Cei ce se tem că le vor fi furate locurile de muncă, pot merge să muncească în România

Cei ce se tem că le vor fi furate locurile de muncă pot merge să muncească în România: această ţară începe să ducă lipsă de mână de lucru; ne recomandă Lucien Metzner.

Acum mult timp, în copilărie, auzem că se spunea printre elveţieni că nimic nu egalează ospitalitatea elveţiană. În acea vreme, Elveţia găzduia refugiaţii din Tibet, apoi unguri, cehi, şi puţini chilieni, de această dată cu o evidentă strângere de inimă (aceştia fiind "de stânga" ce fugeau de dictatura ucigaşă de dreapta).

După ce stau trei sau patru luni pe an în România, îmi dau seama că ospitalitatea elveţiană are un punct în comun cu cea românească: mă simt ca acasă... în România; şi câteodată sunt indignat să fiu un cetăţean al ţării ce reîncepe campanii xenofobe în direcţia tuturor, acea ţară ale cărei vămi au o reputaţie, în toată Europa, pentru modul lor special de a ura "bun-venit în ţara mea". Chiar mi-a fost ruşine odată în autobuzul ce ne ducea în România, când am fost trataţi ca nişte delicvenţi. Eram singurul elveţian, iar românii m-au consolat: au obiceiul de a face excesele poliţieneşti ale dictatorului abia decedat.

De fiecare dată când veneam într-o familie de români, constatam aceaşi bucurie de a primi un oaspete, aceeaşi grijă de a face totul, astfel încât vizitatorul să se simtă bine (cel mai bun compliment ce se poate face unui român este acela de a îi spune "m-am simţit bine la dumneavoastră!"). De fiecare dată când ajungeam la un român, acesta ne spunea: "Bine am venit!" şi i se răspunde "Bine v-am găsit!". Sincer, au plăcerea de a întîlni oamenii.

Cei ce se tem că li se vor fura locurile de muncă pot merge să muncească în România: aceasta începe să ducă lipsă de mână de lucru, lucrătorii români sunt în prezent în Germania şi în special în Italia şi Spania, iar medicii sunt în SUA şi în Canada, cum sunt şi în toate ţările europene, inclusiv în Elveţia. Deci, găsiţi de lucru, nu veţi fi foarte bine plătiţi, dar viaţa nu costă excesiv de mult precum în Elveţia şi, mai ales, redescoperiţi alte valori şi alte plăceri ale vieţii decât stresul mediului îngheţat al anturajului nostru elveţian; mâncaţi mai sănătos, mai gustos, iar vinurile sunt bune şi reprezintă o piaţă bună.

Dar de fapt (şi pentru a vorbi mai simplist decât adepţii UDC-ului), cine vorbeşte despre frica de lucrătorii români şi bulgari? Nu vor fi marii patroni din vârful piramidei UDC, cei ce nu vor trebui să îi angajeze în marile lor întreprinderi din Zürich, în special nu la negru pentru că, tocmai la negru reprezintă un pericol pentru lucrătorii elveţieni? Nu vor fi cei care nu au pus niciodată piciorul la verii noştri latini din est, dar care au făcut afaceri cu finanţare excelentă din Statele Unite şi au mers în vacanţă la Seychelles, la adăpostul plebei, aceeaşi care este sensibilă la slogane bestializatoare, a campaniilor de afişe demne de propaganda nazistă a anilor 30?

Rămâneţi deci în obscuritatea voastră, dar nu încercaţi să ne conduceţi, bandă de UDC-işti! Eu, vă propun să mergeţi să vedeţi acest minunat popor şi să constataţi că încă sunt fiinţe umane, înainte de a fi cetăţeni ai României, în ciuda tuturor suferinţelor provocate de istoria ultimilor zeci de ani, neimaginabile pentru un occidental.

Lucien Metzner
1/3 Vaudez, 1/3 Neuchâtelez, 1/3 Bernez... şi 1/3 Român.

Traducere: Cornelia Gavrilescu, Geneva