Jurnale

Această frază am auzit-o cândva în copilărie, undeva în era comunismului. Pentru mine, la acea dată, era un paradox: cum poţi avea şcoală dar nu avea educaţie, şcoala înseamnă educaţie! Mi-au trebuit ceva ani buni să realizez profunzimea acestei fraze. Poate nu întâmplător una din primele experienţe avute în Elveţia au fost motorul de pornire în acel proces de regăsire. Regăsirea moralităţii, bunului-simţ şi ai celor şapte ani de acasă...

Am paşaport biometric - am depus actele la sfârşitul lunii martie, în ţară, şi am cerut ca paşaportul să fie trimis aici; a sosit săptămâna trecută, asta însemnând cam două luni de aşteptat. Aşa că azi m-am dus la consulat ca să-l ridic, şi ca să mi se anuleze paşaportul actual.

Una din delicatesele culinare româneşti este creierul pane. Dacă aş avea ceva timp, aş da o fugă în România, m-aş opri la o bodegă, sau poate la un restaurant de pe marginea drumului naţional E60, şi aş comanda un creier pane. Singura rugăminte adresată chelnerului ar fi ca factura meniului s-o trimită la PNL, mai concret domnului Crin Antonescu. Cu menţiunea „de data asta a fost de porc”. Ce ar înţelege destinatarul din acest mesaj nu-mi pasă.

Da, a făcut-o din nou.

Un Paste fericit tuturor !

..................................

O, ramai, ramai la mine,

Te iubesc atat de mult!

Ale tale doruri toate

Numai eu stiu sa le-ascult;

In al umbrei intuneric

Te asaman unui print,

Ce se uit-adanc in ape

mi-ar fi plăcut

să-ți pot surâde ție,

unui necunoscut,

dar făr-a ști

nici ce, nici cine

mă reține făr-a fi văzut,

nu pot.

mi-ar fi plăcut

să pot privi la tine,

celui atât de necunoscut

însă vibrațiile atomilor din mine

mă perturbă

și oricât eu aș vrea...

nu pot.

M-am pierdut iremediabil-

intre flacari de lumanare

am ars indeajuns...

am devenit fum si

m-am scurs printre lumi

ale caror treceri

m-au durut cerebral.

Iar azi sunt inca

Ma desfac cu parere de rau din ascunzisul din care te visez si ma strecor de-a lungul peretelui de piatra pana ce umbrele ni se ating. Aici ma opresc.

Stăteam şi mă gândeam, parcă ieri, la Praga... Gândeam asupra câtorva chestiuni esenţiale legate de mine şi de una din pasiunile mele, scrisul. Îmi place să scriu. Iar atunci când scriu mă simt parcă cu câteva procente mai vie. Mai existentă. Mai prezentă. Ori, reflectam asupra fraptului... când scriu.