română destinate, cu precădere, copiilor aparţinând familiilor de români sau mixte din Elveţia, întâlniri ale românilor stabiliţi în Confederaţie…

DOD: În prezentarea Excelenţei Voastre de la 8 iunie în faţa amintitelor Comisii aţi menționat și un aspect foarte grav pentru imaginea României în Elveția (și nu numai !): « (…)mi se pare extrem de utilă reînființarea acestui consulat onorific (la Geneva, n. DOD), cu atât mai mult cu cât este practic singura zona din Confederația Elvețiană unde imaginea României și a cetățenilor ei este în pericol să derapeze. Pericolul vine de la cetățeni români care, stabiliți la frontiera cu Franța, obișnuiesc să facă acest parcurs și să practice cerșetoria în special în Cantonul Geneva». Cum s-ar putea concretiza aportul unui astfel de consulat spre a reduce la maximum practicile condamnabile ale unor cetățeni, total nepăsători pentru imaginea României ?

Ambasador Anca Opriș: În Confederaţia Elveţiană funcţionează, în prezent, două Consulate onorifice ale României: la Zürich, pentru cantoanele din Elveţia alemanică, şi la Lugano pentru cantoanele Ticino şi Graubünden. Până în anul 2010, a existat un Consulat Onorific al României şi la Geneva, care avea drept circumscripţie consulară cantoanele din Elveţia romandă. Din raţiuni personale, consulul onorific de la acea vreme a decis să se retragă, ceea ce a făcut să apară necesitatea deschiderii unui nou Consulat onorific în această zonă a Elveţiei unde este concentrată cea mai numeroasă comunitate românească şi unde, aşa cum spuneam, ne confruntăm cu un deficit de imagine. Cred că, prin reînfiinţarea unui Consulat onorific al României în zona romandă şi prin colaborarea strânsă pe care Ambasada ar avea-o cu acesta, am putea oferi o imagine mai completă asupra valorilor culturii româneşti, s-ar putea acţiona mai eficient pentru consolidarea schimburilor şi cooperării economice bilaterale şi pentru stabilirea unor noi legături la nivelul comunităţilor locale din cele două ţări. Cred că România are cu ce să se mândrească oriunde în lume şi ar fi regretabil ca, la un moment dat, din cauza unor compatrioţi certaţi cu legea, să ne confruntăm cu etichetări care nu sunt câtuşi de puţin definitorii pentru România şi pentru români.

DOD: În diverse interviuri acordate relativ recent de ambasadori occidentali în post la București, apar afirmații de genul: «Costul corupției în România este uriaș»  (Henri Paul/Franța, la 15.07.2011) sau «(…) după părerea mea, dezavantajul principal este reputația României. România nu are o reputație bună, nu are o reputație de țară curată și transparentă pentru afaceri.. (…)» (Martin Harris/Marea Britanie, la 3.11.2011), etc. Cum apreciați impactul unor astfel de afirmaţii pentru imaginea României ?

Ambasador Anca Opriș: Este lesne de înţeles că astfel de aserţiuni fac un deserviciu imaginii României în lume. Este foarte important ca aceste afirmaţii să fie interpretate cu limitările de rigoare şi având în vedere cadrul general la care se face referire. Deficitul de imagine şi de percepţie la care se face referire provine şi dintr-o insuficientă cunoaştere a caracterului substanţial al progreselor pe care România le-a realizat, în ultimii ani, în procesul de reformă a justiţiei şi de combatere a corupţiei.

Rezultatele obţinute de autorităţile române în aceste domenii sunt incontestabile şi au fost confirmate, ca atare, de către instituţiile UE şi de către partenerii noştri europeni. Sunt incontestabile, de asemenea, eforturile constante şi consecvente de punere în practică a acestor reforme.

Ca rezultat al acestor eforturi, România are, astăzi, elaborat şi aprobat, un set nou de coduri juridice, printre cele mai moderne din Europa, care pun bazele unei justiţii eficiente şi orientate spre cetăţean. Mai mult, noul Cod Civil a intrat deja în vigoare în luna octombrie anul trecut, reacţiile la nivelul practicienilor fiind extrem de încurajatoare. Celelalte trei coduri juridice vor fi puse în aplicare în perioada următoare, după o pregătire riguroasă a sistemului judiciar. De asemenea, în România funcţionează, cu rezultate pozitive consistente, o serie de instituţii cu responsabilităţi în materie de combaterea corupţiei (Direcţia Naţională Anticorupţie, Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Generală Anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor). Măsurile întreprinse de aceste instituţii au contribuit inclusiv la consolidarea caracterului disuasiv al faptelor de corupţie, atât la nivelul instituţiilor administrative, cât şi la nivelul populaţiei.

Aceste rezultate sunt deja vizibile şi sunt apreciate, inclusiv de către mediul de afaceri străin din România. Evident, autorităţile române vor continua aceste eforturi pentru ca măsurile de reformă să fie complet asimilate de societatea românească şi pentru a consolida rezultatele ireversibile, sustenabile pe termen lung în domeniul reformei justiţiei şi combaterii corupţiei.

DOD: Un articol intitulat «Moda – împotriva prejudecăţilor despre români» rezumă o idee formulată de ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul cu prilejul unui scurt interviu (10.11.2011); colecţia  «100%.ro» - semnată de un francez – încearcă să estompeze anumite etichete negative lipite românilor. Consideraţi interesantă această iniţiativă?

Ambasador Anca Opriş: Consider că orice iniţiativă sau demers de cunoaştere a valorilor româneşti, de ieri şi de azi, este benefică. Recent, cu prilejul unei vizite de lucru pe care am realizat-o în cantonul elveţian Ticino aflat, după cum se cunoaşte la graniţa cu Italia, am avut ocazia să cunosc o tânără doamnă, om de afaceri de succes în Italia. Patron al unei societăţi de producţie şi design în domeniul marochinăriei şi încălţămintei, compatrioata noastră a reuşit să obţină nu numai un frumos profit financiar în domeniu, dar a reuşit, în acelaşi timp, performanţa de a se impune pe o piaţă renumită, în plan mondial şi să aducă reale beneficii de imagine, României, atât în Italia, cât şi în sudul Elveţiei. 

DOD: Înainte de decembrie 1989, românii din Ţara cantoanelor (ca, de altfel şi cei din alte democraţii de tip occidental) erau, în cea mai mare parte, refugiaţi politici anticomunişti. Pentru perioada 1945-1989, aţi putea indica numărul aproximativ al acestora, un număr care, ţinând seama de vârsta lor se reduce considerabil ? De asemenea, aţi putea menţiona unele aspecte legate de  activitatea lor în Elveţia?

Ambasador Anca Opriș: Comunitatea română din Elveţia nu este foarte numeroasă. Ambasada nu deţine date statistice privind numărul exact al românilor stabiliţi în Elveţia şi, cu atât mai puţin, al celor care au ales să trăiască pe pământ helvet, înainte de 1990. După cum ştiţi, o parte dintre aceştia au constituit, în 1979, asociaţia «Comunitatea românilor din Elveţia».

Ulterior, s-au constituit mai multe asociaţii: Clubul român de la Baden, ARCH-Interculturel, Centrul Cultural Român din Neuchâtel etc. Cred că fiecare dintre membrii acestor asociaţii, luaţi împreună sau în mod individual, este animat de sentimente profunde faţă de ţara mamă şi doreşte să contribuie la promovarea tradiţiilor, culturii şi limbii române.

Personal, nu cred că ar fi binevenit să se facă o distincţie – potenţial generatoare de abordări contraproductive - între românii stabiliţi înainte de 1990 şi cei veniţi ulterior. Cred că, oriunde ne-am afla, oriunde am ales să trăim, la un anumit moment al existenţei noastre, avem o origine comună, împărtăşim aceleaşi valori culturale, spirituale, aceeaşi limbă şi este de dorit ca, întotdeauna, să facem să prevaleze ceea ce ne uneşte şi nu ceea ce ne diferenţiază sau desparte, mai ales atunci când ne aflăm la mii de kilometri de România.

DOD: În comparaţie cu comunităţile românilor din Spania şi Italia, spre exemplu, cea a românilor din Elveţia a fost uneori apreciată ca fiind «minusculă şi selecţionată». În ce direcţii prezenţa lor în această ţară vă apare ca fiind folositoare României ?

Ambasador Anca Opriş: Este adevărat. Comunitatea română din Elveţia este puţin numeroasă în comparaţie cu cea din Italia sau Spania. În marea ei majoritate, este bine integrată în societatea elveţiană, contribuind, de-a lungul anilor, la creşterea economică şi la prosperitatea statului de reşedinţă, fapt recunoscut şi apreciat, de altfel, şi de autorităţile elveţiene.

DOD: Depeşa Agerpres din 8 iunie reproduce aserţiunea Excelenţei Voastre : « (…) În Elveţia, comunitatea română este foarte bine integrată (…).». Care au fost argumentele ce v-au sugerat această concluzie ?

Ambasador Anca Opriş: Prin funcţia de director adjunct pentru Europa Occidentală şi Centrala, pe care am deţinut-o în cadrul MAE român înainte de preluarea mandatului de Ambasador, am avut oportunitatea să cunosc diverse aspecte referitoare la mulţi compatrioţi care trăiesc în Confederaţie şi să am un dialog constant cu diplomaţii elveţieni de la Bucureşti. Opinia exprimată, în acel moment, se baza pe informaţiile de care dispuneam. Ea a fost confirmată ulterior în dialogul pe care, ca ambasador, îl am atât cu românii din Elveţia, cât şi cu oficiali elveţieni.
 
DOD: Ce opinie ar avea Excelenţa Voastră cu privire la eventualitatea organizării - sub înaltul patronaj al Ambasadei României la Berna – a unei întruniri (de tip masă rotundă sau chiar simpozion, etc.) la care să participe, pe de o parte români foşti refugiaţi politici în Elveţia şi, pe de alta, români sosiţi în această ţară după decembrie 1989, tema acestei întruniri putând fi, de pildă, «Contribuţii la difuzarea unei imagini obiective a României»?

Ambasador Anca Opriş: Apreciez că tema propusă este incitantă, de maximă actualitate.

Spre sfârşitul primăverii, intenţionăm să profităm de singurul spaţiu generos de care dispune Ambasada României la Berna şi să organizăm, în grădina Ambasadei, o întâlnire deschisă participării tuturor românilor din Elveţia. Va fi o ocazie să ne întâlnim, să discutăm, să facem un schimb de opinii, să ne cunoaştem mai bine şi să cunoaştem exact eventualele probleme cu care se confruntă românii din Elveţia. Cu acest prilej, putem identifica posibilităţi concrete pentru materializarea acestei iniţiative lăudabile.

Şi... Pentru că suntem câteva zile înainte de Sfintele Sărbători de Paște, permiteţi-mi ca, pe această cale, să adresez tuturor românilor din Elveţia, din Principatul Liechtenstein şi de pretutindeni, multă sănătate, bucurie, credinţă şi lumină în suflete. Fie ca Hristos să ne dea tuturor puterea să privim în urmă cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelepciune şi în sus, cu recunoştinţă.

DOD: Mulţumesc Excelenţei Voastre pentru disponibilitatea manifestată cu ocazia acestei convorbiri (de la distanţă).

Dan Ottiger Dumitrescu (Fribourg)
Jurnalist free lance