Skip to main content

Ca două picături de apă

 

Secundele în cer băteau a veșnicie
Clepsidra număra bătaia
Minutul aduna nisipul
Și toate puse una peste alta
Strigau spre cer: ajunge!

Sticla s-a spart, secundele s-au risipit
Minutul s-a pierdut în beznă
Doar veșnicia a zâmbit
Strigând sper cer: ajunge!
Să cadă ploaie pe pământ...

Și ploaia-n picătură caldă
S-a revărsat ușor, încet, peste pământul însetat de apă...

Vraja s-a rupt, minunea a luat viață
Și dintr-un lut uscat și strâmb
S-a ridicat o prea frumoasă fată...
Ea semăna cu el....ca două picături de apă.