Skip to main content

Un dialog incomod despre sistemul social al Elveţiei

A fi străin într-o ţară, indiferent care, indiferent pe ce continent, implică acceptarea unui sistem social şi politic străin celui cunoscut de tine din ţara de origine. Astfel de compromisuri sunt uneori luate în calcul în mod conştient, alteori suntem luaţi prin surprindere. Într-un fel vedem posibilităţile şi oportunităţile ce par a ne deschide un drum nou, înainte de-a ne înrădăcina în noul sistem social, şi altfel după ce începem să prindem rădăcini. Una din marile cuceriri sociale ale societăţii industriale este libertatea de mişcare într-un spaţiu din ce în ce mai mare. Această libertate, pe cât de dorită de majoritatea  ţărilor ce  vor a demonstra implementarea principiilor democratice, este pe atât de controversată în ultimii zece ani. Ajungându-se chiar la măsuri şi atitudini ce nu au nimic în comun cu dorinţa inţială de echilibrare a posibilităţilor oferite cetăţenilor unei, de exemplu, Uniuni Comunitare.
 
Sistemul social şi politic al Elveţiei nu este chiar atât de unic, are însă anumite trăsături ce sunt puncte de referinţă în soluţionarea multor probleme politice şi sociale a multor alte ţări din Europa dar nu numai. Acest aspect face obiectul unei serii ce va apărea cât de curand.
 
O nedumerire rămâne: dacă sistemul politic elveţian este o bună referinţă pentru state foarte dezvoltate ale Europei, de ce are sistemul social carenţe? Nu este sistemul politic cel care detemină în final sistemul social? Pornind de la astfel de nedumeriri, pe forumul casei-românilor s-a desprins un dialog foarte interesant şi consider eu util. Ar fi păcat să rămână ascuns într-un topic pe forum. Utilitatea lui apare în exprimarea unor incovenienţe de care ne izbim noi toţi. Poate nu toţi avem curaj să le exprimăm, mulţi dintre noi însă se regăsesc în cele descrise.

Problema exprimată ţine de posibilităţile oferite străinilor în Elveţia după ce în prealabil s-a discutat despre Grecia şi Italia:
 
C: Cine nu a trăit acolo (notă: e vorba de Italia şi greutăţile cu care se confruntă străinii acolo) nu are cum să ştie lucrurile astea. Mi-aş permite să adaug că sunt multe alte neamuri în Europa care au ideea asta: ce poţi să ştii tu măi, tu vii din România, nu contează că eşti un emigrant pregătit, nu contează prestigiul muncii tale, nimic. Şi să nu-mi spuneţi că noi suntem de vină, ca noi singuri ne-am făcut imaginea pe care ne-am făcut-o. Pe Arte am văzut un documentar dedicat lui Berlusconi şi câtorva oponenţi; oricât de proastă ar fi părerea noastră despre italieni, să ştiţi că sunt şi oameni care se opun tot circului ăsta; poate nu ştiţi că domnul ăsta a fost implicat în chestii dubioase cu extrema dreaptă, teroristă. Eu zic că rasismul şi xenofobia sunt politici încurajate de la cel mai înalt nivel, şi ce să facă şi italianu' de rand, mai ales când nu îl ajută nici inteligenţa şi nici educaţia. Din păcate, românii nu au un Minister de Externe care să intervină în cazurile astea, ai noştri tac, să nu deranjeze. Aţi văzut vreo campanie mediatică împotriva ruşilor, vreodată? Neah. Aşa ziceam si eu.

G: Nu noi, unii dintre noi! Dimineaţă ascultam la radio un reportaj despre migraţia nemţilor şi percepţia integrării acestora în societatea helvetă. Un clişeu: nemţii sunt aroganţi! Clişeu dezminţit de un profesor etnolog al Universităţii din Berna. Totuşi, explicaţia lui este raţională: ajunge să fie unul sau doi nemţi aroganţi, această "veste" umblă mai repede decât una de genul „ce amabili sunt nemţii". Apoi, clişeul este întărit prin simpla realitate că interlocutorii pleacă deja de la premiza: nemţii sunt aroganţi! Cel mult, ei  pot "uimi" prin faptul ca nu sunt. Cam acelaşi fenomen este valabil şi pentru români.

C:  La nivel de stat, eu le-aş fi impus cote pe piaţa muncii. Da, pentru ăia 2 elveţieni care lucră în România, aş fi făcut tam tam-ul cu cotele. La fel şi pentru cei care ne-au impus restricţii pe piaţa muncii din UE, în acelaşi timp acordându-le unda verde la EU-8. Dacă îţi zici că e ridicol, ei bine, eu nu cred. I-ar enerva. Mai sincer, mi s-a făcut cam greaţă de toată povestea asta, nu mai sper eu sa ocupăm şi noi un locuşor decent in Europa. Ce mă enervează cel mai mult este că, la modul general vorbind, unui olandez de exemplu i se trec cu vederea aceleaşi "greşeli" (foarte discutabil termenul) pe care ţie, ca român, nu. Tu vii din Estul sălbatic şi trebuie sa fii... cum altfel, civilizat (adică să te ajute ei să obţii starea aia de graţie)! Dar mă rog, m-am obişnuit cu stilu' şi încerc să ignor anumite chestiuni (la sfatul primului elveţian cu care am stat mai mult de vorba), nobody is perfect.
 
G: Din păcate, chestia cu "Estul sălbatic" este absolut reală! Nu pot băga tot poporul român în oala acestei sălbăticii, există oameni şi oameni, la general vorbind însă, există o sălbăticie reală! În ţară ducem o lipsă acută de educaţie în domeniul social venită dintr-o lipsă la fel de acută a comunicării eficiente. Cei care sunt un pic mai interesaţi, mai docili, mai dispuşi să înveţe, realizează, prin comparaţie, lipsa şi încearcă să schimbe ceva. Alţii însă reacţionează de genul "ce vrei bă, un pumn în gură, nu?!"
 
Gândeşte-te cum vezi tu acum anumite "acte" sociale sau anumite reacţii ale anumitor conaţionali când eşti în vizită în România. Şi nu-mi spune că eşti încântată de absolut TOT ce întâlneşti. Dar parcă acum, după timpul petrecut în Elveţia, eşti cumva mai mult sensibilizată la chestii minore pe care poate înainte nici nu le observai, nu pentru că nu te-ar fi deranjat, ci pentru că ochiul îţi era îndreptat în altă direcţie.

Un exemplu scârbos (că tot venii vorba de greţuri): nu suport, când sunt în RO, gestul cretin al unora de a-şi trage nasul, apoi a scuipa mucozitatea pe stradă! Vomiţi ? Ei, şi eu! Gesturi de genul ăsta, circulatul pe străzi fără respect, atitudinea mitocănească a multora, este ceea ce ne "pecetluieşte" a fi din/în Estul sălbatic. Nu ceea ce ne "produce" creierul, avem creiere deştepte, nu faptul că ne îmbrăcăm la fel ca orice alt european, nu faptul că ţinem pasul cu ei în cultură, artă, şi de ce nu, chiar şi în tehnică în ultimă instanţă, ci felul, felul nostru de a fi, de-a socializa, asta este cel, uneori, care sare în mod deosebit la vedere.

Norocul nostru rămâne  că putem comunica (şi) în altă limbă cu ei. Aşa, o mare parte din "noi" rămâne ascunsă. Ce frumos stau unii "domi" la mese protocolare sau diplomatice, la discuţii în limbi străine, sau cu traducător lângă ei ca apoi să îi vezi ce "perle" scot în limba maternă la televiziunile române, oier ar fi puţin spus, şi aş jigni o meserie ce o respect. Mai avem, mai avem mult de învăţat, ăsta e adevărul!
 
C: Sunt de acord că în anumite privinţe românii, ca popor, au mari lipsuri. Eu vorbeam totuşi de cei care nu le au, şi tot sunt "ajutaţi", cumva aşa, preventiv. Sau poate, vorba prietenei mele, "aşa sunt ei, critici". Nu sunt de acord cu ideea că toţi cei care sunt mai sensibili acum în anumite privinţe s-au educat în Vest, poate aici am găsit mediul mai prielnic. Eu, în continuare, voi face unele lucruri exact aşa cum cred eu de cuviinţă.
 
G: Totuşi ceva avem toţi în comun cu tema Grecia: teama!
Teama elveţienilor că datorită străinilor li se destramă sistemul lor social şi politic.
Teama Europei că alte ţări vor avea aceleaşi probleme cu ale Greciei.
Teama cetăţeanului de peste tot că va rămâne fără job, fără salariu, fără locuinţă.
Teama românului că în 2012, salariile şi pensile vor fi îngheţate în timp ce preţurile rămân la fel de mari, dacă nu chiar vor creşte, ca adaptare la piaţa europeană.

I: Da, Tessinul cald, fierbinte ca atmosfera politică, unde favoriţii sunt UDC (SVP), Lega dei Ticinesi, MCG (Mouvement Citoyens Genevois) - toate de dreapta. Cantonul Ticino are 335'720 de locuitori, dar aici sunt 51.000 de transfrontalieri şi 20.000 de şomeri! Transfrontalierii fac un incredibil dumping salarial acceptând 1.300 € pe lună!
 
C: Şi cine e vinovat, muncitorii care vin aici pentru o pâine mai bună sau patronii care îi aduc? Dacă nu i-ar angaja nimeni, nu ar veni aici, mă refer la transfrontalieri sau la alţii din UE. De ce Elveţia a semnat tratate cu UE? Nu cumva sunt şi nişte avantaje? De ce să urăşti "străinii" cand poţi vota partidul(ele) care are(au) propuneri concrete pentru toate problemele asta, iar ăla cu siguranţă NU e SVP?


Chirii scumpe, în general un cost al vieţii din ce in ce mai ridicat, şomaj, emigraţie, păi astea sunt problemele cu care se confruntă tot Occidentul, oare de ce Elveţia ar fi mai specială? Sistemul lor de învăţămant, bazat pe şcoli profesionale, cu care în principiu sunt foarte de acord, dar de unde îşi vor procura specialiştii de care au nevoie în domeniile din ce in ce mai complexe ale lumii de azi? Nu cumva se împuşcă singuri în picior şi dup-aia ţipă "străinii ăştia"? Mamele trebuie sa stea acasă, păi asta e, cu un salariu nu poţi trăi în puf. Lumea se schimbă, aşteptările trebuie să fie mai realiste, şi nu URA e un răspuns.
 
G: Specialiştii au salarii cu care îşi pot permite exact ceea ce acum există pe piaţă, pentru ei nu este şi nu va fi o problemă. Nu (doar) de ei e vorba. Ura e de genul indignare, nu ură afectivă. Dacă e să fie numită "ură". Adevărul nu va fi acceptat niciodata de nimeni, până când se scufundă barca. Cu toţi. Şi cu unii şi cu alţii! Vedem după, cine mai are puterea să înoate până la mal....

Soluţii pot fi găsite doar atunci când se acceptă realitate aşa cum e. Dacă o înfrumuseţăm sau încercăm s-o "judecăm" nu vom găsi niciodată soluţia corectă. Şi cu atât mai puţin, aici pe forum, unde discuţiile de genul ăsta rămân în procent de  99% , fără ecou! Fără continuarea dialogului la întâlniri reale.
 
I: Exact, indignare, nu ură. Vina e în mare parte a angajatorilor şi a politicienilor elveţieni, care permit ca rezidenţii în CH să stea în şomaj, să se simtă umiliţi, în timp ce alţii le iau locurile de muncă. Dar nu sunt transfontalierii cei care consumă în Elveţia, ci tot fraierii de rezidenţi, şomeri sau angajaţi - fie ei poor worker - sau mame care fac tumbe între familie şi job. Economia funcţionează mulţumită celor care plătesc aici chirii, asigurări, taxe, care consumă aici. Aceasta e indignarea contra transfrontalierilor, deoarece ei nu lasă nimic în Elveţia; lasă doar smogul şi taxe minime.
 
C: Eu înţeleg şi punctul lor de vedere, dar fără o legislaţie adecvată care să favorizeze şi angajatul şi nu doar angajatorul nu văd cum s-ar rezolva problema. La fel şi cu chiriile, de ce să se scumpească în fiecare an? Problema este ca sponsorii partidelor sunt, ştiaţi deja, angajatorii- firme, companii, şi nu casiera de la Migros. Banul vorbeşte, să nu ne amăgim, democraţia perfectă încă nu s-a inventat. Şi apoi apare instigarea prin tot felul de mijloace, împotriva străinilor, să ţină prostimea ocupată şi frustrată. Toata lumea mulţumită. Sau nu. Cui îi pasă?! Nu sunt de acord cu un stat intervenţionist până la extremă (ideal ar fi să fie cât mai puţin, de fapt), dar ceva ceva, trebuie făcut.
 
I: Alaltăieri m-am uitat la tv, unde transmiteau o dezbatere pe tema "flexibilitatea pe piaţa muncii". La un moment dat s-a ajuns, inevitabil, la tema transfrontalieri, temă care în Ticino e fierbinte acum (51.000 e un număr exagerat pentru un canton nu tocmai puternic). La un moment dat spune un invitat că Elveţia şi-a cam dat cu sapa peste picioare semnând bilateralele. Răspunde un personaj afirmand că elveţienii/rezidenţii au nevoie de concurenţă pe piaţa forţelor de muncă, că altfel s-ar culca pe-o ureche, nu ar mai fi competitivi. Nu-mi venea să cred! E drept că aici oamenii sunt ceva mai relaxaţi decât cei din Elveţia germană, dar tot elveţieni sunt când e vorba de muncă.

Afirmaţia unui politician din SP de acum vreo 2 luni: el declara că Elveţia are nevoie de imigranţi, dată fiind natalitatea scăzută pe plan local. Am crezut că iau foc! Păi nu ar fi mai convenabil să ofere condiţii umane familiilor/femeilor din Elveţia? Să asigure locuri la creşe, prânzuri la grădiniţe/şcoli, locuri de muncă part time pentru mame, bonusuri pentru mamele singure şi multe alte facilităţi localnicilor? Atunci vom vedea creşterea natalităţii în Elveţia, copii vorbitori de limbă locală şi educaţi în cultura elvetică. Ar fi mult mai ieftin, decât "importul" de alte culturi pentru a asigura echilibrul demografic.
 


Întregul dialog, de altfel deosebit de interesat poate fi urmărit în acest topic.

 


Indiferent care sunt reacţiile noastre, poate uneori subiective, alteori obiective, realitatea ne loveşte pe fiecare în parte. Pe unii mai mult pe alţii mai puţin. Carenţele sistemului social elveţian, nu sunt de suprafaţă. Sunt subterane, dacă le pot numi aşa. Doar constatarea lor nu va aduce nici o schimbare. Dimpotrivă. E nevoie de oameni activi, cu curaj, care să le scoată la lumină, indiferent că ei sunt elveţieni sau străini.
 
 
Giorgia Seeholzer, Lucerna