Portret de muzician - interviu cu violonista Alexandra Radici

Portret de muzician - interviu cu violonista Alexandra Radici

Trimis de Ana-Maria Chitu la Joi, 04/28/2016 - 20:46

 

Alexandra Radici este născută în Timișoara și a studiat vioara timp de 12 ani la Colegiul Național de Muzică „Ion Vidu“. În 2005 pleacă la București pentru a studia sub îndrumarea profesorilor Daniel Podlovski și  Luminița Burcă.

 

Din 2010 până în 2015 a studiat la Universitatea Națională de Arte din Zürich, sub îndrumarea profesorilor Rudolf Koelman și Matthias Enderle. Și-a încheiat studiile cu două Mastere, unul în interpretare și unul în pedagogie muzicală. A încheiat cu succes 2 stagii de practică de orchestră în Orchestra Simfonică din Berna și Orchestra Simfonică din Biel.


În prezent colaborează cu Musikkollegium Winterthur, una dintre cele mai vechi orchestre din Elveția și este membră a diferite orchestre precum Orchestra Teatrului din Sursee și Orchester vom See Zürich. Susține atât concerte solo cât și camerale. Pe plan pedagogic, predă vioara și muzica de cameră la Musikschule Hug Zürich.

 

 

CR: Alexandra, ești o muziciană talentată și apreciată nu numai în România, dar și în Elveția. Chiar cu câteva luni în urmă ai susținut o serie de concerte împreună cu Jonas Willimann și Orchestra Sursee-Sempach, în calitate de solistă.

Cum de te-ai apucat de muzică?

AR: Cred că muzica mi-a plăcut de mică - prin casă cântam foarte mult. Exemplul meu era tata, care fluiera mai tot timpul – dat fiind ca nu înțelegeam cum face, cum se produce fluieratul, am început să studiez „problema“...

În general cântam cea ce ascultau ai mei în casă: muzică sârbească, ABBA, muzică populară, Mozart...

Un vecin, care cânta la acordeon, aflat în vizită și auzindu-mă cântând prin casă, le-a atras atenția părinților că am o bună ureche muzicală. Chiar le-a sugerat să mă dea la școala de muzică.

Zis și făcut...

 

CR: Cum de ai ales vioara?

AR: Atunci când m-am înscris la școala de muzică, programa stipula că trebuie să învăț să cânt și la un instrument. Așa că am fost pusă în fața faptului împlinit și a trebuit sa aleg pe loc. Puteam alege între pian și vioară. Cum nu cântasem la nici un instrument până atunci, nu știam exact ce mi-ar plăcea mai mult. M-am gândit însă că pianul e cam mare și ar fi cam greu de urcat până la etajul 10, unde locuiam... :)

Așa că am ales vioara și de atunci am considerat întotdeauna că a fost cea mai bună alegere pe care o puteam face.

 

CR: Ce se întâmplă atunci când începi să interpretezi ceva?

AR: Atunci când vrei să cânți ceva, o bucată muzicală, încerci să redai cel mai bine ceea ce a vrut să exprime compozitorul, într-un fel care ți se potriveste și ție, ca interpret. Prin diferitele modalități de interpretare se pot reda chiar culori, nuanțe, sentimente...

 

CR: Ca un fel de sinestezie?

AR: Da, poate. Publicul merge la un concert ca la un film, unde aproape toate simțurile sunt stimulate.

Doar că acolo, pe scenă, ca solist, nu ai prea mult ajutor de la decor, de la culori, imagini, cuvinte etc. – pentru a putea reda ceea ce așteaptă publicul, pentru a-l face să înțeleagă ce vrei să „spui“ sau despre ce este vorba în respectiva bucată muzicală.

Solistul are doar instrumentul său, notele și maniera proprie de interpretare, tehnica – toate contribuind la crearea unei imagini auditive în creierul auditoriului.

Și uneori, deși te pregătești înainte de concert din toate punctele de vedere, în momentul interpretării nu se potrivește totul cu imaginea mentală, cu planul făcut dinainte. Însă spontaneitatea și starea sufletească de moment pot duce la altă interpretare, de multe ori chiar mai bună...

 

CR: Ai un program foarte încărcat - abia am găsit timp să putem sta de vorbă. Care e rutina ta zilnică? 

AR: Într-adevăr, am un program destul de încărcat. Am foarte mulți elevi, predau, cânt în concerte, trebuie să și exersez. Toate se îmbină. Când nu reușesc să exersez mai mult acasă, cânt mai mult împreună cu elevii.

Nu am timp să mă plictisesc cu o rutină propriu-zisă. Iar în perioadele în care am concerte programul mi se schimbă foarte mult. Doar de câteva ori s-a întâmplat să cânt aceleași bucăți de câteva zeci de ori în concerte – poate doar asta s-ar putea numi cumva rutină.

 

CR: Cum te împaci cu renunțarea la multe din cele apreciate de tineretul de astăzi în favoarea exersării și îmbunătățirii continue a tehnicii tale interpretative?

AR: Renunți pentru ceva ce știi că merită și așa nu simți că pierzi foarte mult. Atunci când știi că urmărești o satisfacție mai mare, nu suferi pentru că renunți la a merge în club sau la mai știu eu ce... De fapt eu nu consider că renunț la prea multe, dat fiind că fac chiar ceea ce îmi place să fac.

 

CR: Ce iubesti cel mai mult la profesia ta?

AR: Ce iubesc cel mai mult? Nu știu dacă cel mai mult, dar iubesc diversitatea pe care mi-o oferă. Pot preda, pot cânta în concert... Există atât de multe compoziții muzicale pe care le pot interpreta, s-a compus atât de multă muzică bună, încât am întotdeauna de unde alege. Pot fi solistă, pot cânta cu o orchestră sau într-un ansamblu de muzică de cameră... Pot alege între diferite stiluri muzicale, maniere de interpretare – pentru vioară, cel puțin, diversitatea este incredibilă...

 

CR: Ai muncit mult și ai o carieră frumoasa în față. Care e rețeta succesului tău?

AR: Nu știu dacă aș putea-o numi o rețetă sau dacă pentru mine a fost o rețetă de urmat... Pur și simplu am încercat să studiez cât mai mult, să-mi ascult profesorii, am exersat mult. În muzică e greu sa zici: „gata, am cântat perfect, nu se mai poate îmbunătăți nimic“. De aceea rețeta se poate tot timpul schimba, continua în mai bine. Talentul are rolul său, dar contează foarte mult studiul și exercițiul pentru a putea oferi publicului o interpretare valoroasă.

 

CR: Ce alte pasiuni ai, în afară de muzică? Ce îți place să faci?

AR: Îmi place foarte mult să citesc – cândva eram chiar pasionată de Mircea Eliade. Îmi place istoria.

De asemenea îmi place să vizitez orașe noi, dar, cum nu am întotdeauna timp de călătorii, mă pregătesc pentru ele citind ghidurile turistice ale orașelor pe care mi-aș dori să le văd...

Câteodată mă mai destind tricotând... :) , deși nu întotdeauna am timp.

 

CR: Cum te simți ca muzician român în Elveția? A fost ușor, a fost greu să te integrezi în viața muzicală de aici?

AR: Viața muzicală de aici este foarte plină și diversă. Este foarte mult de cântat. Te obișnuiești ușor pentru că ai ce face, chiar foarte mult. Cel puțin aceasta a fost experiența mea. Eu am venit la studii însă am concertat des și în timpul acestora.

Ca muzician român în Elveția... cred că e foarte bine.

Școala românească de muzică este foarte bună, fapt bine cunoscut aici. Drept dovadă, în cele mai bune orcheste din Elveția concert-maiștrii sunt sau au fost muzicieni români. De exemplu în Zurich, în Basel, în Geneva...și Berna.

Aici, în școală, se pune mai mult accent pe interpretare și pe prezența scenică în timp ce în România tehnica e pe primul loc. Însă important este de fapt felul în care transmiți muzica publicului.

 

CR: Ce sfat le dai noilor veniți?

AR: Să studieze cu încredere, să nu deznădăjduiască dacă vreodata ceva nu iese cum s-au gândit ei inițial, să încerce să meargă tot timpul înainte.

Școala din care vin este una foarte bună. Cu siguranță își vor găsi un loc al lor. Trebuie doar să fie onești, să muncească și să profite de toate posibilitățile de aici: burse, concerte, concursuri etc. Și nu sunt puține...

 

CR: Ce proiecte de viitor ai?

AR: Mi-ar plăcea să pun bazele unui cvartet de coarde, dar pentru asta mai am de lucru.

 

CR: Un gând pentru cititorii noștri...

AR: Să le crească bucuria și liniștea în suflete, să fie apropiați de cei dragi, aici sau în România și să nu se simtă singuri de sărbători...

Și din când în când să vină și la concertele noastre, să ne asculte cu drag, pentru că nouă ne crește inima când cântăm și pentru români, ne dă aripi – e ca și cum cântăm pentru România, pentru acasă...

 

 

a consemnat Ana-Maria Chițu, Luzern

Add comment

Autentificare sau înregistrare pentru a posta comentarii

 


 Despre noi    Termeni de utilizare    Abonarea la ştiri    Donaţii    Implică-te şi tu!    Contact         Hosting by