Skip to main content

Trăiască România comunistă ! (actualizat)

Am paşaport biometric - am depus actele la sfârşitul lunii martie, în ţară, şi am cerut ca paşaportul să fie trimis aici; a sosit săptămâna trecută, asta însemnând cam două luni de aşteptat. Aşa că azi m-am dus la consulat ca să-l ridic, şi ca să mi se anuleze paşaportul actual.

Azi am avut din nou confirmarea de ce au aşa mare succes filmele româneşti care povestesc despre perioada comunistă. Pentru că, pentru un străin, sunt doar situaţii inedite şi inexplicabile: de ce e nevoie să completezi trei formulare identice, cu aceleaşi date personale, când chiar şi la ambasada rusă e posibil să mergi cu formulare pe care le descarci de pe site, le completezi acasă şi le semnezi în faţa lor; de ce e aşa mare problemă că ai făcut o greşeală în completarea unui formular (ah, da, clar, ai "stricat" un formular). Adaugă la toatea astea un fundal sonor cu o voce metalică, fără inflexiuni şi foarte rigidă care te ceartă sau îţi explică de ce nu se poate aşa sau altfel şi vei avea un film de Cannes. Cred că l-ai văzut, a rulat de curând în cinematografe.

Mulţumesc lui Cristi şi Irinei ca m-au lăsat în faţă, în ideea că mie îmi trebuiau 4 minute (două paşapoarte de luat, două paşapoarte de predat, câte un minut pentru fiecare operaţiune), iar lor 90 - e la fel de penibil ca, în 2011, o familie cu copil (sau caz extrem, cu bebeluş) să aştepte cel puţin 90 de minute pentru transferarea datelor, într-o sală neaerisită - nici nu vreau să mă gândesc cum e vara, când vin căldurile mari...

Unele situaţii au stârnit hohote de râs, nouă, celor care eram obişnuiţi cu astfel de situaţii. Numai că nu toţi au fost obişnuiţi - străinii din consulat, care stăteau la coadă, nu au apreciat absolut deloc aşteptarea interminabilă şi mai ales atâtea lucruri care ar putea fi îmbunătăţite.

Sunt de menţionat eforturile, sub presiunea timpului şi a tehnologiei nesigure, ale singurei persoane care a mai rămas la ghişeu - bănuiesc că doamna consul. Păcat că, la mai bine de douăzeci de ani după Loviluţie, autorităţile române nu au învăţat să simplifice procedurile (pentru care ne cer, totuşi, nişte bani) şi nici să-şi asume o responsabilitate comună între diverse instituţii. O poză tăiată la 17 mm în Berna trebuie să fie acceptată de Poliţia din Bucureşti.

 

Suntem în 2011, nu ?...

 

 



AbraMack Tue, 05/31/2011 - 08:01
Comment

Imi pare rau, Cosmine, sa aud ca si tu ai fost protagonistul unui film mut... ca sa nu ii spun altfel... Se pare ca, desi nu ai alternativa cu pasaportul asta biometric, lucrurile merg de-a-ndoaselea... de-altfel, ca la noi!Pana acum, fara nicio exceptie, toate persoanele care si-au facut pasapoarte biometrice... s-au izbit de "mici" probleme...  Lasa, ca nu-i bai! Zicem Romania... si stingem lumina! >)