Adrian Neș: "...doar prin iubire şi credinţă în Dumnezeu pot fi cu adevărat fericiţi"

"Doresc să-i ajut pe cei din jurul meu să înţeleagă că doar prin iubire şi credinţă în Dumnezeu pot fi cu adevărat fericiţi"
Interviu cu Adrian Neş - student la Staatsunabhängige Theologische Hochschule (Şcoala superioară independentă de teologie) din Basel

- De unde veniţi din România, de cât timp vă aflaţi şi cum aţi ajuns în Basel ?
- Sunt mândru să pot spune că sunt ardelean. M-am născut în Cluj-Napoca unde am locuit primii 16 ani, după care m-am mutat cu familia în Banat, în apropierea Timişoarei. După schimbarea domiciliului mi s-a oferit ocazia să studiez un an la o şcoală privată în Elveţia, timp în care am învăţat limba germană. Apoi m-am întors în România unde am continuat liceul şi am dat bacalaureatul. În vacanţele de vară reveneam în Elveţia pentru a-mi vizita prietenii şi astfel am aflat de la nişte cunoştinţe de posibilitatea de a studia teologia la facultatea la care mă aflu în prezent.

Sunt în Basel din toamna anului 2005 de când mi-am început studiile.

- Care sunt impresiile dumneavoastră cu privire la acest oraş, aţi putea face o scurtă paralelă cu oraşul dumneavoastră natal ?
- De la început am fost plăcut impresionat de frumuseţea şi diversitatea oraşului Basel şi pot să spun că se aseamănă mult cu oraşul meu natal, Cluj-Napoca: ambele sunt oraşe universitare importante în care domneşte o atmosferă studenţească, care le conferă o notă de tinereţe. Atât Baselul cât şi Clujul sunt oraşe cu mare însemnătate istorică unde cei pasionaţi pot să petreacă multe ore în muzee.

Observ şi o oarecare paralelă între Basel şi Timişoara. Dacă în Timişoara e normal să auzi pe stradă vorbindu-se pe lângă româneşte sârbeşte sau maghiară, şi în Basel poţi auzi o sumedenie de limbi, ceea ce ilustrează varietatea culturală a oraşului de pe malurile Rinului.

- Studiaţi teologia. Ce fel de pregătire aţi avut înainte de a începe acest studiu, ce motivaţii au stat la baza alegerii lui ?
- Înainte de a începe studiul am absolvit un liceu cu profil matematică-informatică. Multe persoane din cercul meu de cunoştinţe se aşteptau să-mi continui studiile în această direcţie şi au fost surprinse de decizia mea de a studia teologia. Dintotdeauna mi-am dorit să am o profesie în care să fiu aproape de oameni, să îi ajut în nevoile lor, să simt alături de ei. Mi-am dat seama că într-o lume plină de nesiguranţă şi pericole e nevoie de oameni care să îndrepte privirea celorlalţi spre Dumnezeu. Într-o lume dominată de materialism şi egoism, unde fiecare îşi vede numai de treaba lui, doresc să-i ajut pe cei din jurul meu să înţeleagă că doar prin iubire şi credinţă în Dumnezeu pot fi cu adevărat fericiţi.

- Ce confesiune religioasă aveţi ? Sunteţi familiarizat cu privire la religiile din Elveţia şi felul în care coexistă ?
- Confesiunea mea este cea evanghelică. Da, pot să spun că sunt familiarizat cu privire la religiile din Elveţia şi observ cu plăcere că ele coexistă în armonie, spre deosebire de alte ţări în care există discriminare între diferitele religii.

- Cum aţi rezuma în cîteva cuvinte felul în care sunt organizate cursurile ? Care sunt materiile care vă interesează cel mai mult, dar cel mai puţin ? De ce ?
- Cursurile sunt organizate în blocuri de câte 2-3 ore, ele diferă de la săptămână la săptămână. Anul universitar începe în octombrie şi ţine până în iunie, după care urmează sesiunea de vară, în care se dau toate examenele, iar sesiunea de toamnă (în septembrie) este destinată restanţierilor sau celor care preferă să-şi piardă vara învăţând.

Materia care mă interesează în mod deosebit este "Istoria Bisericii" deoarece cred că este foarte important ca oamenii să-şi cunoască trecutul religios şi premergătorii, să înveţe de la ei ce e bun şi să nu repete greşelile care s-au făcut de-a lungul istoriei. De asemenea, sunt fascinat de studiul limbilor Bibliei: ebraica şi greaca. Nu pot să spun că am o materie care să nu îmi placă. Toate sunt interesante.

- Cum vi se par profesorii ? Aveţi vreun preferat ?
- Îmi apreciez foarte mult profesorii. Cei mai mulţi dintre dânşii au o pregătire extraordinară, şi cu toate că se bucură de un mare renume se coboară la nivelul nostru şi sunt dispuşi întotdeauna să discute cu noi şi să ne dea explicaţii chiar şi pentru a nu ştiu câta oară. Am o mare stimă faţă de profesorul la care am studiat greaca antică anul trecut. Cu toate că este extrem de tânar (sub 40 de ani), este considerat unul dintre cei mai competenţi profesori de limba greacă din spaţiul vorbitor de limbă germană şi totuşi ştie să se apropie de studenţi.

- Cu ce vă ocupaţi în timpul liber ?
- În momentul de faţă timpul liber mi-e cam redus, învăţatul îmi ia foarte mult din el, totuşi fac deseori câte o plimbare pe malul Rinului sau în pădurea de pe dealul Crischona, joc fotbal sau volei împreună cu colegii, îmi vizitez prietenii pe care îi am în alte cantoane, Thurgau, St.Gallen, Aargau şi când găsesc timp îmi place foarte mult să citesc. Câteodată, când se iveşte vreo ocazie, mai lucrez câte ceva în week-end pentru a-mi îmbunătăţi bugetul limitat.

- Ce legătură păstraţi cu România ? Dar cu români în Elveţia ?
- Cu România păstrez o legatură strânsă. Prin intermediul internetului am posibilitatea să corespondez zilnic cu prieteni din ţară şi să vorbesc cu familia. Cu românii din Elveţia nu am prea multe legături, pentru că nu cunosc decât puţini. În Basel nu sunt aşa de mulţi ca în Zürich sau în Elveţia franceză. M-aş bucura să am ocazia să cunosc mai mulţi români care locuiesc ca şi mine aici.

- Care eveniment v-a marcat cel mai profund de cînd vă aflaţi în Elveţia ?
- Evenimentul care m-a marcat cel mai profund de când sunt aici a fost ziua în care am primit rezultatele de la examene. Dupa ce trecusem printr-o perioadă dură în care învăţasem aproape zi şi noapte, vestea ca am luat examenele cu rezultate bune mi-a umplut inima de bucurie. M-am simţit mândru că pot să reprezint cu cinste scumpa mea ţară şi că cei din jur pot să vadă că şi românii sunt în stare de ceva, nu doar să fure şi să înşele. Îmi apare întotdeauna un zâmbet pe faţă când văd cum elveţienii se întreabă dacă sunt oare german şi germanii se întreaba dacă sunt elveţian iar eu le spun că sunt român. Cred că Dumnezeu a pus în fiecare talente şi Îi sunt recunoscător că mi-a dat darul de a învăţa cu uşurinţă limbi străine.

- Care sunt planurile dumneavoastră de viitor ?
- Având în vedere că studiile durează 5 ani, am destul timp să îmi fac planuri, pe moment doresc să-mi termin studiile cu succes şi apoi să-mi practic profesia în folosul oamenilor.

- Vă mulţumesc, vă doresc mult succes şi Doamne ajută !


a consemnat
Alina Mondini, Zurich