"Pe mama lor"

Avem mentalitate de lumea a treia. Nu se găseşte o echipă românească un pic mai răsărită, cu jucători cărora să nu le fie frică să şuteze pe poartă, o echipă capabilă să bată o echipă elveţiană modestă în evoluţii şi în pretenţii. "Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor" nu a ajutat, nici de data asta.

Nici ca spectatori nu suntem mai breji. Mereu intervine câte ceva, nu pot să vin pentru că... Ai vazut, au ajuns să ne fure chiar şi în Elveţia! Plus bisericuţele ăstea eterne, noi şi ei, grupul nostru şi voi, noi ne-am luat bilete în tribuna aia pentru că... Un pahar de vorbă înainte de meci a fost prea mult, după meci nici atât, suntem mult prea grăbiţi să prindem nişte tramvaie arhipline sau o înghesuială monstru pe autostradă.

În schimb, Bravo galeriei din Galaţi! Au venit echipaţi cu tobe (am numărat trei), au cântat şi strigat foarte mult, au făcut atmosfera un pic mai plăcută. Din cei 30.126 de spectatori, probabil cei 126 au fost români. Incluzând bisericuţele risipite discret în tribuna întâi, descoperite doar de camerele de luat vederi.

Oficialii clubului au confirmat mentalitatea made in .ro. Nu o spun doar eu, o spun toţi cei care nu au primit răspuns, ca suporteri interesaţi de bilete. O confirmă declaraţiile sforăitoare (citez, aproximativ: "cum să meargă suporterii noştri cu autocarul?? Vom închiria un charter pentru ei!"). O confirmă şi cei "300-400" de spectatori declaraţi, din România, în fapt două autocare cu vreo 100 de copii pasionaţi, suporteri înfocaţi, îndrăgostiţi de culorile roş-alb-albastre, obosiţi după două zile de mers cu autocarul (ocolind pe lângă Stuttgart, ca să nu plătească autostrada - truc Eurolines). V-am spus, cam 126 în total. Civilizaţi, aşa cum o face oricine merge în străinătate.

Poze aici. Dacă mai aveţi poze, vă rog să mi le trimiteţi.

Cine vine în Zürich, să vadă Vasluiul?