Bună ziua, vecine elveţian!

Duminică 8 februarie sunteţi chemat să răspundeţi cu DA sau NU la o întrebare totuşi foarte delicată. Dacă sunteţi xenofob, dacă aveţi o problemă cu toţi străinii şi dacă doriţi ca elveţienii să rămână închişi în ţara lor ca într-o închisoare, pentru a putea fi separaţi de celelalte popoare ale lumii, atunci vă înţeleg că votaţi NU. Acesta este cuvântul ce va trimite Elveţia în Evul Mediu, dar, cel puţin, aveţi motivul dumneavoastră.

Însă dacă nu sunteţi xenofob, atunci gândiţi-vă puţin.

Gândiţi-vă că ceea ce vă desparte de vecinul dumneavoastră european nu este decât locul de naştere! Datorită progresului informaţiei audio-vizuale de astăzi, ştiţi deja acest lucru.

Gândiţi-vă că în Elveţia există legi şi că acestea sunt făcute pentru a regla eventualele probleme economice şi sociale (a se vedea pericolele invocate în această campanie). Nu mai avem încredere în legi? Atunci statul nu mai are nici o speranţă şi se va instala anarhia! Dar numai dacă cei iresponsabili vor veni la putere.

În secolul 21, nu putem trăi rupţi de lume (aşa cum îşi imaginează adepţi ai ”Nu”), iar imaginea pe care şi-o va face lumea despre noi, contează foarte mult: aceasta influenţează bursa, valoarea francului elveţian, numărul de turişti ce vizitează Elveţia, preţul de pe piaţa imobiliară, pe scurt viaţa noastră.

Gândiţi-vă cum se va prăbuşi atractivitatea turismului şi a produselor elveţiene (inclusiv ale băncilor), după ce vor fi considerate ale unei ţări xenofobe şi anti-europene? Cum credeţi că veţi vizita o altă ţară europeană, având această etichetă de popor căruia îi este frică de toate – astăzi de păsări, mâine de propria umbră?

Şi pentru moment nu am vorbit decât de dispreţul pentru popoarele europene nu şi de răspunsul economic şi politic al Europei. Acesta va veni şi în mod sigur nu ne va face viaţa mai bună. Căci dacă Europa se poate lipsi de produsele şi de serviciile elveţiene, nu cred că şi reciproca va fi valabilă.

Şi pentru ce să suferim? Pentru convingerile naţionaliste ale unora!

Dar dacă suntem cei mai buni, de ce să ne temem de vecini şi de concurenţă? Şi ce vom construi cu acest protecţionism? O societate moale, protejată în interior, dar incapabilă să supravieţuiască în afară?

Atenţie, înainte de a construi un zid în jurul frontierelor, să fiţi atenţi cu cine vă închideţi înăuntru! Deoarece cheia acestei închisori aurite nu vă va mai aparţine!

Dacă Elveţia se va izola şi dacă europenii vor avea restricţii de a locui aici, credeţi că patronii întreprinderilor elveţiene vor rămâne cu braţele încrucişate? O bună parte dintre aceştia vor fi nevoiţi sa îşi delocalizeze activitatea! Pur şi simplu vor rezista cu greu concurenţei europene, ceea ce va determina creşterea şomajului şi a preţurilor în Elveţia.

Nu vă lăsaţi influenţaţi de cei ce vor să câştige putere printr-un discurs naţionalist, care, fără a avea o idee politică clară, exprimă lucruri vagi, profitând de frica oamenilor chiar stimulând această frică. Căci de aici şi până la incendierea Parlamentului pe care a ordonat-o Hitler pentru a specula frica nemţilor, nu este decât un mic pas. Şi ei sunt capabili de face asta fără scrupule...

Azi ei vă spun să vă fie teamă de români şi de bulgari. Dar lor le este teamă de tot, chiar şi de păsări, nu vedeţi? Vă arată afişe conform cărora Elveţia este ameninţată de ciori, de păsările libere ale cerului. Au uitat că ciorile există în această ţară chiar înaintea lui Wilhelm Tell. Nu este o pasăre străină. Deci, am înţeles noi greşit afişele lor? Ciorile sunt ei, naţionaliştii care îşi arată adevărata faţă cu marea lor speranţă: de a putea încarcera poporul în curând.

Hitler făcea coşmaruri cu evreii. Propaganda sa îi arăta ca duşmani ai poporului, ai statului, ai civilizaţiei mondiale. Partidul lui M. Blocher îl imită astăzi. Sunt străinii cei care îl invadează în somn. Şi are atât de mare nevoie de odihnă.

Ajutaţi-l să se calmeze votând DA duminică, DA pentru o Elveţie demnă şi civilizată, pentru o Elveţie modernă, competitivă şi atractivă.

Cu respect,

Ioan Soare, Baden

Traducere: Cornelia Gavrilescu, Geneva