Auzisem că nu ne mai place la vot în străinătate şi, pînă la urmă de ce ne-ar plăcea, de ce ne-ar interesa? M-a surprins cineva cu o poză în care un domn de vîrsta mea ne invita să nu mai votăm, noi ăştia de peste mări şi ţări, să votăm pentru regi şi regine din alte tărîmuri, că românii de acasă ştiu ei mai bine cum este acasă. Pornind de la acest gînd mi-am amintit nişte vremuri, prin anii '90 cînd începusem să joc şah. În timpul partidei mă pierdeam, atenţia se distribuia în puncte de atac mai degrabă şi nu în scheme de joc, în strategii cu care m-aş fi năpustit peste rival dezarmîndu-l înainte de a-i omorî regele. Paradoxal sau nu, meciurile mele se derulau perfect cînd îi priveam pe alţii cum se zbat, vedeam toată mişcarea trupelor de pioni, caii săreau peste turnuri şi nebunii paralizau reginele ca într-un final, de pe aceeaşi tuşă, să văd lovitura fatala şi finală. Asta se petrece şi cu românii din Diasporă, credeţi-mă de aici se vede mai bine ce se petrece în ţară. De ce? Foarte simplu! Noi suntem o democraţie încă tînără, nu avem experienţa exerciţiului democratic, avem sechelele structurale ale comunismului infiltrate încă în sistemul de stat ceea ce face capitalismul greu de realizat aşa cum ar trebui. Suntem cea mai coruptă şi cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană şi în curînd, în ritmul ăsta, nu mai e mult pînă devenim cea mai săracă ţară din Africa. Toate astea pentru că cei ce sunt pe margine nu au voie sa mute regina, nu au voie să opineze, nu au voie să exprime vreo strategie de joc. 
 
Amintiţi-vă din nou începutul anilor '90 cînd în politica locală apărea Ion Raţiu, revenit de pe vreundeva din Statele Unite, cu papionul lui cu bulini albe şi accent englezesc. Românii l-au tratat aşa cum n-ar fi meritat, punîndu-l în fruntea statului pe un lingău comunist laş şi prefăcut care-a furat revoluţia oamenilor şi a transformat-o într-o troacă de uz personal. iar românii l-au votat în mod constant şi repetat, pentru că bolşevismul nu murise, cum n-a murit nici astăzi, iar guvernantul lui Ceauşescu, ăla care îi lustruia pantofii şi lui şi neveste-sii, a învins, iar noi nu ştim cum ar fi fost dacă în fruntea ţării ar fi fost cineva care-şi petrecuse mare parte din viaţă într-o democraţie. E ca şi în gastronomie, nu ai cum să fii bucătar fără să treci prin bucătărie Nu-i aşa că în România oamenii mici fac lucruri mari? Pe orice parte a baricadei ne-am afla, indiferent cît de bune sau rele sunt lucrurile la care ne raportăm analiza. Cîţi români au făcut ţara celebra. O mînă de oameni ca să fim sinceri. Petrache Poenaru a inventat stiloul şi l-a patentat... în Franţa. Henri Coandă a inventat motorul cu reacţie şi l-a patentat... în Franţa. George Enescu, compozitorul naţional, creatorul operei Oedip a trăi, murit şi a fost îngropat... în Franţa. Brîncuşi, Emil Cioran şi cîte alte sute de capete... în Franţa. pentru că în România şansele lor de a juca şah, chiar şi de pe margine, sunt atunci cînd emigrezi... în Franţa (sau în orice altă ţară civilizată). Şi, nu-i aşa, dragi români de oriunde aţi fi, că ne place să folosim numele mai sus menţionate în orice discuţie ce are menirea de a apăra renumele ţării? Ce-au primit oamenii ăştia pînă la urmă în ţară pentru binele pe care îl fac şi astăzi locului în care s-au născut... un nume de bulevard? Păi la intersecţia între b-dul Raţiu şi Brîncuşi tot Ion Iliescu ne zîmbeşte, ştrengăreşte şi ne flutură steagul roşu. 
 
Astăzi avem gaiţe şi cerşetori şi e păcat că s-a ajuns aici. Nu mai avem tabla de şah, e ascunsă sub Masa Tăcerii a pesedismului, a mitocăniei, a corupţiei, a mahalalei, a mizeriei, a mocirlei. Iar noi ăstia de pe margine, cîţi om fi, o privim înmărmuriţi. Am pus de-a lungul anilor în capul mesei nişte derbedei guralivi şi înfometaţi şi mînjiţi de rahat din cap pînă-n picioare. La alegerile din 2 noiembrie am revenit către un alt specimen din floarea cea travestită a pesedimii, un mincinos laş, un incapabil, un individ fără nici o coloană vertebrală, un fel de Năstase care te priveşte românule de sus şi îţi spune că el şi numai el te poate salva, cu condiţia să îi dai totul. Însă mai suntem şi noi pe-aici. 1000 de ostaşi de-ai lui Vlad Tepeş au măcelărit zeci de mii de otomani spune legenda de acum cîteva sute de ani. Iar Ferdinand a luptat cu sabia în mînă... un austro-neamţ ne-a ajutat să ne recăpătăt independenţa şi mîndria naţională. Cîte-o mie dintre noi putem schimba soarta acestei ţări care astăzi e pe cale să păşească din nou în haos şi anarhie. Un pumn de oameni au salvat numele României, aşa că nu vă descurajaţi, gaiţele şi cerşetorii nu ne pot sta în cale. La vot cu noi, pînă la "pontificat" mai avem lucruri bune de făcut. Numai aşa o să le strigăm cu demnitate celor pe care îi putem salva: ŞAH ŞI MAT!
 
Iulian Ilie