Casa românilor din Elveția își propune o nouă secțiune prin intermediul căreia să sprijine antreprenoriatul românesc în Elveția. Astfel că redactorii CR vor sta la un pahar de vorbă cu antreprenori români, entuziaști și promotori în domeniile în care activează.

Primul interviu de acest tip o are ca protagonistă pe Adriana Niculescu, antreprenoare, educatoare, poetă pasionată de lumea celor mici. Adriana vine de la Sighetu-Marmației și a studiat și lucrat în mediul educațional preșcolar în România, Statele Unite și Elveția. Adriana vorbește engleza, româna, ucrainiana, italiana, rusa, și germana. Pălăria de antreprenoare este una relativ recentă în cariera Adrianei, o idee pe care o are încă de la începutul carierei și care s-a materializat la Zürich.

- Ai lucrat în trei țări diferite. Poți aduce în prim plan câteva diferențe/ asemănări între cele trei curente ale educației preșcolare din România, SUA și Elveția ?

- Aș vrea să vă mulțumesc pentru oportunitatea de a mă introduce comunității românești de la Zürich. Sunt foarte incântată să vorbesc despre activitatea mea de educatoare deoarece aceasta este, de fapt, pasiunea mea. Încă de la grădiniță, am visat cu ochii deschiși să lucrez cu cei mici. Deseori mă găsea doamna educatoare in semicerc, spunând o poveste prietenilor mei.

Sa revin la întrebarea ta... După absolvirea Liceului Pedagogic, m-am trezit lucrând într-un sistem de tranziție, sistem aflat într-o continuă schimbare și destul de instabil. Școala românească mi-a oferit o formare profesională foarte bună pentru acele timpuri, însă eu am găsit-o un pic prea conservatoare și ușor rigidă. Eram în căutarea unui stil mai nou, a unei schimbări majore, așa că m-am hotărît sa merg în Statele Unite, ca Au Pair. După terminarea acestui program, m-am decis să intru în mediul preșcolar american. Așa am ajuns să îmi continui studiile. Învățând și lucrând in școlile americane, oamenii cu care am colaborat mi-au simțit pasiunea și m-au încurajat să visez cât mai mult. Stilul american era mereu deschis spre noutate și foarte optimist. Copiii erau încurajați și stimulați să își realizeze tot ce iși propuneau, având și resursele necesare.
Am luat cu mine un bagaj informațional foarte interesant, pe care l-am unit cu cel românesc, iar în Elveția am avut ocazia să îl folosesc cu succes. Aici, diferențele culturale nu sunt chiar atât de mari ca și cele întâlnite în State. Stilul meu de a lucra a fost apreciat atât de localnici, cât și de expați.

Metodele de învățământ si curriculumul în aceste trei țări sunt similare, însă diferă mult mentalitatea, stilul de comunicare, etica muncii și resursele didactice. Spre deosebire de România, atât în America, cât și în Elveția, se pune mai mult accent pe practică decât pe teorie. Statele Unite au mai multă experiență în domeniul creșelor, de exemplu. Acolo este foarte normal ca femeile să muncească, cu normă intreagă, chiar după șase săptamâni de la nașterea copiilor lor. Acolo am văzut, pentru prima dată în viața mea, lapte de mamă la congelator, dar și educatoare profesioniste, care se ocupau de nou-născuți ca si niște mame, de la care am avut de învățat enorm de mult.

- Elveția este o țară multilingvă. Copiii românilor stabiliți aici sunt expuși încă de mici acestui fenomen. Cât de important este să învețe corect limba maternă? Ce sugestii poți da părinților preocupați de acest subiect?

- Îmi place enorm să văd copilași de numai 3 ani care comunică simultan în trei sau patru limbi străine. Părinților pot sa le dau un exemplu personal. Deși sunt născută și crescută în România, eu sunt de naționalitate ucrainiană. Familia mea vorbea această limbă în casă și în comunitate, iar eu la școală studiam în limba română. Fiind expusă la ambele limbi, am început să prind cu ușurință, de la televizor, și limba rusă, deoarece era foarte similară cu ucrainiana. Mai târziu, în clasele gimnaziale, am studiat engleza și franceza, iar mult mai târziu am învățat, singură, italiana. În momentul de față învăț germana. Cred că ușurința cu care prind așa repede o limbă străină se datorează și părinților mei, care nu au evitat sa mă expună la limba lor maternă.

Sfatul meu este ca părinții români să vorbească românește cu copiii lor, deoarece aceștia vor învăța fără probleme, încă de la grădiniță, limba locală, plus o altă limbă la care părinții îi vor expune. Soțul meu a copilărit și studiat în America și atunci când l-am întâlnit eu vorbea limba română mai corect decât unii români care de-abia veniseră în State. Părinții lui au făcut la fel ca și ai mei și a avut numai de câștigat.

- Cum ți-a venit ideea de a deschide o grădiniță tocmai la Zürich?

- Ideea de a deschide grădinița mi-a venit încă din momentul în care primeam viză pentru America. Ofițerul de la ambasadă m-a intrebat, foarte serios, ce vreau să fac după ce mă voi întoarce din State. La rândul meu, cu toata seriozitatea, i-am răspuns că sunt educatoare și îmi doresc să înființez o grădiniță particulară. El s-a uitat destul de sceptic la fetița cu codițe, destul de tinerică, cu vise prea ambițioase. În sufletul meu știam că, într-o zi, îmi voi împlini visul. Doar plecam singură tocmai în America, lăsând acasă doi părinți triști și ingrijorați... M-am decis să îl realizez tocmai în Elveția, deoarece simt că aici mi-am găsit locul. În plus, am avut ocazia să muncesc la două grădinițe din Zürich, în timp ce soțul meu era student la MBA. Am avut rezultate foarte bune și m-am gândit că aș putea să implementez ideile mele în propriul meu teritoriu.

- Spune-ne mai multe despre concept.

KiddieLand are un concept inovator, modern, bazat pe un curriculum care încorporează cele mai bune metode ale unor cunoscuți pedagogi clasici și contemporani. Am avut ocazia să lucrez cu acest concept în școlile americane și a dat mereu rezultate foarte bune. Vom încuraja comunicarea deschisă între noi și părinți, formarea sau dezvoltarea profesională a educatorilor, activități interesante pentru copii, nutriție bazată pe ingrediente proaspete, bio și locale, spațiu mare și încăpător cu mobilier nou, loc mare de joacă și materiale didactice interesante.

- Concret, ce poate face un micuț la KiddieLand?

- La KiddieLand, orarul și disciplinele de învățământ vor fi planificate în așa fel încât micuții să aibă cât mai multe posibilități de acțiune și alegere. Copiii vor fi implicați în următoarele activități:

• Educarea limbajului -  Limba engleză și limba germană. Educatoarele vor planifica activități în care copiii vor fi expuși, simultan, la ambele limbi, astfel încât procesul de imersiune să aibă loc într-un mod cât mai natural. Bineînțeles, se vor ține și activități separate, în care se va vorbi doar în limba engleză sau germană.
• Activități matematice, știință și cunoașterea mediului 
• Educație muzicală:  vom introduce un program muzical foarte popular în America, Kindermusik. În Elveția este condus de doamna Brandy Butler, o profesoară devotată și cântăreață, care cândva a concurat la Vocea Elveției. Eu am fost expusă la acest program și mi-a plăcut foarte mult. Sunt foarte încântată că avem ocazia să îl aducem la KiddieLand.  La un moment dat, poate vom aduce un program de dans și balet.
• Activități cu scopul dezvoltării abilităților fine, estetice și plastice, cum ar fi: desen, pictură, lucru manual, modelaj, etc. 
• Educație rutieră și civică
• Activități în aer liber, una dintre ele ar fi arta grădinăritului. Vom avea ghivece cu diverse plante pe care copiii le vor îngriji
• Activități practice: la acest capitol, doamna Danna Hoffmann, o profesionistă în arta culinară și mămică creativă, oferă cursuri de gătit pentru toate vârstele. Aceste cursuri îi ajută pe micuți să iși dezvolte diferite deprinderi și priceperi, dar, cel mai important, îi stimulează să incerce și mai apoi să îndrăgească diferite alimente. Cu toții știm cât de mult le place copiilor să ajute la bucătărie. Având o bucătărie gastro, la nivel de restaurant, am vrea să o exploatăm la maxim, implementând aceste cursuri la KiddieLand. Doamna Hoffman face un adevărat spectacol, iar copiilor le place la nebunie. Mânuțele lor mici pregătesc cu mare drag preparate delicioase, sănătoase, diferite sucuri și deserturi. Și bebelușii sunt implicați, intrucât participă senzorial, fiind stimulați să guste diferite mâncăruri noi. Pot participa și părinții, iar copiilor le crește inima de bucurie când au ocazia să arate ce pot ei face în bucătărie. 
• Activități extracurriculare: vom organiza diverse vizite la zoo, parcuri, circ, teatru și film, excursii în aer liber, vizite la case de bătrâni, etc, petreceri și serbări de sezon.

Toate aceste activități vor respecta nivelurile individuale de vârstă și dezvoltare ale copiilor și organizate sub formă de joc, astfel încât copiii să învețe cât mai natural, fără presiune, din și cu plăcere. 

- Ce a însemnat pentru tine tranziția de la angajat la antreprenor/ angajator? Care au fost criteriile cele mai importante când ai intervievat și angajat echipa KiddieLand? Cum ai găsit procesul de angajare, acum din perspectiva angajatorului?

- Sinceră să fiu, fiind foarte ocupată cu fondarea companiei, amenajarea spațiului, procesul de interviuri și promovarea grădiniței, nu am avut timp să mă găndesc prea mult la acest aspect. Știu doar că munca pe care o depun acum este mult mai intensă decât cea anterioară și uneori mi-e greu sa mă detașez de ea. Și În timpul liber mi-e gândul la KiddieLand, îmi vin idei non-stop, nu simt când trece timpul atunci când sunt la birou și îmi place enorm să fiu acolo. Cred că am început să aplic cuvintele cuiva care a spus: "găsește ceea ce îți place mai mult și fă din asta job-ul tău, astfel nu va trebui să muncești deloc, toata viața."

Procesul de interviu nu a fost unul tocmai ușor și a început chiar de anul trecut. Eu consider că o echipă de cadre didactice trebuie să fie foarte atent selecționată, fiecare membru al ei trebuie să fie compatibil unul cu celălalt. Această simbioză nu e ușor de găsit, așa că a trebuit să muncim un pic la formarea ei. Directoarea de centru care lucrează la KiddieLand și cu mine am intervievat în jur de 30 de oameni de-a lungul acestor doi ani. Am ales doar 15 oameni pe care ne putem baza. Ne-am folosit mult de rețeaua personală, astfel încât să putem conta pe oameni care au cam aceleași idealuri, cărora le place conceptul nostru, oameni pasionați de munca cu copiii, flexibili în comportament și, mai ales, deschiși la minte, oameni cărora le place *out of the box thinking*.

La procesul de angajare, acum, din perspectiva angajatorului, aș putea adăuga că am ințeles mult mai profund ce înseamnă să impresionezi pe cineva la prima vedere. Mulți candidați care au venit la noi îmi aminteau de mine, acum ceva vreme... o educatoare ușor timidă la început, dar care, odată ce a prins curaj, emana pasiune și iubire pentru ceea ce îi plăcea să facă cel mai mult: să lucreze cu cei mici.  Am întâlnit diverși oameni, cu diverse capacități și pot să spun că am avut noroc să îi găsim pe cei potriviți conceptului nostru. 

- În opinia ta, care este cea mai mare provocare în Elveția a unui antreprenor la început de drum?

- Provocarea pe care eu am zărit-o inițial a fost limba germană, care făcea munca cu autoritățile elvețiene mai dificilă. De asemenea, venind din mediul educațional, duceam lipsa experienței în domeniul afacerilor și finanțelor. Am găsit însă o soluție: am o parteneră care e din Germania, absolventă a unui program de MBA, care a lucrat în domeniul financiar. Cu ajutorul ei, munca cu autoritățile elvetiene a devenit mult mai ușoară, iar partea administrativ-financiară este pe mâini bune. În general, cred că se găsesc soluții și orice provocare poate fi depășită cu succes.

- Faci parte din categoria celor care au reușit să își transforme visele în realitate. Ce le sugerezi celor care ezită încă să înceapă o afacere în Elveția?

- Într-adevăr, am reușit să îmi văd visul implinit. După ani și ani de sacrificii, multă muncă, ambiție si curaj, am reușit, dar nu singură. Mi s-a alăturat o echipă extraordinară: în primul rând soțul meu care a crezut în mine și mi-a susținut mereu ambițiile. Celor care ezită să înceapă o afacere, le-aș sugera să elimine bariera mentală care nu îi lasă să viseze. Au nevoie de o idee, un plan bun, o echipă dedicată și multă, multă pasiune. Restul vine de la sine... Cei din jur vor simți acea pasiune și, cu siguranță, îi vor ajuta să își indeplinească visul. În plus, mediul de afaceri elvețian este foarte favorabil și încurajează mult companiile care sunt la început de drum. 

- Mulțumim și îți urăm succes !

- Plăcerea a fost de partea mea. Și eu vă mulțumesc și vă doresc tuturor mult noroc în toate.
 

interviu realizat de Mădălina Magnusson

iulie 2014, Zürich