Skip to main content

"Toamna e o lumină blândă aprinsă de copaci"

Viaţa-i un hazard. Drumurile păşite în anii tinereţii, străzile pe care treceam, devin felinare în întuneric. Acest gând mi-a răpit astăzi pentru moment atenţia. Moment prelungit, altfel nu-mi aminteam de Teodoreanu şi "Uliţa copilăriei" descrisă de el. Am regăsit în memorie drumuri cunoscute, alei înverzite, sau în funcţie de anotimp înzăpezite. Am regăsit clădiri şi porţi uitate de vremuri, poate acum vor fi chiar ruginite. Ceva mă cheamă înapoi. Poate e parcul în care petreceam multe duminici. Unicul Parc din Bucureşti care a fost făcut să inspire poeţii si generaţii de intelectuali. Sau poate-i felinarul care mereu, chiar şi acum, a luminat cărarea. Sau poate chemarea nu-i din trecut, ci din prezent. Trecutul mi-a îndreptat doar paşii pe drumuri, acum, cunoscute. E mai uşor să te întorci în locuri pe care le cunoşti, pe care le iubeşti, decât la oameni şi locuri străine. Dar dacă acele locuri s-au înstrăinat ele de mine? Cu atat mai bine.

 

Un fragment din Ionel Teodoreanu - Uliţa copilăriei:" Şi uliţa l-a învăţat că toamna e o lumină blândă, aprinsă de copaci, să fie candelă de veghe pământului trudit". Cand le voi vizita, le voi vizita doar pentru mine. Lumina toamnei n-o mai am, doar cea a felinarului din ulita copilariei. 

 

 

 

.Giorgia Seeholzer