Skip to main content

(cautare)

Ma desfac cu parere de rau din ascunzisul din care te visez si ma strecor de-a lungul peretelui de piatra pana ce umbrele ni se ating. Aici ma opresc. Inchid ochii si respir prezenta ta cu iz de mirodenie, iar marginea dinspre tine a umbrei mele incepe sa tremure usor, parca strecurandu-se dedesubt spre a se face caus in care sa te adune, ca sa te dizolve apoi in setea ce ma-mpinge, ca un arc, inspre tine. 

 

 

 

Pe langa tine-n mine trec soptit,

sa nu sperii pasarile

in care ochii tai si-au facut cuib.

Izvorul din care te sorb e avar-

se daruie doar căuș cu căuș.

De aceea, cand ma apropii,

Nu-ntind mana spre tine,

ci spre buzele mele

sa aflu cat li-e de sete.

 

 

 

O, desigur ca mai dau in gropi uneori - om sunt si eu! Conteaza insa ca tu, in dumnezeiasca ta libertata, ma intorci cu dragoste si cu blandete la ceea ce caut.

Si ca caut ma rog?! Nu pot numi exact dar stiu cum arata, stiu ce gust are si tu esti poarta care se deschide pentru mine inspre ACUM-ul acesta in care eu si ceea ce caut suntem una. 

O, sigur, drumul a fost lung, uneori dureros. Viata mi-angaduit o multime de maestri - tu esti doar cel potrivit pentru cel mai dincoace parcurs. Dar merita fiecare zgarietura. Fiecare scrijilire mi-a redat o bucatica din mine pe care o instrainasem candva, prin cine stie ce fundaturi.

Doar asa insa, cu aspiratia intregirii, pot sa stau astazi la picioarele tale ca si cum ar fi ale Lui si sa rescriu povestea aceea de la munte in care faceam elogiul barbatului, parelnic, dispretuind femeia, din neintelegere. Si chiar o s-o fac candva! Sau poate mai bine nu, o las sa ramana asa cum e spre referinta. ACUM, ca tot m-am intalnit in sfarsit cu femeia care sunt, in deplinatate si cuprindere, pot s-o dedic Maestrului care sta in jiltul de aur din miezul tau, elaborand intreaga tesatura a lui ACUM.