Într-un context global de criză, într-o lume avidă de câştig, într-un spaţiu închis...
Încerc să cred că în curând se va face lumină !
Prefer sa mă pierd într-o lume ocultă, decât să accept realitatea de ieri.
Prefer să merg înapoi spre timpuri ştiute decât să văd cum ziua de azi îmi fură speranţa în ceea ce vine.

Visez să mai sărut o dată trecutul, să simt că devine una cu mine...ca apa ce curge acum pe trupul meu.
Rămân sub jetul de apă sperând în timpuri mai bune, visând la tot ce a fost mai departe de ieri:
la ceea ce ştiu, ce cunosc, ce am fost şi nu în ultimul rând la tine!
Tu - cel care nu ai nici ieri nici azi nici mâine...

Te vreau, te caut, te simt... Eu am nevoie de tine!
Ca marea, ca cerul, ca focul, pătrunde în sufletul meu, şi spune-mi :
Priveşte prin ochii copiilor tăi !
Priveşte-nainte, nu înapoi !

Dar eu văd că-ncet se face lumină, furându-mi visul, clipa şi speranţa în revederea ochilor tăi !
Încet, mă regăsesc pe mine, prin tine şi ...prin copiii mei !
Aş prefera trecutul, dar azi mulţumesc totuşi zilei de ieri, că-n ciuda dorinţei de-a fi doar cu tine,
am acceptat să-mpart viitorul cu aceşti doi... prichindei !

K.S  Luzern