Skip to main content

Calatorul, traista si gara

Un calator obosit, asteapta-ntr-o gara, c-o traista plina de nedumeriri. Postat in mijlocul peronului, incurca calatorii. Unii mai indulgenti, se-opresc, intreaba: ce ai in traista ? El o deschide le arata, uimiti privesc, dar pleaca. Istoria se repeta la infinit. Oare la infinit ?!
 
Cu cateva clipe in urma acelasi film: un calator obosit postat in mijlocul peronului incurca trecatorii. Un pasager, ce pare a fi grabit intreaba: ai timp ?
-Timp ? Ce intrebare-i asta, raspunde calatorul obosit. Traista, vrei traista ?
-Nu ! Ce e in traista stiu. Te-ntreb doar daca, ai timp !
-In gara, tu ma intrebi daca am timp ? In gara, calatorul are timp doar cat sa schimbe trenul...
-Incotr-o mergi ? Intreaba pasagerul ce pare-a fi grabit.
-Nu stiu !
-Te aflii totusi intr-o gara, in care vrei sa cred ,ca nu ai timp decat cat schimbi peronul, trenul, destinatia, deci incotr-o ?
-Nu stiu, pricepe omule, nu stiu ! ia traista uita-te la ea, pastreaz-o si lasa-ma pe mine cu timpul, destinatia, trenul si orice altceva ! Toti vor doar traista...am obosit !
 
Cu indulgenta si rabdare, pasagerul ce pare-a fi grabit, se aseaza langa calatorul osbosit si-asteapta: o ora, o zi, o luna, un an.... Abea acum, observa si calatorul obosit ca nu e singur pe peron, in gara. Abea acum observa ca traista lui e goala.Traista nu are, bilet nu are, de fapt nu are nimic, nimic in afara de timp si langa el un pasager ce pare-a fi grabit..
 
Aude ca-n surdina o voce ce-l intreaba:
-Acuma stii incotr-o mergi ?
-Nu stiu ! Dar stiu, cu siguranta, ca tu nu ma lasi singur ! raspunse cu zambetul pe buze calatorul  odihnit, amintindu-si refrenul:
 
"Nu stiu ce ma asteapta
Urmatoarea rascruce cand va fi
Insa stiu ca Tu, ma vei calauzii
Nu stiu cum voi merge
Vreme buna voi prinde, sau vor fi nori
Insa stiu ca Tu, Doamne ma-nconjori"
Gabi Ilut, Pe urmele Tale.

 

 

 

Kray.

Anonymous Tue, 09/14/2010 - 20:03
Comment

bv f frumosdaca toti oamenii ar constientiza ca mereu eDomnul cu noi ,poate n-ar mai  fi atatea rele pe pamant ,nu am mai fi tristi, viata nu ne-ar mai parea o povara ci un dar si ar disparea sentimentul de singuratate care te copleseste de multe ori.

Anonymous Wed, 09/15/2010 - 23:08
Comment

Articolul ar trebui sa se numeasca "Limba romana, gramatica si alte nenorociri".

Ofer curs de limba romana, 80CHF pe ora, pentru tine 65. telefonul ii ai, suna-ma... :))

Anonymous Wed, 09/22/2010 - 16:50

In reply to by Anonymous

Comment

Ai putea folosi si alt ton in comentariile tale?Ce te tot lauzi cu lb ta romana pe care o vinzi si ...o cumperi pe bani???Cand inveti odata sa ii respecti pe ceilalti romani?De-aia merge bine in tara!!!!In loc sa fie uniti ,romanii isi scot ochii unii altora!Om fara minte,ideea acestei scurte povestiri e esentiala!Tu nu ai fi in stare sa ai atata rabdare si mai ales IUBIRE pt aproapele cat a dovedit cel ce s-a oprit din drumul sau in acea gara!Vezi barna din ochii matale -ca mare mai e- si apoi masoara aschia din ochiul celuilalt!