Gânduri în Praga (1)

Stăteam şi mă gândeam, parcă ieri, la Praga... Gândeam asupra câtorva chestiuni esenţiale legate de mine şi de una din pasiunile mele, scrisul. Îmi place să scriu. Iar atunci când scriu mă simt parcă cu câteva procente mai vie. Mai existentă. Mai prezentă. Ori, reflectam asupra fraptului... când scriu. Da, asupra termenului legat de timp, localizare în timp, reflectat la o perioadă anume din viaţa mea. 

Spre exemplu, ieri, înainte de a începe a mă gândi... priveam... Priveam centrul vechi al Pragăi, Muzeul Kafka... Şi tot privind aşteptam ca un soi de inspiraţie să vină. Ei bine acela este punctul de declanşare al marelui meu moment de gândire. 

Analizând compunerile mele, în mare parte poezii, mi-amdat seama că aproape toate au de-a face cu un moment euforic din mine, din viaţa mea. Implicit au de-a face şi cu câte-o persoană anume, respectiv un iubit, real sau platonic. Mai mult platonic. Ceea ce-i trist. Chiar foarte trist. Căci, prin deducţie simplă, aceasta ar însemna că... şi ceea ce scriu eu este platonic, în mare parte, şi nu real... atunci... oare eu ce şi cum sunt? Reală sau... ?

(multumiri http://deea-bia.blogspot.com/2010/08/un-trandafir-alb-de-hartie.html pentru imagine)