Skip to main content

Şi iarăşi vine Valentine

În fiecare an, suntem bombardaţi cu diverse aniversări sau evenimente. Unele mai ispititoare ca altele. Oricât am vrea să le ignorăm, şanse de-a le evita sunt puţine. Mă trezesc dimineaţa sictirit de stresul zilnic, mă uit în oglindă, văd un monstru adormit si aş da orice să pot închide ferestrele şi uşile pentru următoarele căteva luni de zile. Dar cum pământul va continua a se-nvârti cu sau fără mine, accept provocarea duelului, acel ritm nesuferit, descris de specialişti ca fiind rutină...

 

Homo sapiens însă, n-ar fi ajuns pe lună, dacă nu ar fi ştiut că orice confruntare cu sine însăşi e ciclică. Trei sute şaizeci de zile se priveşte în oglindă. N-o face doar pentru el, ci pentru cei cu care se va duela zilnic. Periodizarea amintită începe cam aşa: de Paşte, când vrând ne-vrând accepţi că o mănuşă nu-i de ajuns. Va trebui să arunci tot ce ai în casă, ca să-ţi confirmi că şi duşmanul e demn de sacrificiul Celui de sus. Vacanţele anuale, fac parte din duelul familiar. Vrei să arăţi cum în centrul existenţei tale, sunt acei oameni pe care în graba zilnică i-ai cam uitat. Sărbătorile de iarnă, Crăciunul mai exact, împacă sufletul şi mintea; încerci s-o iei mereu de la-nceput. Plăteşti oricât să ai un pom împodobit şi-o masă îmbelşugată. Accepţi orice compromis doar singur să nu fi. Apoi brusc, iţi aduci aminte de tine. Doar de tine şi nimic mai mult. E luna februarie...

 

Te trezeşti dimineaţa sictirit. Te uiţi în oglindă. Te speli pe dinţi. Te-ntrebi: oare îi pasă cuiva cu adevărat de mine?! Te-ntrebi retoric pentru că, răspunsul îl stii. Deschizi radioul, asculţi diverse melodii, imaginaţia-ţi zboară şi simţi că doar pentru o zi, poţi fi acel/acea persoană dorită ca Valentine. Contextul însă-i altul. Nu-i Paşte, deci nu mai eşti dispus să uiţi. Nu-i vară; nu-i concediu deci nu mai vrei să mulţumeşti dorinţele nimănui. Nu-i nici măcar Crăciun...

 

E doar o zi, ca oricare alta, e doar rutina unui ritm nesuferit, e 14 februarie, o zi în care voi uita şi cheia de la uşă dar cu siguranţă nu voi uita să mă spăl pe dinţi. Şablon repetitiv şi neinteresant, cand bate gongul de...Happy Valentine !

 

 

 

Kray.