Ambasador de suflet şi ambasador de ţară

De ziua Marii Uniri şi imediat după, pe 2 decembrie, Elveţia a găzduit concertele celui pe care ea l-a lansat publicului internaţional în urmă cu 40 de ani. Numit astăzi "Regele naiului", Gherghe Zamfir a revenit la locul de plecare cu credinţa şi speranţa că muzica lui îşi va îndeplini menirea de adâncă spiritualitate umană.

A sărbători Ziua României în afara graniţelor poate fi mai mult decât o simplă sau fastuoasă ceremonie în care impresiile se măsoară la rece, prin strângeri protocolare de mâini şi discursuri mai mult sau mai puţin convenţionale. Dimpotrivă, dorinţa românilor aflaţi departe de casă este aceea de a simţi mai mult ca oricând fiorul românesc şi de a-l împărtăşi cu poporul gazdă. Este astfel un prilej ca mâdria de a fi român sa fie recâştigată şi intens trăită.

Sala de concerte a "Kultur Casino", important centru cultural din Berna, a reunit pe 1 Decembrie în jur de 700 de spectatori români şi elveţieni. Ambasadorul României în Elveţia, Ionel Nicu Sava, care a sprijinit cu întreaga sa echipă realizarea acestei manifestări, nu a avut nevoie de un lung discurs, mesajul fiind continuat de către "ambasadorul de suflet" al ţării. Muzica şi măiestria lui Gheorghe Zamfir au iradiat întreaga simţire românească, reîntregind imaginea artistică a poporului nostru celor ce nu-l cunosc îndeajuns.

Elveţienii îl cunosc însă pe Gheorghe Zamfir, iar mândria lor este aceea de a-l fi descoperit. Maestrul naiului îşi aminteşte de asemenea începutul "unui scurtcircuit mondial, care s-a declanşat aici, în Elveţia, în urmă cu patru decenii", şi pe care, după cum el însuşi ne-a mărturisit, ar dori să-l poată reface, pornind tot din acest loc. De data aceasta, întreaga sa artă va fi pusă în slujba planetei pe care trăim, pentru a o salva. "Planeta este compresată, nu mai poate suporta..." este convins Gherghe Zamfir, care urcă acum pe scenă cu credinţa că are un rost de împlinit: "Bombardez Răul într-un mod pe care doar sihaştrii îl mai fac. Eu o fac pe scenă. Am rămas poate printre puţinii libertini care nu se tem, dar aceasta pentru că am la îndemână şi apărarea şi atacul..."  Cu acest imbold, pe scena Institutului Hotelier din Lausanne, cel mai prestigios de acest gen din lume, artistul român a invitat publicul de a primi una dintre creaţiile sale drept "rugăciune pentru planeta noastră", acesta dorindu-se a fi şi mesajul concertului pe care îl va avea la Victoria Hall din Geneva, în martie, anul viitor.

Rezervat şi ponderat, publicul elveţian se încălzeşte mai greu. Chiar dacă muzica de nai a lui Gheorghe Zamfir este apreciată şi cunoscută, aplauzele s-au înteţit pe măsură ce sensibilităţi ascunse au fost rând pe rând atinse, în final nemaiexistând nici o barieră între cel care dă şi cei care primesc. Aceasta la Lausanne, la Berna, publicul în mare parte românesc a fost de la bun început în picioare. Este şi meritul maestrului de a-şi conduce spectatorii în mod voit către extaz: "Simt pulsul sălii, îl citesc în primele minute şi-i transmit mesajul care i se potriveşte".

Mesajul ultim al acestui virtuos al naiului, singurul instrument care se apropie ca tonalitate de vocea umană, a fost în Elveţia unul profund românesc. Un mesaj cu atât mai mult de dorit acum când poporul helvet se pregăteşte să-şi deschidă porţile către ţările răsăritene ale Europei, arătând că România nu aşteaptă doar să primească, are în egală măsură şi de dat.

Simona Rădulică-Montserrat, Lausanne