Skip to main content

Limba germană şi accentul românesc

Septembrie 2008, o lună pe care n-o voi uita aşa uşor...

O zi obişnuită de toamnă, nici cald, nici rece, fără ploaie, fără vânt, şi totuşi o zi ciudată.

În acea zi am hotărât, spontan, să merg la cumpărături în Lucerna, dar nu singură, ci mi-am luat şi câinele cu mine. De ce ? Să-l scot şi pe el la plimbare să nu rămână singur închis în casă trist şi părăsit... Dacă ştiam ce va urma, l-aş fi inchis de bună voie în pivniţă !

Ajunsă pe strada mult umblată din Lucerna ”Hertensteinstr”, echivalentul străzii Lipscani din Bucureşti, am avut proasta inspiraţie de a-l lega în faţa magazinului în care am intrat să cumpăr o carte. Ar fi fost o chestie de 5 minute deoarece eu doar comandasem cartea, urmând să o ridic. Dar, ajunsă la casă, am fost plimbată de la un etaj la altul de la un ”Kundendienst” la altul, aşa încât cred că a durat cam 20 minute.

Se pare că în aceste 20 de minute... am revoluţionat Lucerna ! Sau cel puţin o parte a acesteia ! Ce s-a discutat înaintea apariţiei mele, nu ştiu. Ştiu doar ce am păţit eu.

Ieşind din magazin nu-mi mai vedeam câinele. Am avut nevoie de o secundă bună să realizez că nu a fugit ci este înconjurat de cel puţin 10, 15 oameni de vârste diferite, femei, bărbaţi, mame cu copii în cărucior etc. 

- Al dumneavoastră este câinele ?
- Da ! dar ce s-a-nâmplat ?
- Cum este posibil să faceţi aşa ceva ?
- Dar ce am făcut ? Sorry dar nu pricep !
- Aha ştiam noi... Chemaţi poliţia, s-o legitimeze... e incredibil ce face !
- Scuze dar tot nu înţeleg !
- Păi cum să înţelegi că la tine în Cehia aşa se poartă oamenii cu animalele ?? Sau de unde oi fi du-te de unde ai venit.. Sau eşti din Polonia ? Că după accent nu eşti de aici !...

Nu are rost să relatez toată discuţia din două motive clare:
1: eu nu am înţeles nimic ! Doar că sunt acuzată de ”Tierquällerei" pentru că l-am lăsat legat afară 20 de minute !
2: Pentru că am fost atacată verbal şi fizic de oameni necunoscuţi şi absolut furioşi pe mine, doar pentru că al meu câine a lătrat de i-a zăpăcit şi bănuiesc că a deranjat cumplit liniştea aparentă a acelei străzi !

Acuzaţiile lor deja nu mai ajungeau la urechile mele... mie îmi vuia doar o frază în cap.... du-te de unde ai venit... du-te în ţara ta de necivilizaţi etc... Creierul meu blocat pe această frază se zbătea să raspundă... EU nu sunt din Cehia, nici din Polonia, eu sunt din România ! Dar recunosc că nu am avut curajul să pronunţ ce  gândeam... de frică să nu agravez situaţia. Cum pot aceşti oameni să judece o ţară din 2 fraze spuse de mine într-o germană locală perfectă dar da... cu un accent străin ?!

Ştiu doar că în ciuda şocului am început să-mi revin. Ca să realizez că unul din bărbaţi, încurajat de acele mame cu copii în cărucior, era ferm hotărât să cheme poliţia şi încerca să mă oblige să mă legitimez trăgând de mine, de geantă şi de haine. Nimeni din cei ce se strânseseră ca la circ... nu a protestat la atitudinea lui...nimeni nu a vazut cum trăgea de haine şi geantă... toţi se uitau doar la cokerul care tare mutră de nevinovat făcea ! Eu nu existam decât în postura de acuzat, de străin, de antisocial !

Dar copilăria petrecută pe străzile Bucureştiului... m-a salvat ! Mi-am revenit, am protestat aşa cum doar în România am curajul, acum excepţie în Lucerna, şi i-am întors agresarea fizică acelui individ zicându-i: ori eu sun poliţia şi-l acuz de hărţuire fizică, şi dacă continuă mai găsesc câteva acuzaţii, ori cheamă el poliţia pentru câine ! Şi accentul meu nu-i treaba lui, are de-a face cu un cetăţean elveţian.

În 5 minute au dispărut cam toţi acuzatorii... doar unul... mai continua... până am pus mana pe telefon.. apoi a dispărut şi el. Rămasă singură cu câinele mă uitam la el şi el la mine... aş fi vrut să latru, să urlu, să ţip... dar pe mine nu m-a legat nimeni la uşa magazinului, eu eram liberă ! Am simţit nevoia să mă mişc, am luat-o la pas spre lac, dar nu am ajuns departe... doar la mal, aveam o furie pe câine pe accentul meu, pe ţara asta şi pe oamenii ei încât dacă aş fi ţipat.. se auzea până la mama în Bucureşti.

Aşa stând pe marginea lacului, privind în gol, cu un câine mieluşel lângă mine, aud o voce cu un accent american, verry sweet dog.. oje... privind în dreapta mea un domn elegant, la costum şi cravată, cu geantă diplomat, aplecat să mângâie câinele meu. E coker nu ? Oh ce mult îmi plac, sunt aşa câini buni, al meu a decedat de curând, sunteţi o norocoasă să-l aveţi !

Doamne cu ce am greşit în acea zi ?! Am fost tentată să-i zic... vi-l fac cadou... la revedere!  Dar n-am putut.

 

Se aşezase pe jos, lângă mine, în ciuda costumului scump pe  care-l purta, mângâia animalul vorbindu-i în limba engleză. Am aşteptat, dar el nu se oprea, până la urmă i-am povestit lui cele întâmplate cu un sfert de oră în urmă. El, acel domn, american de fel, venit cu afaceri în Elveţia, mi-a spus ce nu aş fi vrut să aud... dar ce a trebuit să accept deoarece el avea dreptate:

- ”Cum vă numiţi ?  m-a întrebat.
- Giorgia. Ok, Giorgia, află de la mine că nu ţara de unde eşti originar sau limba pe care o vorbeşti este importantă, ci atitudinea ta ca om. În viaţă vei fi mereu judecat şi etichetat de unii şi de alţii, uneori pe drept, alteori nu, dar TU eşti cea care decide dacă ei au sau nu dreptate.
- Adică ? eu nu-l prea înţelegeam...
- Dacă te simţi aşa cum eşti acuzat te vei afla mereu în conflict, în primul rând cu tine însuşi, dar dacă acuzaţiile care ţi se aduc nu corespund sistemului tău propriu de valori... atunci nu le lua in seamă.
- Da nu iau în seamă, dar să fiu acuzată că sunt paria doar pentru că am alt accent, nu văd cum aş putea să nu iau în seamă!

 

El calm, răspunde:
- Giorgia, când eşti acuzată că eşti din est, ce simţi ?
- Ce SIMT ?! Bună intrebare... simt că-mi este călcată demnitatea de om.
- Vezi, aici este problema, a fi om nu are nimic de-a face cu rasa, etnia sau ţara de origine. Tu vrei să fii respectată ca om !
- Da ca om, cu bune şi rele, dar nu să fiu etichetată.
- Giorgia, eu trebuie să plec, dar, uite... tu eşti acum furioasă pe elveţieni, pe ţara asta plină de reguli exagerate şi pe cei ce te-au agresat, nu ?
- Da recunosc... sa nu mai aud de Elveţia !
- Păi nu procedezi şi tu ca ei când spun... să nu mai aud de români sau România ?! Îţi doresc o zi bună... and Good bless you !!

Dacă nu mă trăgea câinele... cred că acolo rămâneam înţepenită ! Recunosc că avalanşa evenimentelor şi a informaţiilor din acea ora îmi depăşea capacitatea intelectuală de percepere şi analiză. Altfel spus, nu mai eram capabilă să gândesc ! Printr-un automatism înnăscut am reuşit să ajung acasă, am reuşit să mă calmez şi să realizez că în cele din urmă tot eu am fost de vină !

De ce ? Pentru că am tăcut. Pentru că m-am jenat de circul făcut de câinele meu, pentru că am vrut să nu deranjez, am vrut să-i înţeleg şi să mă scuz !!

Da, a fost vina mea.. să mă las acuzată în mod personal. Dacă reacţia lor ar fi fost generalizată poate o acceptam mai uşor, dar ei cu mine şi cu accentul meu aveau probleme! Poate din perspectiva lor aveau dreptate... poate chiar a fost nepotrivit să-l leg în faţa magazinului, şi poate au dreptate când acuză că în estul Europei nu sunt legi mai clare pentru protecţia animalului, dar EU...ce vină am eu ?!

Din câte ştiu nici una.

Eu doar sper că poate în câţiva ani România să-şi regăsească echilibrul spiritual ca măcar copiii mei să fie cândva mândri că sunt pe jumătate români!

Să fie vorbitori de limbă română cu accent străin într-o ţară europeană, unde nu originea, ci calitatea să-şi spună ultimul cuvânt !

 

K.S Luzern

 

Anonymous Fri, 03/20/2009 - 11:59
Comment

Sarutmana, Giorgia!
Trebuie sa recunosc faptul ca initial m-a surprins, evident in mod neplacut, patania ta cu frumosul caine, daca este cel din fotografie.
Iata si de ce: eram convins ca intr-o tara ca Elvetia oamenii sunt civilizati si nu se manifesta asa cum ai descris tu ca s-a intamplat cu tine
si cu nevinovatul patruped. Ingrijorator mi se pare faptul ca grupul destul de numeros si eterogen care ti-a creat aceasta lehamite ar putea reprezenta opinia publica de acolo.
Mai neplacut mi se pare faptul ca povestea ta s-ar fi putut intampla si in Germania, Spania, dar in mod deosebit in Italia, unde cetatenii romani au devenit tinte predilecte ale (doar ?) ironiilor cetatenilor autohtoni.
Povestea ta ma duce cu gandul tocmai in USA (unde merg la cele doua nepotele 6 luni pe an), si unde nu am vazut decat oameni iubitori de animale, dar mai ales unde nu am fost pus niciodata in situatia jenanta de catre nimeni pe motiv ca as avea accentul romanesc, nici in New York si nici in alta parte. Ba chiar nici in Canada, la Montreal si Ottawa nu mi s-a intamplat asa ceva si nici nu am auzit despre situatii asemanatoare in comunitatea romanilor de acolo.
Incerc sa gasesc o explicatie, dar pe moment cred ca oceanul care desparte Europa de America ar putea fi una.
Am mai gasit inca una (sper sa nu fiu gresit inteles, nu sunt nici nationalist, nici rasist), este doar o constatare: dincolo de ocean nu sunt tzigani (pardon, rromi) din Romania, care ne-au adus mari deservicii, noua, tuturor romanilor.
De ce pot fi mandru ca sunt roman numai in USA si Canada, iar prin Europa nu?
Asa cum foarte bine ai remarcat, nu originea, ci calitatea umana isi spune cuvantul!
PS. Am reusit sa ajung la Zurich, dar numai pentru o scurta escala si pentru a lua trenul de la un terminal la altul, pentru zborul la Madrid, deci despre Carnaval poate la anul.
Cu bine,
Gellu

Anonymous Fri, 03/20/2009 - 15:47

In reply to by Anonymous

Comment

Draga Gellu,

multumesc pentru interesul cu care ai citit si pentru empatie :)
si eu am avut nedumerirea mea, de la varsta de 15 ani am de-a face cu aceasta tara...si trebuie sa recunosc ca asa ceva nu mi s-a mai intamplat!!
Am avut numai experiente bune si frumoase, dar se pare ca varianta...orice padure are si uscaturile ei...e general valabila !!
Am descoperit totusi ca exista domenii unde uni dintre cetatenii acestei tari
au o predilectie spre exagerare...dragostea de animale si umanizarea acestora este unul din domenii -dar mai sunt si altele:)-
Totusi apreciez lupta lor pentru o -"artgerechte Haltung"- crestere a acestora in conditii corecte.
Eu banuiesc ca cel mai mult au fost deranjati de latratul lui !!
Si cum e mai simplu sa sustii ca e "chinuit" fiind lasat sa astepte afara decat sa recunosti ce te doare de fapt...nu ma mai mira nimic !!
Da de cel din poza e vorba. Dasty il cheama, face in vara 3 ani, si pe cat e de scump..pe atat de "increzut" e...latra,se repede,ca apoi sa fie mielusel!
Si referitor la intrebarea ta:
"De ce pot fi mandru ca sunt roman numai in USA Canada, iar prin Europa nu?"
ar fi cel putin din punctul meu de vedere doua posibilitati:
1:Continentul european are o istorie cu mult diferita Americii, care de batrana ce e...cu greu accepta schimbarile de mentalitate :)
2:Europa se concureaza singura! e ca o familie mare cu multi copii, care se uita reciproc unul la altul se invidiaza se cearta se impaca se rasfata si fiecare crede ca e mai bun si mai breaz dacat celalat.

Vacanta placuta...in Madrid.
Giorgia

Anonymous Fri, 03/20/2009 - 18:31

In reply to by Anonymous

Comment

Sarutmana!
Multumesc pentru promptitudine, chiar eram curos sa-ti aflu punctul de vedere
si recunosc ca este interesant.
Oricum, este firesc sa existe pareri si pareri, in conditiile in care fiecare tara are specificul ei, istoria, cultura, civilizatia si traditiile au rolul lor determinant pentru fiecare dintre noi, acolo unde traim.
Si apoi ai perfecta dreptate, padure fara uscaturi...
Cat despre cokerul tau, afla ca este foarte frumos si are toate motivele sa fie "increzut", iar stapanii sa fie mandri de el.
Te rog sa-mi permiti urmatoarea gluma:daca am inteles bine, necazurile cu Dasty au pornit de la latrat, poate ca ar trebui sa-l inveti sa...cante, doar asa nu va mai deranja trecatorii.
Multumesc, de asemenea, pentru urare, dar am fost la Madrid si Toledo doar pentru 4 zile, din pacate.
Pe curand,
Gellu

Anonymous Fri, 03/20/2009 - 18:51

In reply to by Anonymous

Comment

Gellu,

eu am acum alta tactica...daca ei iubesc animalele si a fost luat in seama pt ca a latrat...am invatat si eu sa latru :)
Daca il invat sa cante...ar zice ca am iesit cu el la cersit :))
giorgia

Anonymous Fri, 03/20/2009 - 19:21

In reply to by Anonymous

Comment

Draga Giorgia, trebuie sa recunosc ca ai umor. Imi place.
Daca Dasty al tau ar canta, iar tu te-ai da de gol cu accentul romanesc, ai dreptate, sigur vei fi luata drept cersetoare. Eu mi-as asuma un asemenea risc, dar cum nu am un coker asa frumos, raman doar cu admiratul si ...regretul.
Iti doresc un week end placut!
Gellu

Anonymous Tue, 03/24/2009 - 09:16

In reply to by Anonymous

Comment

Buna Giorgia . Intaresanta intâmplare . Te cred ca ti-a lasat un gust amar , dar nu te consuma .... cum crezi ca te-ai fi simtiti daca se intâmpla in Ro ? eu zic ,tot la fel ...bietul animal..... biata de tine ... stii ce mi-a zis seful meu când am trecut prin "nedreptati" ? kein stress .. ein neue erfahrung ...e târziu sa te incurajez ,dar asemenea momente se pot intâmpla.adevarul este ca o luam prea personal ai ne consumam prea mult ... asa sunt doar oamenii buni si cu bun simt.... fii tare si mergi mai departe . ia-o efectiv ca pe un "neue erfahrung" !!!! toate cele bune !

Anonymous Tue, 03/24/2009 - 10:53

In reply to by Anonymous

Comment

Daca aveam 20 de ani...as fi reactionat mul mai impulsiv...
dar cum omul cu trecerea anilor nu doar..imbatraneste ci se si intelepteste...am invatat ceva din experienta respectiva.

Apoi mai e ceva..eu ma "consum" intensiv...dar scurt :)
Apoi cu cateva ture de alergare...vad lucrurile altfel!
Intr-o cearta exista mereu cel putin 2 persoane implicate...si tot la fel de vinovate.
Dar sa sti sa te "impaci" e mare lucru.. fie chiar doar pe tine insuti!!
Sa accepti ca poate ai gresit, si sa incerci sa eviti conflicte viitoare
nu e usor, dar nu imposibil.

Multumesc :)
Giorgia