Poezie Stroia A. Gheorghe
Învaţă-mă să rostesc !
La început era Cuvântul
Şi Cuvântul era la Dumnezeu
Şi Dumnezeu era Cuvântul.
Fatidic, simplu, mare adevăr,
Pe care oamenii nici acum nu-l înţeleg.
Dar Cuvântul era însuşi Creatorul !
Cum aş putea eu, parte dintr-o consoană,
Un sunet încă nedesluşit,
O adiere dintr-o literă scrisă cu sânge,
O slovă neterminată pe-un caiet de dictando
Să fiu cuvântul, cuvântul care zideşte?
Cum aş putea să m-adun,
Decât în rugăciune adâncă,
Să ţin cerul de torţi
Şi să-l implor pe Ziditor:
—Doamne, dă-mi sunetul care-mi lipseşte,
Dă-mi fiorul care m-ar preschimba,
Dă-mi jumătatea mea de slovă,
Fă-mă o literă întreagă !
Doamne, te rog, preschimbă-mă,
Preschimbă-mă în cerneala ce iese întreagă
din peniţa Cuvântului şi împrumută-mi,
Împrumută-mi,
Din strălucirea mată a unei vorbe!
Doamne, învaţă-mă să rostesc,
Pune în gura mea…cuvinte!
Fă limba mea un amalgam primordial,
O gaură neagră a universului,
O dimensiune paralelă,
Din care să iasă netulburaţi:
Norii gândului,
Petalele cuvintelor,
Muza poeziei,
Marama adorării,
Puterea tunetului,
Strălucirea stelelor,
Limba mamei,
Vocea interioară,
Cascada timpului,
Filele de carte,
Vibraţiile iubitei,
Sărutul copilului,
Copitele cailor celeşti,
Frumuseţea pământului !
Doamne, te rog: Învaţă-mă să rostesc!
Cădere lină în abis
Pe-o ramură verde, din părul tău crescută,
Mă plimb pe poteca făcută din suspine
Supine adânci - lacrimi viagere -
Gândurile sparte şi venite din tine.
Mă sprijin de pleoapele tale
Sub care cad stele şi bat alizee,
Mângâindu-mi părul cu un sărut celest.
M-apropii de marginile potecii
Cu tremur subţire
Şi privesc înmărmurit în jos,
În jos e hăul ce nu mi se pare hidos.
Sunt foarte curios şi-ţi împrumut o geană
Să – mi construiesc din ea aripi
Să-mi fac din ea avânt
Şi să cad…în adânc.
Iubesc locul în care cad
Căci în adânc, e sufletul tău
Înmiresmat cu vibraţii de-o clipă şi
Parfumat de alinturile dragostei
Ce mi-o porţi.
Iubesc locul în care am ajuns
Am căzut
Şi nu m-am lovit,
Cum ai putea să te
Loveşti de sufletul dragostei
Şi să te doară?
Am ajuns, în adânc,
Cobor într-un colţ (înconjurat de aromă de crin)
Mă cuibăcesc şi simt cum iubirea ta
Mă-nvăluie în petale de somn,
Mă stropeşte cu rouă
Şi-apoi mă-nveleşte cu liniştea şoaptelor moi.
Iubesc locul unde am ajuns,
Încet…adorm.
Aici aş vrea să rămân pentru o eternitate
Dar, nimic nu e etern,
Nimic nu e veşnicie,
Nimeni nu poate umbla veşnic şi să fie viu!
Dar, eu mă simt viu…sunt în sufletul tău,
Ce mi-e pat de somn şi alint !
M-apropii de sentimentele tale,
adevărate aureole – le strâng
şi le sărut, adorm cu ele în braţe,
le pun la cap şi când mă voi trezi,
ca un fachir, cu siguranţă le voi înghiţi.
Sper să nu te doară, îngerul meu
Sper să îţi facă plăcere
Căci ştiu că sentimentul tău, sunt eu.
Singur în ploaie
Aş vrea să fiu singur, singur,
Să-mi aud gândurile cum ţipă la mine,
Sufocate de greaua mea indiferenţă,
Să-mi aud bătăile inimii nebune
Ce mă-ntreabă idilic: vrei să trăieşti?
Să-mi ascult sângele
Cum se scurge printre vene,
Cu aripile luate dintr-un fir de vânt
Purtând cu ele purpura vieţii,
Desprinsă din amurgul unui cer.
Aş vrea să fiu singur, să fiu al ploii
Al ploii din mine, al ploii din noi,
Să gândesc în picuri de rouă
Să respir picuri de ploaie
Să m-ascund într-un picur de ploaie.
Aş vrea să mă numesc fiu al ploii şi să cad:
Să plutesc adesea peste însetate simţuri,
Să răscolesc setea cu un cârlig de argint
Şi să dau tuturor un moment de respiro.
Aş vrea să fiu singur, în ploaie:
S-ascult cum cade peste sufletul
Ce nici măcar umbrelă n-are.
Să mă visez un strop de ploaie:
Căci e mai simplu, mult mai simplu
Să simt şi să vibrez,
Să le desprind înţelesurile,
Să le ascult muzica,
Să fiu eu însumi harpa lor de vis.
N-am reuşit, trăiesc încă un eşec:
Nu pot să fiu picurii ploii,
Nu pot să m-ascund într-un bob de rouă
Căci nici ploaia nu m-ar crede.
N-am reuşit să fiu decât…o ploaie,
O ploaia searbădă şi tăcută,
O ploaie insipidă de cuvinte.
- „Pledoarie pentru…inocenţă”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae – Brăila, 2010; poezie şi proză tematică pentru copii
- „Pelerin, la porţile…eului”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae – Brăila, 2010; poezii
- „De vorbă cu o…minune” – lucrare în 4 volume, Editura Sfântul Ierarh Nicolae – Brăila, 2010; poveşti pentru copii cuminţi – vol. 1/4
- „Omul retortă”, Editura Rafet - Râmnicu Sărat, 2010; poeme
- „În braţele bunicului” - Editura Optima – Iaşi, 2010 ; poveşti pentru copii cuminţi – vol. 2/4
· Este publicat în reviste literare naţionale precum:
- Basarabia Literară
- Visul
- Revista Singur
- Glas Comun
- Slova Creştină
- CreştinOrtodox
- Ecoul –Revistă a Asociaţiei Române pentru Patrimoniu
· Este publicat în reviste şi gazete internaţionale ale diasporei, precum:
- Aşii Români (Germania)
- Gândacul de Colorado (SUA)
- Anima News (Israel) – ca redactor la secţiunea culturală
- Gazeta de Belgia (Belgianul) – Belgia – ca redactor la secţiunea culturală
· A publicat în paginile ziarelor, la secţiunea culturală:
- Ziarul de Vrancea – Focşani
- Monitorul de Vrancea – Focşani
· Cronici literare la volumele sale semnate (selectiv) de:
Ionel Marin, Paul Spirescu, Marin Moscu, Daniel Dincă, Ion Croitoru şi alţii
· Este membru al Cenaclului Literar „Vasile Cârlova” al Casei Armatei de la Focşani, condus de poetul Ionel Marin