Gabriel Laczko - Primul român care a participat la "Ultramaratonul nisipurilor Darbaroud“

La începutul anului 2009 interviul Alinei Mondini a adus în atenţia cititorilor o personalitate din lumea sportului amator: Gabriel Laczko.

Originar din Timişoara şi stabilit în Zug, de profesie inginer informatician şi pe cale de a-şi completa portofoliul profesional cu un studiu universitar de sociologie şi psihologie Gabriel Laczko are un hobby ce ocupă un loc important în viaţa sa: alergarea la maraton.

După ce a participat la diferite competiţii oficiale în Elveţia (Zürich Marathon, Aletsch Gletscher Halb-Marathon, Jungfrau Marathon, Graubünden Marathon) şi s-a antrenat mii de kilometri pe an ideea unei experienţe unice, inedite a fost urmarea inerentă: aflat în pragul "schimbării prefixului" spre 4 Gabriel Laczko a căutat "misiunea imposibilă" cu care să marcheze noua etapă din viaţa sa.

Răspunsul la întrebarea "încotro?" a fost adus de destin într-o seară pe ecranul televizorului: pe un canal de sporturi extreme se difuzează un reportaj despre "Darbaroud-Maratonul de nisip", competiţie de ultramaraton desfăşurată în mijlocul Saharei, nu tocmai o plimbare de duminică.

Din acest moment decizia a fost luată, "ghiveciul de sentimente" aşa cum Gabriel Laczko însuşi spune în jurnalul său, a alternat de la bucurie şi extaz pentru performanţa deosebită până la teamă şi îndoială dacă pregătirea fizică va fi suficientă căt şi teama bine justificată de altfel asupra consecinţelor fizice şi psihice în cazul unei renunţări forţate.

Decizia definitivă fiind luată a început o perioadă febrilă de pregătire, un program minuţios de antrenamente, jogging, înot, inline skating mountain bike. Aici merită subliniată nu numai performanţa sportivă ca atare ci în primul rând disciplina, rigurozitatea, tăria de caracter cu care sportivul, dar în primul rând omul Gabriel Laczko a mers pas cu pas fară abateri pe calea ce a ales-o.

După etapa pregătirilor a urmat "ieşirea la apă" mai bine zis la nisip, călătoria spre locul de desfăşurare al maratonului şi bătăile de inimă pline de emoţie înaintea startului.  

Privind cu fascinaţie dunele Marzouga, cele mai înalte dune de nisip din Maroc, ambiţia sportivă şi credinţa neabătută în ţelul propus materializează mental deviza pentru următoarele zile şi etape ale ultramaratonului: "să termin competiţia într-o bucată din forţe proprii şi spre mijlocul clasamentului". Fata Morgana, vis, realitate?

5-4-3-2-1 Go! Gabriel Laczko, primul român participant la Maratonul de nisip este pe cale de a-şi realiza visul, aventura în dunele de nisip ale Saharei a început. Vor urma zile şi nopţi în care corpul este supus la încercări duse până la extrem, arşiţă în timpul zilei, temperaturi foarte scăzute în timpul nopţii, ploaie torenţială (greu de imaginat în mijlocul Saharei), o furtună de nisip care face clar că natura este aici la ea acasă, situaţii limită în care stressul trebuie prelucrat cu maximă eficienţă pentru a economisi forţele optimal. 

 Aşa cum era normal să se întâmple momentele de criză nu au lipsit: "Sunt surd, mut şi orb de durere şi nu mai raţionez cum trebuie" scrie Gabriel Laczko în jurnalul său. Această frază spune foarte mult, raţiunea  umană anihilată până la zero de durerea fizică şi mai departe sportivul declară: "cine vine la o asemenea competiţie trebuie să ştie că suferinţa este un companion fidel".

După multe ore cu valoare de experienţă unică pe parcursul unei vieţi, Gabriel Laczko a trecut linia de sosire a ultramaratonului pe poziţia 172 a clasamentului ultimei etape şi poziţia 440 a clasamentului final, medalia primită la sosire din partea organizatorilor are o valoare cu totul specială în palmaresul său sportiv. Senzaţia greu de descris în cuvinte de misiune îndeplinită pune în umbră toate neajunsurile şi sacrificiile acceptate cu bună ştiinţă: "sunt fericit, așa de fericit cum n-am mai fost de mult" spune Gabriel Laczko, cuvinte ce redau în simplitatea lor imensa linişte interioară dobândită.

Care este mesajul acestei relatări?

Cu siguranţă performanţa sportivă este demnă de consemnat, apreciat şi invidiat. Dar... condiţia fizică de excepţie sau pus şi simplu aspiraţia de a realiza asemenea performanţă nu sunt la îndemâna fiecăruia, puţini  vor citi aceste rănduri şi îşi vor spune: "That's it, la anul voi participa la Maratonul de nisip".

Mesajul acestei relatări dar mai ales al lui Gabriel Laczko îndeamnă la activitate sportivă în general dar în primul rănd exemplul de voinţă, de disciplină în a duce ceva la bun sfârșit, organizarea metodică a fiecărei etape a maratonului pot călăuzi paşii fiecăruia dintre noi spre realizarea unui proiect personal, a unui vis ţinut într-un sertar al gândurilor de mai multă vreme, daca el a putut realiza atât de mult, fiecare dintre noi poate porni pe calea visului său.

Last but not least întrebarea firească: Quo vadis Gabriel Laczko? încotro te vor duce paşii la următoarea schimbare de prefix? Până atunci îţi urăm multă sănătate şi realizări personale, profesionale şi sportive.

A consemnat,

Daniela Weibel - Lucerna 

Vă prezentăm în cele ce urmează relatarea proprie a lui Gabriel:

Relatarea lui Gabriel Laczko la Supermaratonul Nisipurilor 2009